MIHAI VITEAZUL, CONTEMPORANUL NOSTRU
Comemorarea domnitorului Mihai Viteazu (1593-1601) se face azi, intr-o conjunctura surprinzator de similara cu cea in care a fost el ucis in urma cu secole. Cruciatii apusenii sunt din nou in razboi cu musulmanii, si românii, tot din proprie initiativa, de partea occidentalilor.
Sfinta Liga condusa de Papa Clemens VIII si Imparatul Rudolf II l-a primit pe Mihai cu bratele deschise si l-au indemant sa paraseasca ierarhia spirituala straina de romanitate. Papa Ioan Paul II, UE, NATO ii indeamna pe români la fel, sa revina la Roma, in tabara occidentalilor.
Unificarea Transilvaniei cu Tara Româneasca si Moldova sub auspicii apusene n-a durat pentru ca Mihai Viteazu nu a mers pe linia Romei. Acest refuz si orientarea lui subversiva spre Moscova si Constantinopol i-au fost fatale. A fost ucis de un general al Sfintei Ligi, iar valahii au recazut apoi din nou in servitudinea orientala, dezmembrati in mai multe provincii, dependente de straini.
Din aceleasi considerente si dupa aproape acelasi scenariu, acest destin tragic l-au avut dupa Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Ion Antonescu si Nicolae Ceausescu, chiar daca asasinii au fost, pentru primul din tabara greceasca si pentru ultimi doi, mina lunga a Moscovei.
Aspiratia românilor de a revenii, de a se reintegra in civilizatia latina, de care au fost izolati in mileniul trecut de greco-ptavoslavnici, este contracarata cu succes de centrele spirituale si politico-militare orientale, de a "doua Roma", Constantinopol si mai nou de "a treia Roma", Moscova.
Tranzitia, reforma, reintegrarea din zilele noastre in structurile occidentale, euro-atlantice nu se deosebesc de eforturile lui Mihai Viteazul, chiar daca limbajul nostru este secularizat, sofisticat si mijloacele propagandei raspindesc o ceata mai densa, peste un adevar elementar.
Dilema românilor este simpla si mereu aceiasi - Moscova sau Roma? Spre cine ne orientam? Mai ales in vremuri de restriste. Incercarile de a trage de timp, de a folosi intermediari, tinte false si duplicitatea bizantina pentru a eluda optiunii fundamentale duc cu necesitate spre dezastre nationale si moartea conducatorilor.
In acest sens, la comemorarea lui Mihai Viteazul n-are rost "debizantinizarea" sau "democratizarea" activitatii lui, el este contemporanul nostru.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania
