Overblog Folge diesem Blog
Administration Create my blog
16. Oktober 2015 5 16 /10 /Oktober /2015 21:28

Am fost alertat, în ultimele săptămâni, în legătură cu apariţia unei cărţi semnate de Corvin Lupu şi intitulate „Trădarea Securităţii în decembrie 1989” , oferită cititorilor de Editura Elion, Bucureşti, 2015.

Cunoscând tangenţial o parte a scrierilor semnate de Corvin Lupu şi cunoscând mult mai bine editorul (dacă este adevărat ce se spune, că, în realitate nu ar fi Giulia Perez, menţionată în caseta tehnică, ci Cristian Troncotă, fostul meu asistent la Catedra de Teorie Generală a Activităţii Secrete de Informaţii, în perioada de constituire a Institutului Superior de Informaţii, actualmente Academia Naţională de Informaţii), nu am fost tentat să dau curs semnalelor primite şi nici nu m-am grăbit să cumpăr cartea.

În cele din urmă, am primit un telefon de la profesorul Viorel Roman, consilier academic al Universităţii din Bremen, cu care am o corespondenţă sporadică. Domnia Sa a ţinut să mă felicite „pentru numărul mare de citări consistente în cartea lui Corvin Lupu, care pe Aurel Rogojan îl prezintă ca «important memorialist», în timp ce generalul Iulian Vlad, conducerea Departamentului Securităţii Statului, generali şi înalţi ofiţeri, iar după titlul cărţii şi Securitatea, în ansamblul ei, sunt trecuţi la infamul index al puciştilor şi trădătorilor”.

„Măi, să fie?!”, mi-am zis. Dacă supervizorul meu, „neamţul din Lovrin”, de sub generoasa pălărie a „Bundes Nachrichten Dienst”, mă face atent că sunt luat în seamă, şi încă pozitiv, acolo unde generalul Iulian Vlad este pus la indexul trădătorilor de ţară, musai că trebuie să văd „minunea”. Asta, mai cu seamă că la Berlin se ţine o socoteală şi din urmă a eroismelor noastre, care în traducere germană sunt trădări. De altfel, Viorel Roman este şi primul publicist care a formulat întrebarea„Generalul Iulian Vlad, erou sau trădător?” (Ziarul „Mioriţa”, SUA, 17 decembrie 2011), pe care am preluat-o ca titlu al notelor de lectură.

Pe Corvin Lupu l-am cunoscut personal în prezenţa domnului general Iulian Vlad, în urmă cu exact doi ani, când Domnia Sa l-a invitat la o lansare de carte a subsemnatului, la Râmnicu Vâlcea.

Domnul general Vlad mi-a spus, ulterior, că l-a cunoscut foarte bine şi-i poartă un deosebit respect tatălui lui Corvin Lupu, profesorul Nicolae Lupu, istoric, arheolog şi un veritabil om de cultură, cu realizări notabile în conservarea patrimoniului Muzelui Naţional Brukenthal din Sibiu, al cărui director a fost un număr de ani. Cartea de vizită a unui părinte onorabil este şi un bun paşaport pentru fiu, mi-am zis.

Editorul cărţii este relevant, în cazul dat, din mai multe considerente. Cartea ar fi fost refuzată de alte edituri. Editorul Cristian Troncotă a avut (mai are?!) o normă didactică la catedra profesorului Corvin Lupu de la Departamentul de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Studii de Securitate al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, iar, compensatoriu, Corvin Lupu a avut, până la recenta excludere, un loc în Consiliul Ştiinţific al Revistei „Vitralii” a Asociaţiei Veteranilor din Serviciile de Informaţii ale României. Un „corvino-troncotism” de conjunctură, un alt fel de cumetrie pe un domeniu, de alminteri periculos, în care şcoala rolleriană ne-a dat o istorie plină de falsificări şi îmbibată de spiritul antinaţional?!

Dar cea mai mare relevanţă a editorului o pot constata doar cititorii avizaţi, care cunosc intim frazarea lui Cristian Troncotă, maniera sa originală de descifrare a informaţiei istorice din faptele materiale şi capacitatea, tot specifică, de înţelegere a contextului evenimentelor. Despre valoarea şi limitele informaţiei secrete în cercetarea istorică, în pofida listei de lucrări publicate, nu ne-a adus, încă, dovada că s-ar fi edificat la cele mai bune şcoli. Este adevărat, porţile acestor şcoli nu se deschid oricui şi nici uşor.

Am trecut în revistă cartea semnată de Corvin Lupu şi editată de Cristian Troncotă şi, după o lectură preliminară, mă voi rezuma la a observa doar câteva dintre situaţiile de flagrant delict deontologic în materie de documentare şi cercetare.

Ceea ce reţine strident atenţia şi ar putea fi miza unui facil succes comercial al cărţii este obstinaţia cu care autorul îl acuză de trădare pe generalul Iulian N. Vlad ,cel care în decembrie 1989 îndeplinea funcţia de ministru secretar de stat la Ministerul de Interne şi şef al Departamentului Securităţii Statului.

Această obstinaţie îl plasează pe Corvin Lupu în antiteză cu realitatea cunoscută de cei pentru care generalul Vlad reprezintă sinteza valorilor opuse trădării. Dar, cum în istorie, eroismul şi trădarea sunt faţetele uneia şi aceleiaşi realităţi, diferenţa o face doar partea din care este privită realitatea.

Aşadar, dacă generalul Iulian Vlad este acum declarat de cineva ca trădător, asta se întâmplă, în mod negreşit, pentru că sunt tot mai mulţi şi mai bine auziţi cei care nu ezită să se situeze în antiteză.

Prima calificare în acest ultim sens, ce ne este cunoscută, a faptelor generalului Iulian Vlad, în contextul evenimentelor din decembrie 1989, aparţine unei mari personalităţi politice creştin-democrate din Italia, Francesco Maurizzio Cossiga (1928 - 2010), preşedintele Republicii Italia (3 iulie 1985 - 28 aprilie 1992).

La începutul lunii ianuarie 1990, preşedintele Italiei l-ar fi întrebat pe ambasadorul României, Constantin Grigorie, la Roma:

„Ce şi cum s-au întâmplat la Dumneavoastră în ţară evenimentele care au condus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu?”.

Ambasadorul: „Populaţia nemulţumită s-a revoltat, ceea ce a facilitat schimbarea şi în România”.

Preşedintele Francesco Cossiga: „Bine, bine, dar forţele de ordine ce au făcut?”.

Ambasadorul: „Nu au intervenit împotriva populaţiei, ale cărei nemulţumiri erau cunoscute ca fiind generalizate, deci justificate”.

Preşedintele Cossiga: “Dar cine a dat forţelor de securitate un astfel de ordin?!”.

Ambasadorul: „Chiar şeful Departamentului Securităţii Statului, ministrul secretar de stat, generalul Iulian Vlad”.

Preşedintele Cossiga: „Să-i ridicaţi o statuie!”.

În antiteză cu fostul preşedinte al Italiei, autorul „Trădării Securităţii (...)” spune: „Cei care au trădat şi nu au respectat legislaţia în vigoare, nereprimând revolta populară, au şi ei scuzele lor. Cu câţiva ani în urmă, dl. Gl. Iulian Vlad îmi spunea: «Ce era să fac?...să trag în popor?». Eu cred că, în acest caz, cei care se află foarte aproape de vârful puterii, au sensibilităţi (...) din orice motive, au datoria să se retragă, să lase pe alţii”. (Corvin Lupu, op.cit. pagina 33)

Filologul istoric Corvin Lupu afirmă în paginile cărţii pe care şi-o asumă că „generalul Iulian Vlad a trădat”, că a fost „pucist”, ori că a cunoscut şi ascuns activitatea aşa-zişilorcomplotişti, vina capitală a generalului fiind aceea de a nu fi reprimat revolta populară şi a-l menţine pe Ceauşescu la putere.

După Corvin Lupu, generalii Milea, Nuţă şi Mihalea i-au fost devotaţi lui Nicolae Ceauşescu şi i-au executat ordinele, au acţionat conform legilor şi regulamentelor militare, iar represiunea sângeroasă ar fi fost necesară pentru restabilirea ordinii.

În schimb, generalul Iulian Vlad, prin ordinul dat Securităţii, de a nu se împotrivi revoltei populare, a săvârşit, în opinia lui Corvin Lupu, un act de trădare a României, fiindcă Ceauşescu simboliza România. Până la moment, afirmaţia cu privire la valoarea de simbol nu poate fi contrazisă.

Istoria ne spune, însă, şi altceva. Un conducător care nu mai este acceptat de popor nu-l mai reprezintă. Iar conducătorul care dă ordine criminale împotriva poporului a devenit tiran.

Şeful Securităţii era în măsură să ştie cel mai bine care mai era valoarea de simbol naţional a lui Nicolae Ceuşescu. Un general, şef al Securităţii Statului, cu răspunderi de membru al guvernului nu a fost promovat la acest nivel, pentru a fi un executant orb şi lipsit de raţiune.

Apărarea tiranilor împotriva popoarelor nu este sinonimă trădării popoarelor? Ne învaţă istoria contrariul?

Nivelul de informare asupra realităţilor politice internaţionale ale anilor 1985-1989, gradul de cultură politică şi viziunea democratică ale acuzatorului generalului Iulian Vlad nu sunt, cumva, incompatibile cu travaliul de cercetător ştiinţific pe care Corvin Lupu pretinde că şi-a fundamentat lucrarea?!

În 1989, până la evenimentele din România, au căzut, precum popicele, toate regimurile politice conduse de dinozaurii pseudo-marxişti din Polonia, Ungaria, R.D. Germană, Cehoslovacia şi Bulgaria. A urmat şi cazul special a României, pentru care se rezervaseră dezmembrarea teritorială şi adjudecarea de către vecini. Era marea lovitură finală, corolarul victorios al strategiei anticomuniste globale, pe care SUA şi-au asumat-o transparent, dar pentru a cărei realizare au recurs şi la un registru nelimitat de tactici clandestine, făra economie de resurse.

Staff-urile din spatele marilor autori ai loviturii finale au mizat tocmai pe faptul că „(...) fanatica Securitate, condusă de generalul Iulian Vlad, a cărui ascensiune meteorică nu poate fi în afara unei necondiţionate loialităţi politice, va reprima sângeros revoltele planificate, România va deveni teatrul unui război civil, iar imperativul protecţiei populaţiei va legitima intervenţia forţelor armate (...)”.

După cum crede şi chiar şi scrie Corvin Lupu, generalul Iulian Vlad este vinovat de perspicacitatea caracteristică contraspionului de elită, care a putut dezamorsa un război civil, preveni ocuparea şi dezmembrarea ţării sale, fără să-şi scoata revolverul din toc, dacă din întâmplare l-ar fi avut asupra sa.

Deosebirea fundamentală dintre generalul Vasile Milea, ministrul forţei armate, şi generalul Iulian Vlad, ministrul forţei inteligente, a fost evidenţiată atât de misiunile ce le-au revenit, cât şi de maniera în care le-au îndeplinit.

Cercetare ştiinţifică sau colportaj de „radio-şanţ”?!

”În ultimul deceniu însă, Ceauşescu, neavând încredere în Securitate, nu mai transmitea la Securitate informaţii importante pe care le afla de la şefi de state şi/sau guverne cu care se întâlnea, adeseori fără translatori români” (Trădarea Securităţii în decembrie 1989, Editura Elion, Bucureşti, 2015 pag. 6-7)

O astfel de abordare exclude posibilitatea ca autorul, dar şi editorul să poată fi consideraţi informaţi, serioşi, competenţi, credibili şi de bună credinţă.

Şefii de stat nu schimbă între ei informaţii de securitate, în cadrul întâlnirilor prilejuite de vizitele de stat, care au loc la intervale de timp mari şi cu o agendă riguroasă, din timp negociată.

De asemenea, nicăieri în lume nu-i statornicită vreo practică a informării inverse, de la şeful de stat către serviciile speciale din subordine.

Nicolae Ceauşescu, în 24 de ani, nu a transmis vreo informaţie Securităţii. Securitatea putea primi, eventual, hotărâri ale Comitetului Politic Executiv al CC al PCR de aprobare a a înţelegerilor convenite în urma vizitelor şi sarcinile ce-i reveneau, dacă s-au stabilit măsuri de cooperare şi în domeniul serviciilor de securitate. Cel mai adesea, pe linia pregătirii personalului şi a dotării cu mijloace tehnice speciale.

În altă ordine de idei, Ceauşescu, ca şi oricare alt şef de stat, în trecut, ca şi în prezent, nu avea întâlniri cu omologii fără steno-translator personal. Afirmaţia lui Corvin Lupu este completamente nu numai falsă, dar şi ignorantă, până şi în regulile elementare ale protocolului de stat.

Să mai cităm din Corvin Lupu cu a sa lucrare (sau lucrătură) „Trădarea Securităţii în decembrie 1989” de la paginile 21-22:

„(...) Armata şi Ministerul de Interne aveau cunoştinţă de mobilizarea la frontierele României a unor importante efective militare şi, după 9 decembrie 1989, aveau cunoştinţă de prezenţa în ţară a câtorva zeci de mii de agenţi şi luptători sovietici, unguri,iugoslavi şi alţii. La o zi după pătrunderea masivă de agenţi sovietici, în ţară au apărut primele manifeste care incitau la nesupunere civică. Toate acestea, îndreptăţeau Armata, Securitatea şi Miliţia să acţioneze pentru apărarea ţării”.

Direcţia de Informaţii a Armatei nu a semnalat vreo mobilizare a armatelor statelor vecine la frontiere, ci iminenţa unor acţiuni destabilizatoare, în care sens elemente provocatoare, pregătie în exterior, ar urma să acţioneze în Transilvania. Era subînţeles că pentru crearea condiţiilor ca şi în România să poată fi impuse schimbările convenite prin înţelegerile sovieto-americane, la care s-au asociat Marea Britanie, Franţa, Germania şi Vaticanul. Informaţii de această natură au fost raportate de ataşaţi militari.

Nu s-au identificat zeci de mii de agenţi şi luptători sovietici, ci s-a constatat prezenţa sau tranzitul a peste 70.000 de turişti sovietici, un număr dublu faţă de cel constatat în aceeaşi lună a anului anterior. Era un număr suficient, însă, pentru a se putea acoperi 2-3 divizii de cercetare-diversiune. O simplă supoziţie, până la proba contrară. Proba contrară nu este niciodată „ante”, ci „postfactum”.

Concluziile definitive în legătură cu prezenţa şi acţiunile forţelor speciale sovietice au fost formulate mult mai târziu, din reconstituirea şi analiza retrospectivă a evenimentelor. Cel puţin, reconstituirea şi analiza evenimentelor de la Sibiu, respectiv raportul înaintat de şeful Secţiei SRI, colonelul Ioan Rusan, au provocat o reacţie alergică, de categorică respingere din partea consilierului prezidenţial, generalul Vasile Ionel, care a rezoluţionat că „nu trebuie dată crezare dezinformărilor ofiţerilor de securitate”.

Foştii ofiţeri de Securitate au contribuiut, din plin, la reconstituirea evenimentelor. Toate informaţiile şi evaluările au fost centralizate într-un raport oficial al Serviciului Român de Informaţii, care a fost pus atât la dispoziţia comisiilor parlamentare de cercetare, cât şi a Parchetului. Măsura în care adevărul a fost dorit s-a înţeles din maniera în care au fost organizate şi conduse investigaţiile.

Dacă, totuşi, prin absurd, dl. Corvin Lupu era ministrul Apărării, sau al Internelor, ori al Securităţii, ce ar fi făcut cu cei peste cei 70.000 de turişti dispersaţi în masa populaţiei autohtone, într-un continuu du-te-vino al intrărilor şi ieşirilor, care aparent nu desfăşurau vreo activitate ilegală şi aveau grijă să nu iasă în evidenţă?!

Pentru un singur individ supravegheat continuu prin filaj erau necesare cel puţin două autoturisme cu 6-8 filori. Unitatea Specială de Filaj a DSS avea un efectiv de 712 cadre militare şi 65 salariaţi civili. Un număr de cca. 200 se aflau în posturi de pază a misiunilor diplomatice. Ceea ce însemna că puteau fi cel mult vreo 400 de operatori de filaj în teren, care, repartizaţi pe ture de serviciu, pentru a nu pierde obiectivul 24 din 24 de ore, puteau să se ţină după cel mult 30-40 de suspecţi. Admiţând o suprasolicitare a efectivelor şi un filaj la vedere, de placare „om la om”, ceea ce atrăgea deconspirarea şi alte riscuri asupra filorilor, tot nu se puteau controla mai mult 100 de suspecţi. Dar, în situaţia operativă dată, efectivele de filaj aveau deja maximum de încărcare cu legăturile autohtone ale serviciilor străine.

Este bine de ştiut că în perioada 1980-1988, care au fost şi anii de maxim efort al filajului, numărul acţiunilor de filaj (persoane obiectiv) a fost, potrivit cercetărilor Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, de 123.

Deci, în cee ce priveşte capacităţile fizice ale controlului şi apărării, Securitatea era dimensionată doar pentru câteva cazuri sau situaţii concomitente mai deosebite, în afara misiunilor permanente de protecţie antiteroristă, care nu puteau fi suspendate şi care, la rândul lor, solicitau filajul.

Numărul turiştilor care puteau fi bănuiţi a fi în misiune îl depăşea cu de cca. 15 ori pe cel al ofiţerilor operativi ai structurilor centrale şi teritoriale.

Cei peste 70.000 de suspecţi nu au intrat în locuri şi nu au frecventat medii controlate cu surse umane sau tehnice ale Securităţii.

Formal, Ministerul de Interne, prin Direcţia Paşapoarte, Controlul Trecerii Frontierei şi Evidenţa Străinilor, avea doar o reprezentare statistică, fără a exercita funcţiile unei poliţii a străinilor. Iar, în ceea ce priveşte cetăţenii statelor socialiste, se renunţase la evidenţa nominală, cu excepţia persoanelor date în urmărire.

Formaţiunile de ordine publică ale Miliţiei s-au sesizat de o aglomeraţie suspectă de turişti sovietici prin locuri lipsite de interes turistic şi, probabil, că au raportat pe cale ierarhică. Asta ar fi însemnat ca la nivelul Inspectoratului General al Miliţiei să existe o evaluare statistică a aproximativei răspândiri teritoriale. Generalul Constantin Nuţă, şeful IGP, era adjunctul ministrului de interne, Tudor Postelnicu, care avea în coordonare atât Trupele de Grăniceri, cât şi Direcţia Paşapoarte, Controlul Trecerii Frontierei şi Evidenţa Străinilor, ceea ce presupune integrarea datelor şi informaţiilor despre străini la aceste niveluri.

Poate părea nefiresc, dar realitatea este că nici ministrul de interne, Tudor Postelnicu, nici şeful IGP, generalul Constantin Nuţă, nici şeful Direcţiei Paşapoarte, Controlul Trecerii Frontierei şi Evidenţa Străinilor, generalul Aron Bordea, nu au considerat necesar ca Departamentul Securităţii Statului să fie informat cu situaţia zilnică a intrărilor, prezenţei şi ieşirii străinilor din ţară. În definitiv, în viziune îngust departamentală privind chestiunea, era, şi potrivit legii, o problemă de competenţa lor.

În planul informaţiilor, Departamentul Securităţii Statului s-a sesizat de afluenţa sporită a turiştilor sovietici. Generalul Bucurescu, adjunct al ministrului pentru securitatea interioară, a primit ordin de la şeful DSS să preia, prin posibilităţile specifice, statistica prezenţei străinilor.

Prioritatea Securităţii era, în condiţiile date, controlul „cozilor de topor”, pentru a fi scurtate mâinile ce voiau să le apuce. Aşa s-a procedat la Iaşi şi la Cluj, centre prevăzute în planurile „A” şi „B” ale conspiraţiei internaţionale. În ambele situaţii, Securitatea a dejucat comploturile cu maximă discreţie, folosind informaţiile pentru ghidarea scutului ordinii constituţionale.

Dacă despre dejucarea conspiraţiei de la Iaşi, unde regizorul din umbră al demantelării a fost, nu întâmplător, generalul Victor Neculicioiu, şeful UM 0110, sunt cunoscute unele aspecte, mai mult sau mai puţin conforme realităţii, despre conspiraţia pregătită, dar eşuată în faşă, de la Cluj nu s-a aflat, încă, în spaţiul public. Dacă nu au aflat nici investigatorii CNSAS, înseamnă că cel puţin o parte a actorilor sunt, încă, pe roluri active. Unii la indexul cazurilor de securitate naţională, alţii în linia întâi a vieţii politice, iar cei mai câştigaţi în topul miliardarilor. Nu dau o sentinţă, dar intuiţia în această materie nu mi-a jucat încă feste.

Corvin Lupu, pe baza faptelor aparente, reţine meritul de excepţie şi unic al Miliţei în demantelarea conspiraţiei de la Iaşi. Este şi firesc, s-a văzut cumva altfel?! Dar, oare, întotdeauna este adevărat numai ceea ce se vede?!

Calomniile lui Corvin Lupu

„O dovadă a faptului că s-a constatat invazia străină este şi ordinul dat de comandantul suprem de activare a reţelelor „R” a M.Ap.N şi „S” a Securităţii (...) Reţeaua „R” s-a activat (...).

Reţeaua „S” , aflată în coordonarea gl. Vlad, nu a rewspectat ordinul comandantului suprem şi nu s-a activat. Luptătorii Reţelei „S” erau selecţionaţi din rândul celor care au făcut armata la Trupele de Securitate, dar şi din alte persoane de încredere, activişti de partid, procurori, judecători, oameni de încredere ai regimului de atunci”(pag.199-200)

Adevărul

Într-una din nopţile de foc ale lunii decembrie 1989, generalul Iulian Iulian Vlad, aflat în sediul CC al PCR, a fost interpelat de Dumitru Mazilu în legătură cu existenţa unor planuri speciale şi reţele de acţiune clandestină, „ZZ” sau „S”, cerându-i-se imperativ să le revoce.

Cum şeful DSS nu avea cunoştinţă de documenetele respective, a telefonat la cabinetul său şi a solicitat să i se facă imediat legătura cu şeful Cancelariei DSS, oriunde s-ar afla acesta. Şeful cancelariei i-a infirmat existenţa planurilor respective în evidenţa fondului de reglementări ale DSS, dar dată fiind natura lor a cerut permisiunea să verifice la structura de organizare–mobilizare a departamentului şi, respectiv, la Direcţia Organizare-Mobilizare a Ministerului de Interne. Trei surse autorizate, colonelul Fundulea, şef compartiment organizare-mobilizare a DSS, generalul Luigi Martiş, şeful Direcţiei Organizare –Mobilizare a Ministerului de Interne, şi colonelul Ciobanu, şef serviciu în direcţia menţionată, au infirmat.

Ce mai susţine Corvin Lupu?

Conducerea DSS, gl. Iulian Vlad, personal, nu au pus în executare legislaţia privitoare la arhiva Securităţii şi ordinul comandantului suprem de distrugere a acestei arhive (...)” (pag. 273)

Ce zice legea?

Corvin Lupu se află (a câta oară?!) într-o impardonabilă eroare şi continuă să persevereze în minciună şi proferare de acuzaţii calomnioase.

Legislaţia în vigoare, aplicabilă la momentul dat şi în a cărei aplicare generalul Iulian Vlad a emis ordinul S 184 din 30 decembrie 1989, era art. 242 Cod penal, care prevedea că distrugerea de înscrisuri se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

O altă legislaţie cu trimitere specială la arhiva Securităţii nu exista. După cum nici comandantul suprem nu a dat vreun ordin în sensul afirmaţiei false a lui Corvin Lupu.

Corvin Lupu este ori naiv, ori intoxicat de releele de manipulare ale unor servicii care i-au plantat surse de dezinformare, pentru a-i orienta cercetarea şi a-l compromite.

Dar chiar şi aşa fiind, este greu de înţeles abandonul deontologiei elementare a cercetătorului, care-l obliga să identifice elementele de verificabilitate ale aserţiunilor cărora le atribuie valoare de adevăr ştiinţific. Dacă tot nu i-a tremurat mâna să scrie că „generalul Vlad a încălcat legislaţia privitoare la arhiva Securităţii”, nu putea să deschidă şi un repertoriu legislativ şi să caute legea respectivă, indicându-i articolul şi, eventual, paragraful, precum şi pedeapsa ce i se cuvenea generalului?!

Nu, fiindcă ordinul de “cercetare ştiinţifică” pe care l-a executat, cu mult zel, nu prevedea să facă parte dreaptă şi adevărului.

Este adevărat că în circumstanţele acelor evenimente s-a procedat la distrugeri de documente. Dar nu din fondurile de arhivă şi nici din categoria informaţiilor cu valoare operativă. S-au distrus documentele privind reţeaua informativă, ori care puteau permite identificarea surselor umane, aflate în fişetele ofiţerilor. Acestor documente nu li se atribuiau numere de înregistrare din registrul unic de evidenţă, care intra sub incidenţa art. 242 Cod penal.

“Informaţii inedite” care trimit în derizoriu opera lui Corvin Lupu, editată de Cristian Troncotă

Despre Ana Blandiana, cercetarea efectuată de Corvin Lupu relevă că este „ soţia colonelului de securitate Romulus Rusan” (pag. 214 nota 327).

Evident şi umoristic, subliniem noi, un „colonel de securitate” sub multiple acoperiri şi infiltări ca scriitor, fondator al organizaţiei neguvernamentale Alianţa Civică, director în cadrul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, conducător al Centrului Internaţional Pentru Studiul Comunismului.

O altă informaţie inedită, rezultată din “documentarea ştiinţifică aistoricului” Corvin Lupu, este aceea că Gheorghe Atudoroaie, fost locţiitor al şefului Securităţii judeţului Timiş, este ginerele răposatului general Nicolae Pleşiţă (pag. 300). Problema este, însă, că generalul Nicolae Pleşiţă nu a avut vreo fiică, iar doamna Emilia Atudoroaie, unica soţie a presupusului ginere, este fiica unei onorabile familii din judeţul Botoşani.

Schimbarea identităţii unor personaje cu rol important în evenimente

Colonelul Gheorghe Răbăcel, şeful Statului Major al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi a Ministerului de Interne, salvatorul de la măcel a efectivelor şcolii, este menţionat sub numele de “Dumitru Răbăgel”(pag. 241), iar şeful Statului Major al Gărzilor Patriotice de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist Român, colonelul Corneliu Pârcălăbescu, este substituit cu “Gheorghe Pârcălăbescu”.

Abandonul deontologiei cercetării ştiinţifice

Abundenţa preluărilor necritice, unele din surse premeditat preconstituite pentru alterarea şi escamotarea adevărului, falsificarea şi manipularea citărilor, contrafacerea argumentelor, lipsa respectului faţă de adevăr, raţionamente cinico-criminale, inexactităţi de nume, date, locuri şi fapte, contradicţii analitice de logică elementară, precaritatea documentării şi lipsa elementelor de verificabilitate a afirmaţiilor şi concluziilor, melanjul jumătăţilor de adevăr cu minciuna sfruntată şi cu fabulaţii patologice sunt primele impresii, la o preliminară privire, asupra a ceea ce ar putea fi contribuţia originală din cele 302 pagini ale recentei scrieri semnate de Corvin Lupu.

În cele mai multe cazuri de recurs la citate, autorul omite delimitarea prin ghilimele, astfel încât cititorul să nu realizeze cât anume este preluat, de unde încep şi unde se încheie consideraţiile sale personale. Cu alte cuvinte, Corvin Lupu instrumentalizează sursele bibliografice, folosindu-le tendenţios, atunci când nu le schimbă complet sensul.

Autorul „Trădării Securităţii în decembrie 1989”, profesorul Corvin Lupu, porneşte în demersul său de la o serie de confuzii şi premise false, cauzate, între altele, de absenţa demersului ştiinţific elementar al verificării competenţelor şi atribuţiilor Securităţii în lumina legislaţiei în vigoare la momentul analizei faptelor pe care le califică, în pură manieră personală, cu invocarea greşită a textelor de lege, ca acte de trădare.

Filologul istoric citează Constituţia, Codul penal şi regulamentele militare, fără să realizeze că România era prinsă în iureşul mişcării forţate a roţii istoriei, care venea ca un tăvălug nimicitor peste tot ce ar fi însemnat chiar şi schiţarea cea mai anemică a vreunei împotriviri.

Anticii părinţi fondatori ai democraţiei ateniene au legitimat ceea ce, ulterior, a rezumat maxima latină „Salus populi (Reipublicae suprema lex esto” (Salvarea poporului (a republicii) să fie legea supremă”. Acest principiu fundamental de drept public roman a constituit argumentul juridic al înlăturării tiranilor, dictaturilor sau regimurilor politice nepopulare.

Corvin Lupu se lansează în consideraţii despre trădare şi „trădarea pozitivă” în istorie, pe care o consideră un sacrilegiu. Prima statuie şi primul timbru din istoria activităţilor secrete de informaţii şi contrainformaţii au fost dedicate memoriei ofiţerului Nathaniel Halle, un agent secret al generalului George Washington în armata colonială britanică. Britanicii l-au spânzurat pentru trădare, dar pentru Statele Unite ale Americii, Nathaniel Halle este un erou al Războiului de Independenţă.

Istoria este plină de exemplele trădărilor din necesitate istorică, arătându-ne, fără putinţă de tăgadă, că eroii unora sunt trădătorii altora. Aşadar, depinde de care parte a graniţei, fragilă şi uneori greu perceptibilă, dintre eroism şi trădare, s-a situat Corvin Lupu când a judecat faptele şi, în primul rând, în ce grilă axiologică le-a interpretat.

Cum am devenit un instrument al diversiunii în „cercetarea istorică” a profesorului Corvin Lupu

Personal, sunt printre cei mai citaţi autori şi din ale cărui scrieri sunt cele mai multe preluări de pagini (153-155; 163-165; 174-176). Onoare ce-mi revine, probabil, ar fi firesc, după Alex Mihai Stoenescu.

Cu vădită rea credinţă, Corvin Lupu transformă, în manieră proprie de studiu, cercetare şi concluzionare, o serie de fapte şi date factuale prezentate de noi (în „1989 Dintr-o iarnă în alta... România în resorturile secrete ale istoriei”, ediţia a II-a, Ed. Proema, Baia Mare, 2009; „Fereastra serviciilor secrete România în locul strategiilor globale”, Ed. Compania, Bucureşti, 2011, precum şi alte scrieri), în contraargumente la ceea ce, pe bună dreptate, a fost calificat ca decizii istorice şi acte de eroism, din partea generalului Iulian Vlad.

Astfel, din 11 citări identificate, în mai multe cazuri Corvin Lupu recurge la procedee tactice de dezinformare „de manual”, după cum urmează:

1. Corvin Lupu, op.cit., pagina 75:

„(...) Aurel Rogojan , (sic!) afirmă că dizidenţii erau nişte oportunişti. Ei nu s-au ridicat public împotriva regimului ceauşist, ci unelteau din umbră pentru a prelua puterea”. („1989 Dintr-o iarnă în alta... România în resorturile secrete ale istoriei”, ediţia a II-a, Ed. Proema, Baia Mare, 2009, pagina 23). Virgula dintre subiect şi predicat aparţine filologului cu doctorat în istorie Corvin Lupu.

Corvin Lupu nu citează corect, ci recurge la o interpeetare proprie instrumentalizată, pentru a-i servi scopului urmărit, pe care ne abţinem a-l califica. Iată ce spune autorul citat:

„Nu toate persoanele despre care s-a acreditat ideea că au fost disidenţi întruneau condiţia esenţială necesară pentru acest statut. În sensul că nu au exprimat o altă direcţie în interiorul ideologiei Partidului Comunist, aşa cum au făcut-o Troţki, Buharin, Zinoviev şi toţi cei care au avut o voce distinctă de cea a lui Lenin sau a lui Stalin. Nu s-au ridicat nici la nivelul temerităţii lui Milovan Djilas împotriva lui Tito (în Iugoslavia), a lui Otakar Sik împotriva lui Novotny, înaintea lui Dubcek (la Praga) şi alţii asemenea, care au creat şi au întemeiat curente de gândire nuanţate faţă de ideologia marxist-leninistă dominantă. Filosofia politică şi acţiunea de opoziţie cu logo-ul “Ridică-te tu, să mă aşez eu” nu generează disidenţi, ci oportunişti.”

Este oricui evident, mai puţin autorului „Trădării Securităţii (…)”, că reducţionismul vulgar al concluziei personale este străin de metodele cercetării ştiinţifice. Corvin Lupu ori nu a înţeles, ori nu a vrut să înţeleagă cele afirmate, în mai bună cunoştinţă de cauză, de generalul Aurel I. Rogojan.

Dar nu acesta este cel mai flagrant exemplu de manipulare la care s-a pretat filologul doctor în istorie. Ordinea în care abordăm diversiunile lui Corvin Lupu este cea din cartea sa, al cărei titlu mai potrivit ar fi„Trădarea adevărului despre evenimentele din decembrie 1989”.

Exemplul următor este unul de falsificare grosolană a adevărului şi de o impertinenţă periculoasă:

2. Corvin Lupu, op.cit., pagina 80:

„Aurel Rogojan, 1989 Dintr-o iarnă în alta..., p 21. Autorul afirmă că manifestanţii încolonaţi erau însoţiţi de persoane îmbrăcate în uniforme de miliţie. Cei care însoţeau coloanele puteau fi cadre de miliţie care au primit ordin de la pucişti, posibil de la gl. Romeo Câmpeanu, sau cadre de la Securitatea Municipiului Bucureşti, îmbrăcate în uniforme de miliţie. Oricum, prezenţa unor miliţieni care însoţeau coloanele de manifestanţi e-a dat acetora încredere mare şi le-a alungat frica”.

Nu rezultă cât anume din paragraful servit de Corvin Lupu ca argument ar fi citat din sursa indicată. Dar dacă vom compara cu ceea ce afirmă sursa, vom avea dovada irefutabilă a lipsei de probitate ştiinţifică a autorului „Trădării (...)”, fiindcă nouă ne sunt atribuite, în manieră de tratat al diversiunii, afirmaţii pe care le-am făcut. La pagina citată, afirmăm:

„În dimineaţa zilei de 22 decembrie, i-am raportat generalului Vladpunerea în mişcare a coloanelor muncitorilor de pe marile platforme industriale ale Capitalei, precum şi faptul că Miliţia municipiului Bucureşti asigura traseele de deplasare şi măsurile de ordine. La un moment dat, în reţeaua radiotelefonică a miliţiei s-a auzit: “Se trage!“ Generalul Vlad a intervenit în reţea: “Cine trage? Unde se întâmplă asta, raportaţi!” “Armata!” a fost răspunsul. “Sper că nu se trage în oameni”, a continuat generalul Vlad, fără a mai primi răspuns.”

Cele mai sus afirmate se întemeiază, în primul rând, pe audierea în timp real a comunicaţiilor radio dintre şeful Miliţiei Municipiului Bucureşti, colonelul Marin Bărbulescu, şi ofiţerii subordonaţi care conduceau dispozitivele de ordine implicate de punerea în mişcare a zecilor de mii de oameni pe fiecare direcţie de afluire dinspre marile platforme industriale. În al doilea rând, transcriptul comunicaţiilor menţionate a fost publicat, în serial, în cotidianul „Libertatea”, în anul 1990. Colonelul Marin Bărbulescu se adresa în clar, pe nume, ofiţerilor şefi de dispozitive, iar aceştia se prezentau de fiecare dată când aveau ceva de raportat. Convorbirile respective au putut fi ascultate de toţi cei conectaţi la reţeaua de comunicaţii radio a Ministerului de Interne, care aveau staţiile deschise pe frecvenţa atribuită Militiei. Şi cum evenimentele din stradă suscitau în acel moment interes, staţiile radio de la cabinetele comandanţilor ori de la ofiţerii de serviciu pe unităţi erau pe frecvenţa respectivă.

Ce am afirmat este cât se poate de clar şi anume că „Miliţia municipiului Bucureşti asigura traseele de deplasare şi măsurile de ordine”.

Dar imaginaţia slobodă faţă de respectul pentru adevăr a lui Corvin Lupu i-a indus acestuia percepţia „(...) că manifestanţii încolonaţi erau însoţiţi de persoane îmbrăcate în uniforme de miliţie (s.n). Cei care însoţeau coloanele puteau fi cadre de miliţie care au primit ordin de la pucişti, posibil de la gl. Romeo Câmpeanu, sau cadre de la Securitatea Municipiului Bucureşti, îmbrăcate în uniforme de miliţie. (...)”.

De ce ar fi trebuit ca „puciştii să dea ordin”, când în lumea întreagă ieşirea masivă a populaţiei în stradă pentru a manifesta şi protesta atrage de la sine prezenţa forţelor de ordine?!

De ce a simţit nevoia, ce impulsuri lăuntrice ori exterioare l-a determinat pe Corvin Lupu să prolifereze scorneli personale (?!) împotriva realităţilor ce nu servesc mesajului ce se doreşte a fi transmis prin „Trădarea Securităţii în decembrie 1989”?

Dacă o asemenea manieră de interpretare a realităţii este, în opinia lui Corvin Lupu, metodă de cercetare ştiinţifică, atunci este grabnic necesar a se cerceta, de către forurile academice competente, traseul deontologic al obţinerii titlurilor ştiinţifice şi gradelor sale didactice.

3. Corvin Lupu, op.cit., pagina 155:

„În data de 18 decembrie, când avea loc acţiunea puternică a Armatei şi Miliţiei împotriva unor provocatori străini şi a unor complici români ai lor, gl. Iulian Vlad a discutat telefonic cu col. Filip Teodorescu, aflat la Timişoara, despre provocările agenţilor sovietici şi a ordonat „Nu mai ieşiţi din sediu, ca să nu se pună pe seama voastră provocările lor (ale străinilor n.a.). . . Şi să nu-l pună păcatul pe careva, dacă trebuie neapărat să iasă, să aibă arma asupra sa. Asta v-am spus-o de la început”.

Din aceasta mărturie a gl.-ului Aurel Rogojan, reiese că gl Vlad avea cunoştinţă de provocările străinilor de la Timişoara, a căror neutralizare era de competenţa D.S.S. Era un atentat la securitatea naţională, iar gl. Vlad a ordonat neimplicarea instituţiei.”

Spre deosebire de filologul istoric Corvin Lupu, nu am făcut relatări în afara contextului şi fără a cărui prezentare nu poate fi descifrată semnificaţia faptelor cu valoare de informaţie. Din ce context a extras Corvin Lupu cele trei propoziţii ale generalului Vlad şi de ce în „cercetarea ştiinţifică”, pe care pretinde că a realizat-o, a omis raportarea faptelor la context? Nu este această coroborare un pas obligatoriu, înaintea interpretării faptelor şi a desprinderii concluziilor?!

Dacă privim contextul, aşa cum l-am prezentat, concluziile vor fi altele. Iată ce contexul descris în „1989 Dintr-o iarnă în alta... România în resorturile secrete ale istoriei”, ediţia a II-a , Ed. Proema, Baia Mare, 2009, pag. 66-68:

„Intensificarea fluxului turistic înspre România a fost sesizată ceva mai devreme de unităţile teritoriale ale DSS din judeţele Botoşani şi Suceava. Controlul străi­nilor era, însă, în gestiunea structurilor specializate ale Ministerului de Interne, aflate în subordinea lui Tudor Postelnicu(s.n.).

Statistic, rezulta un "du-te/vino" permanent pe teritoriul României a unui minim de 30.000 şi a unui maxim de 67.530 de persoane (în luna decembrie 1989 şi numai din URSS). În decembrie 1988, intraseră în România 30.879 de persoane (din URSS). A avut loc o stranie intensificare a tu­rismului fără... obiective turistice! Uni­tă­ţile teritoriale ale DSS din judeţele: Arad, Brăila, Braşov, Caraş-Severin, Co­vasna, Cluj, Timiş s.a. au raportat aflu­xuri masive şi suspecte de "coloane tu­ristice auto", preponderent cu persoane din URSS, Ungaria şi Iu­gos­lavia.

La jumătatea lunii decembrie, "tu­riş­tii sovietici" afluiau masiv în Ro­mâ­nia din toate celelalte ţări limitrofe. Nota comună şi, în acelaşi timp, ostentativă a coloanelor de turişti era că toţi se de­plasau cu autoturisme "Lada" nou-nouţe, parcă atunci scoase din fabrică pentru rodaj...

Serviciul de contraspionaj de la Timişoara a sesizat că, în zilele premergătoare datei de 16 decembrie 1989, dinspre Iugoslavia au intrat numeroase coloane de câte 20-30 de autoturisme... cu ruşi şi unguri, ajungându-se la cifre de ordinul sutelor, apoi al miilor. Cei în cauză nu au solicitat cazare hotelieră, preferând să se răspândească în oraşe şi să stea în maşini.

Aceşti numeroşi "turişti speciali" reali­zau un fel de "ocupaţie" pe trasee şi în oraşe dintre cele amintite anterior. Şi unde s-au constatat provocări diversioniste. Practic, nu se mai putea face nimic. În aceste împrejurări, ori se închideau graniţele, ori erau reţinuţi şi se isca un conflict politico–statal. O asemenea situaţie impunea o hotărâre ce trebuia luată la cel mai înalt nivel al conducerii statului (s.n.).”

Notă: Nicolae Ceauşescu a luat o decizie, în acest sens, doar în seara zilei de 20 decembrie 1989, dar ministrul de interne, Tudor Postelnicu, a dispus, în dimineţa zilei următoare, ridicare interdicţiei în ceea ce priveşte Uniunea Sovietică.

„Cu vreo 70.000 de slujnice şi guvernante - amante, viticultori, gră­di­nari, morari şi comercianţi - ocupase şi Stieber, spionul Kaiserului, Franţa, până la ocupaţia militară efectivă in 1871.

În noaptea de 16-17 decembrie, o asemenea coloană s-a deplasat cu sco­pul de a intra în Timişoara. A fost interceptată şi determinată să ocolească oraşul, dar o parte din maşini a scăpat, reuşind să intre...

Colonelul Filip Teodorescu a avut în ordinul său de misiune la Timişoara şi să se asigure că forţele de ordine vor închide accesul în oraş al autoturismelor cu aşa-zişii turişti sovietici. Generalul Vlad l-a întrebat, în dimineaţa zilei de 18 decembrie, cum a fost a executat ordinul. Colonelul Teodorescu a raportat că nu au existat forţele necesare pentru închiderea accesului prin Calea Buziaşului, deoarece generalul Nuţă a intervenit în repartizarea miliţienilor şi a rămas descoperită direcţia respectivă de acces în Timişoara. Generalul Vladl-a atenţionat şi l-a întrebat: “Şi au intrat?” “Au intrat cam trei-patru autoturisme, cu 2-3 ocupanţi fiecare.” “Şi ce au făcut?” “Nu ştim” “Îţi spun eu. Şi-au făcut treaba şi au trecut dincolo”. “Nu mai ieşiţi din sediu, ca să nu se pună pe seama voastră provocările lor. Şi să nu-l pună păcatul pe careva, dacă trebuie neapărat să iasă, să aibă arma asupra sa. Asta v-am spus-o de la început”.

Acest ordin al şefului Departamentului Securităţii Statului, afirmă cel ce semnează Corvin Lupu, „(…) a fost un act de trădare făţişă în favoarea inamicului care ne-a călcat ţara şi care acţiona pentru răsturnarea conducerii statului”.

Nimic mai fals şi mai tendenţios!

În situaţia creată, dacă Securitatea ar fi fost identificată în stradă, se găsea imediat cine să aprindă fitilul şi să detoneze bomba amorsată a tulburărilor care să justifice intervenţia militară străină, în format, de această dată, convenţional. De altfel, ofertele externe, în acest sens, au venit imediat ce s-a lansat diversiunea că Securitatea îl apără pe Ceauşescu, în timp ce Armata este cu poporul şi, chipurile, ar fi depăşită de situaţie.

Intuiţia profesioniştilor lumii informaţiilor secrete se bazează pe experienţe solide, verificate de istorie. Generalul Iulian Vlad, spre deosebire de cercetătorii închipuiţi ai istoriei, chiar a studiat temeinic tacticile de acţiune subversivă ale serviciilor speciale ale statelor membre ale Tratatului de la Varşovia în evenimentele din Ungaria (1956), Cehoslovacia (1968), era cu informaţiile la zi, uneori chiar în avans, în legătura cu evoluţiile din Polonia (1979-1989) şi, nu în ultimul rând ca importanţă, ştia şi ce relaţionare există între evenimentele din decembrie 1989 din România şi invazia americană în Panama, din 20 decembrie 1989.

Secretele serviciilor străine pe care chipurile, după Corvin Lupu citire, le-ar ascunde ofiţerii fostei Securităţi sunt „loc comun”. Nu există nici un adevăr care să poată fi ascuns. Există doar izvoare necercetate, ori nedecriptate. După cum există limite de bun-simţ şi îndatoriri de respect faţă de opinia publică.

Ofiţerii fostei Securităţi sunt, într-o măsură mai mare sau mai mică, deţinători de date şi/sau informaţii secrete. Particularitatea informaţiei secrete este aceea că, dacă nu este întărită de un suport material cu forţă juridică probantă, nu poate fi lansată în spaţiul comunicării publice, decât dacă premeditat se voieşte practicarea răzoiului informaţional, ori compromiterea secretului înainte de a putea deveni o dovadă.

Nu ne propunem să polemizăm cu autorul „Trădării Securităţii (...)”, căci minciuna absolută nu trebuie dezminţită, decât dacă ţii cu tot dinadinsul să o legitimezi ca adevăr. Opusul este regula de aur a dezinformarii, temeinic însuşită de cei care o folosesc.

4. Corvin Lupu, op.cit., paginile 163 - 164:

„Gl.bg. S.R.I. (r) Aurel Rogojan afirmă că serviciile speciale străine care au evaluat contextul european din 1989, au concluzionat în mod eronat că Securitatea şi forţele de ordine publică ale Ministerului de Interne din România nu vor permite înlăturarea dictaturii de tip sultanic a lui Nicolae Ceaşescu. El aprecia acest fapt ca pe o eroare descalificantă pentru aceste servicii . Gl. Rogojan sugerează, chiar susţine, că, în conformitate cu aceste evaluări eronate, serviciile străine au conceput „planuri grave şi extrem de periculoase, care puteau împinge România într-un război civil distrugător al statalităţii naţionale şi integrităţii sale teritoriale... .

Astfel, gl. Rogojan ne sugerează că generalii loiali lui Nicolae Ceauşescu s-au poziţionat de natură să catalizeze acele forţe „distrugătoare” pentru România. În acest fel, foarte subtil, pentru cei avizaţi, gl. Rogojan scuză trădarea şi acuză pe cei care nu au trădat, sugerându-ne că ar fi fost pericole mai mari pentru ţară, dacă Ceauşescu nu ar fi fost trădat şi înlăturat. Nu-l contrazicem pe Aurel Rogojan, pentru că ne aflăm pe terenul istoriei contrafactuale, unde orice supoziţii sunt posibile. Insă, pentru o analiză completă, noi spunem că trebuie reflectat şi asupra modului în care se văd lucrurile în sensul invers. Ne referim la faptul că , atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional, Ceauşescu era identificat la acea oră cu România, ceea ce poate conduce la interpretarea că, trădându-l pe Ceauşescu, Securitatea a trădat România, cu atât mai mult cu cât în evenimente, Securitatea a acţionat în aceiaşi direcţie cu forţele străine care au agresat asimetric România. Securitatea nu avea nici o îndreptăţire să ia o decizie cu asemenea urmări istorice ca aceea de a trăda conducerea statului şi de a coopera cu forţe străine şi româneşti (sic!) pentru a răsturna conducerea statului.”

Este în afara oricărui dubiu că atunci când autorul afirmă „gl. Rogojan ne sugerează...”, nu face altceva decât să substituie adevărul cu o supoziţie falsă şi tendenţioasă.

Ce altceva am mai făcut, în opinia autorului „Trădării Securităţii (...)”?! „(...) foarte subtil, pentru cei avizaţi, gl. Rogojan scuză trădarea şi acuză pe cei care nu au trădat, sugerându-ne că ar fi fost pericole mai mari pentru ţară, dacă Ceauşescu nu ar fi fost trădat şi înlăturat”.

Suntem, din nou, pe terenul aserţiunilor fals-tendenţioase, ori al incapacităţii de a se citi şi înţelege corect un text cât se poate de clar. Când ne referim la pericole, avem ca premisă avertismente externe explicite cu privire la montarea unei confruntări violente între Armată şi Securitate, care ar fi putut amorsa un război civil şi determina ocupaţia militară din partea vecinilor revizionişti şi dezmembrarea teritorială a României.

Nu putem lăsa neobservat faptul ca însuşi autorul „Trădării (...)”, la paginile 20-21 ale operei sale, menţionează aşteptările Ungariei şi ale Iugoslaviei de pe urma dezmembrării României, după ce în paginile anterioare se referă la precedentele celor trei rapturi terioriale din anul 1940!

5. Corvin Lupu, op.cit. pagina 165:

„Gl. Rogojan prezintă o serie de rapoarte adresate sefului statuluiprin care se justifică faptul că Nicolae Ceauşescu ar fi ştiut că i se apropie sfârşitul (s.n.).Personal cred că gl. Rogojan supralicitează nişte realităţi, cărora noi le contestăm, eventual dimensiunea.(...) Eu cred că şefu Securităţii, împreună cu trădătorii din Armată, au influenţat decisiv evenimentele, configurând, în mare măsură. Desigur, împreună cu serviciile secrete străine implicate, forma lor finală”.

Filologul improvizat în istorie se referă la Capitolul V - Departamentul Securităţii Statului i-a furnizat lui Nicolae Ceauşescu toate informaţiile necesare înţelegerii cursului implacabil al evenimentelor din volumul„1989 Dintr-o iarnă în alta... România în resorturile secrete ale istoriei”, ediţia a II-a, Ed. Proema, Baia Mare, 2009, pag. 45-49, despre care este de menţionat că nu justificăm ceva anume şi nici nu „supralicităm nişte realităţi”, ci doar enumerăm un număr de 11 informări din intervalul 7 noiembrie-12 decembrie 1989, după cum urmează:

1. DSS nr. 00275/07.11.1989 privind întâlnirea de la Malta: "Cele două părţi vor aborda cu prioritate probleme privind redefinirea sfe­relor de influenţă (...) problema exercitării de noi presiuni coordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicarea de reforme reale... Statele vest-eu­ropene să aibă un rol sporit în influenţarea situaţiei din Europa de Est (...) În ceea ce priveşte România, va fi foarte greu, date fiind par­ti­cu­larităţile proprii (...) care exclud posibilitatea producerii unei re­voluţii de catifea (...)".

2. DSS nr. 00252/793/07.11.1989 privind întâlnirea Kohl - Mitterrand: "S-a stabilit sprijinirea unui front comun al forţelor de opoziţie din ţările socialiste (...)".

3. MApN - Direcţia Informaţii a Armatei - Telegrama 015771/09.11.1989: "Ungaria acţionează în scopul destabilizării situaţiei politice interne din România, cu prioritate în Transilvania... Simultan cu provocarea unor demonstraţii, (...) Ungaria are intenţia să provoace incidente la graniţă... care să degenereze într-un conflict militar... Acest scenariu se va realiza cu ştirea URSS şi cu sprijinul Austriei...".

4. DSS nr. 00286/11.11.1989 - "După reuniunea la nivel înalt a NATO, care a avut loc la Bruxelles, Guvernul Olandei are în vedere ca, în relaţiile cu România, să promoveze toate formele active de stimulare a propagandei negative şi de susţinere a acţiunilor protestare (...)".

5. DSS nr. 00444/814/14.11.1989 - "«Trust Organization», recent înfiinţată de CIA, are între obiective: încurajarea şi sprijinirea mişcărilor disidente din ţările socialiste; măsuri active de organizare şi dirijare a acţiunilor emigraţiei; organizarea de ac­ţiuni de opoziţie făţişe şi folosirea ca ofiţeri de legătură şi instructori a foştilor membri ai serviciilor de informaţii care au trădat (...). «Trust Organization» îşi va concentra activitatea cu preponderenţă în direcţiile României şi Cehoslovaciei...".

6. DSS nr. 00260/16.11.1989 - Iniţiativa preşedintelui Franţei de a convoca reuniunea de urgenţă la Paris a şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor membre ale Pieţei Comune, cu scopul "sporirii rolului aces­tora în destabilizarea şi schimbarea re­gimurilor politice din ţările socialiste, încurajării directe a constituirii nemul­ţu­miţilor şi protestatarilor în mase de ma­nevră (...)".

7. DSS nr. 00262/22.11.1989 - Reuniunea de la Paris convocată din iniţiativa preşedintelui Franţei: "În contextul poziţiilor comune şi a acţiunilor concertate ale SUA şi URSS, cu privire la România se preconizează (...) crearea unei tensiuni interne destabilizatoare prin folosirea unei stări de nemulţumire şi incitări în mediul minorităţii maghiare (...)". (n.a. - Era oare scenariul care l-a avut ca protagonist pe preotul reformat László Tőkés?! Anterior - deşi au fost dovedite acţiunile ilegale împotriva securităţii statului săvârşite de László Tőkés, atestate şi de interceptarea, la controlul trecerii frontierei, a unei chitanţe olografe pentru primirea sumei de 20.000 lei, ascunsă în plafoniera autotu­rismului cu care călătoreau legăturile sale din Ungaria, Nicolae Ceauşescu nu a aprobat sesizarea instanţei de judecată).

8. DSS nr. 0086/27.11.1989 - Declaraţia consilierului prezidenţial sovietic Oleg Bomogolov privind "caracterul ireversibil şi de generalitate al procesului care se desfăşoară în unele ţări est-europene şi optimismul cu care este privită evoluţia viitoare a României".

9. DSS nr. 00277/02.12.1989 - Declaraţie a preşedintelui George H. Bush: "Aş dori să văd unele acţiuni şi în această ţară. (...) Am trimis în România un nou ambasador... L-am trimis în România tocmai pentru că este un om ferm şi intransigent...".

10. DSS nr. 00288/12.12.1989 - Declaraţia preşedintelui Franţei la încheierea reuniunii la nivel înalt de la Strasbourg: "Pro­blema unor provincii... nu trebuie să se omită existenţa divergenţelor între Un­garia şi România în chestiunea Transilvaniei... sau problema Basarabiei... Franţa şi URSS trebuie să-şi reia rolul de a asigura echilibrul în Europa...".

11. DSS nr. 0610/12.12.1989 - În mediile emigraţiei maghiare din Occident, dar şi în cercurile guverna­mentale de la Budapesta se vehiculează ideea reanalizării în forurile internaţionale a statutului actual al Transilvaniei, după ce etnicii unguri din Ro­mâ­nia vor acţiona pentru autonomie şi întemeierea unui nou stat independent, suve­ran şi neutru - Ardealul - sau pentru înglobarea Transilvaniei într-o federaţie...".

Nimic în plus şi nici nu era vorba despre apropierea sfârşitului lui Nicolae Ceauşescu, ci a sistemului global socialist. Atunci de unde şi până unde simte Corvin Lupu să fie de altă părere, să provoace o polemică, din moment ce noi nu am adăugat consideraţii personale, ci doar am prezentat faptele aşa cum le relevă informaţiile?! Autorul„Trădării Securităţii (...) comite o nouă recidivă în materie de deontologie a cercetării istorice, consecvent regulii de aur „Repetă minciuna până când şi tu începi să crezi că este adevăr”.

Nu puţini m-au întrebat unde este „racordat” Corvin Lupu pentru a fi determinat la un astfel de demers? Răspunsul este simplu de rostit, dar, spune maxima „Veritas odium parit!”. Şi cum nu dorim să se nască încă o ură, am preferat să nu răspund.

6. Corvin Lupu, op.cit. pagina 23:

„(...) privitor la ceea ce scriem despre trădarea comandanţilor Securităţii, cea mai mare parte din argumentaţie este însoţită şi susţinută de declaraţiile unor cadre e securitate, toţi fiind ofiţeri superiori şi generali, inclusiv declaraţii ale unor şefi ai structurilor naţionale ale Securităţii, inclusiv ale gl.-ului Iulian Vlad, care a recunoscut că a trădat.”

Oricine va căuta în cele 302 pagini ale cărţii asemenea declaraţii şi susţineri ale (...) „unor cadre e securitate, toţi fiind ofiţeri superiori şi generali, inclusiv declaraţii ale unor şefi ai structurilor naţionale ale Securităţii (...) nu le va găsi.

Nu citează pe nimeni, nu indică vreun nume. Este adevărat, însă, că autorul a avut o oarecare abilitate de a anticipa absenţa dovezilor unei astfel de grave afirmaţii: „(...) nu am adus toate argumentele în sprijinul celor afirmate, pentru că nu am dorit să îngrop esenţialul în prea multă factologie (...)”.

7. Corvin Lupu, op.cit., pagina 2 ş.a.

Autorul, în repetate rânduri, face menţiunea că agresiunea străină din decembrie 1989 a fost una asimetrică.

Aceasta înseamnă un inamic fără uniformă sau legitimaţie de agent al unui serviciu străin, fără loc de staţie, putând fi oriunde şi oricând, cu acoperiri legale, ce le puteau justifica prezenţa şi preocupările, iar numeric - dacă avem în vedere statisticile „post factum” - putea reprezenta 2-3 divizii.

Acestea fiind parte dintre caracteristicile agresiunii asimetrice, atunci în ce logică mai susţine autorul (op. cit., pag. 34) că dacă „primii 10-50-60 de provocatori de la casa parohială a lui Laszlo Tokes (...) ar fi (...) pur şi simplu luaţi pe sus (...) totul era terminat” şi că era acesta „un scenariu pentru situaţia în care conducrea Securităţii nu ar fi trădat(...)?!

Şirul exemplelor de acest fel ar putea continua. Dar considerăm că ar fi mult mai folositor ca dezbaterile în acest caz flagrant de abandon al deontologiei cercetării istorice, dar şi în multe altele, să fie comutate în zonele din competenţa autorităţilor publice îndrituite a veghea şi stopa infiltrarea imposturii în cluburile academice.

AUREL I. ROGOJANPublicat Marţi, 13 octombrie 2015

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
12. Oktober 2015 1 12 /10 /Oktober /2015 17:56

De câțiva ani țiganii au ajuns stăpânii Timișoarei. După ce au pus mâna pe cele mai importante clădiri din oraş, prin teroare, ţiganii au devenit stăpânii străzilor și localurilor publice, în care amenință prin comportamentul lor majoritatea docilă.

În spatele acaparării Timişoarei de către clanurile de ţigani stau docilitatea democratică, servilismul avocățesc mână în mână cu corupția funcționarilor și politicienilor.

Primul pas făcut de ţigani a fost cumpărarea, pe bani grei, a unor jurişti sau specialişti care să îi sfătuiască în fiecare demers, astfel încât fiecare tranzacţie să îmbrace o haină de legalitate. Următorul pas era cumpărarea unui apartament din subsolul unei case din zona centrală. Multe din locuinţe nu puteau fi vândute, dar cu sfatul avocaţilor şi cu ajutorul funcţionarilor, sute de apartamente cumpărate pe legea 112 au fost înstrăinate.

Etapa următoare a fost plasarea unor ţigani săraci în apartament şi terorizarea celorlalţi vecini. A ”plouat” cu reclamaţii la Poliţie şi Parchet, dar dosarele au ”zăcut” ani de zile în sertare, fără a se face ceva concret în acest sens. Ţiganii au fost astfel încurajaţi să îşi continue lupta de cucerire a oraşului, iar proprietarii nu au mai avut altă soluţie decât să vândă la preţ de nimic şi să plece, numai să scape de teroarea ţigănească. Odată ajunşi proprietari pe întreaga clădire, ţiganii au început lucrările de transformare a casei în palat cu turnuleţe. Chiar dacă este o zonă istorică de o importanţă deosebită, în multe cazuri s-a lucrat ilegal, fără să se respecte autorizaţia sau chiar fără să existe autorizaţie de construcţie. Inspectorii Primăriei şi ai Inspectoratului de Stat în Construcţii au închis ochii la faptele penale ale ţiganilor. Astfel s-au ”născut” palatele în care ţiganii îşi fac de cap fără să respecte legea.

Anonimul

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
18. September 2015 5 18 /09 /September /2015 10:12

Dimitrie Grama: Fiinta umana se naste fara constiinta sau cu o constiinta rudimentara asemanatoare celorlalte primate sau mamifere, dar omul este inzestrat cu un creier extrem de creativ si de efectiv, care l-ar putea ajuta sa-si dezvolte o constiinta daca conditiile naturale, social-politice si economice sunt favorabile.

In general, filozofii, sociologii, doctorii, poetii, jurnalistii si mai ales politicienii, vorbesc de constiinta, ca si cum aceasta ar fi ceva banal si de la sine-nteles si ca si cand constiinta ar apartine in egala masura tuturor fiintelor umane. Aceasta atitudine se bazeaza si pe faptul ca majoritatea celor care fac referinta la constiinta umana, nu prea stiu despre ce vorbesc si cei mai multi dintre acesti indivizi, nu au o constiinta proprie dezvoltata. Multi oameni cred ca atunci cand esti loial unui grup anume, unui partid anume, unui tinut anume si iti expui public si virulent aceasta loialitate, acel act de solidaritate reprezinta actiunea unui individ plin de constiinta. De asemenea sentimentul de "mila de la distanta", ca de exemplu cei care plang la TV de mila copiiilor care cauta de mancare prin gunoaie in Asia sau Africa, se confunda adesea cu o constiinta devarata, cu toate ca este vorba doar de sentimentalism hormonal si de multe, doar de propaganda ipocrita.

Cine nu a vazut la TV "healerii" americani, care cu biblia in mana si cu citate din scripturi, vindeca diversi contorsionisti, falsi paraplegi sau psiho-hipocondrici. Mesajul healerului este simplu: "vorba si cartea lui Isus te vindeca daca te desparti de toate posesiile materiale si mai ales de toti banii si ai predai bisericii lui Isus, deci mie healerului". Intrebati acesti healeri si cei din jurul lor, ei se considera oameni cu constiinta. Biserica da din umeri si nu condamna aceste emisiuni si obiceiuri desecrabile, dand vina pe libertate.

In acest context voi incerca sa-mi exprim cateva ganduri privitoare la ideia de democratie, atat din punct de vedere general, cat si in raport cu Romania si romanii.

Nu sunt sigur, dar am impresia ca majoritatea fiintelor umane actuale considera "democratia" ca fiind stadiul cel mai evoluat al societatii umane si deci, cel mai bun, unde o ordine bazata pe libertate deplina, egalitate deplina si pe dreptul fiecarui individ sa-si aleaga liderii.

Democratia nu este ceva nou, ceva la care o societate libera a ajuns deoarece vasta majoritate a cetatenilor din acea societate au ajuns la un nivel intelectual si moral ridicat, nicidecum, deoarece diverse forme de guvernare democratica, asemanatoare cu cele din zilele noastre, au existat si la grecii antici si la chinezi sau indieni acum 2500 de ani.

Plato descrie cinci forme diferite de organizare a societatilor umane si le categorizeaza in acord cu gradul de ratiune, succes si dreptate corespunzator fiecareia.

Dupa Plato, asa cum analizeaza el acum aproape doua mii cinci sute de ani in faimoasa "Republica", Aristocratiareprezinta cea mai buna forma de guvernare. Aici societatea este condusa si controlata de "regii filozofi" si in aceasta societate, dorintele prostimii majoritare sunt controlate de intelepciunea si tinta minoritarilor educati si antrenati in guvernare social-politica bazata pe o etica solida si ne-negociabila.

Urmeaza apoi, pe o treapta putin inferioara, Timocratia, sau dictatura militara si aici Plato da ca exemplu Sparta. Dictatura militara a lui Plato, nu are nimic in comun cu dictaturile militare actuale de tipul nord-korean sau diverse altele din Africa sau America Latina. Dictatura spartana este o societate austera bazata pe educatia militara, responsabilitate si onoare, in care fiecare cetatean este antrenat si dispus sa se sacrifice pentru binele acelei societati. O societate in care "asceticul" este glorifiat si unde onoarea este mai presus de orice dorinta.

O treapta mai jos, gasim Oligarhia, unde toata patima sufleteasca este subordonata dorintei de avutie. Totusi in oligarhia greaca, a lui Plato, exista o retinere si se manifesta un control fata de acumularea nelimitata de bogatie.

Dupa Oligarhie, pe scara valorilor, urmeaza Democratia - o societate condusa de oameni dominati intelectual si spiritual de o pofta nestapinita, primitiva, pentru mancare, bautura sex si alte placeri. Plato considera democratia, ca fiind o societate fara ordine sau disciplina unde egalitatea politica duce inevitabil la o cultura grosolana, de prost gust si la o moralitate bazata pe "lasa-ma sa te las", unde orice siretlic este acceptat si "totul este in regula".

Singura societate mai proasta decat democratia, este Tirania. Tirania nu este polul opus al democratiei, ci mai curand reprezinta o democratie "coapta", ajunsa la apogeu si in care orice forma de expresie, de habit uman, printre care nerespectarea legiilor si crima social-politica, devin acceptabile.

Romania si romanii probabil ca, de-a lungul anilor, au trecut, constient sau inconstient, prin toate aceste forme de organizare sociala si statala pina cand au ajuns la actuala forma de democratie. Pentru ca asa se numesc acum, democratii, toate tarile unde toata lumea de la o anumita varsta anumita, are dreptul la vot. Toata lumea, indiferent de educatie, stare mintala, onoare, responsabilitate, interes egoist, criminalitate, etc., etc.,etc., etc.

In ce masura este romanul liber si democratic acum? Care sunt normele si valorile morale care definesc societatea romana si pe care cetateanul obisnuit trebuie sa le urmeze, deoarece asa li se cere de cei care conduc (exemplar) tara si poporul. Cat de serios poate fi considerat un furt de un pepene la targ, sau un furt de cunostiinte la o scoala sau universitate? Cui ai mai pasa de asa ceva?

La alegeri, dece se duce lumea? Sunt multe intrebari, la care eu nu pot sa raspund si nici nu pretind sa am dreptul sa raspund, deoarece eu sunt un las, am plecat de acolo, neavand curajul sa ma angajez si sa incerc sa schimb ceva. Atunci cand eu am plecat din tara, in 1969, Romania era, conform teoriei lui Plato, o Tiranie, dar nu sunt convins ca din punct de vedere moral-social, exista vreo diferenta mare intre Tirania si Democratia romana.

Cred ca atata timp cat orice natie, deci si natia romana, refuza sa fie sincer angajata in propria ei existenta si este nepasatoare la auto-critica si auto-condamnare, nu sunt mari sanse de reconciliere cu propriul spirit sau cu cel al altor natii.

Dupa 1989, odata cu instaurarea unei noi ordini social-politice, Romania si romanul ar fi trebuit sa-si asume raspunderea fata de trecutul comunist, pe care in mod superficial si deci vulgar, al condamna.

O incercare, in aceasta privinta, a avut loc prin asa-zisa Comisa Tismaneanu, dar aceasta incercare reprezinta doar o cacialma si nu o analiza serioasa si profunda a comunismului din Romania.

Compromisa fiind din start, aceasta comisie a incercat sa protejeze diversi criminali comunisti si mai ales a reusit sa ascunda adevarul. Care sunt adevaratii calai ai comunismului? Unde si cand au fost ei judecati si de cine?

Un adevarat proces judiciar, ar fi avut sansa sa separe oamenii buni de cei rai, comunisti ori necomunisti, dar acest lucru nu s-a intamplat in Romania si de aceia romanul traieste in continuare in jugul suspiciunilor si al neincrederii. Spiritul romanului si al natiei, in general, in loc sa se ridice dupa caderea comunismului, a ramas acelasi sau este si mai fragil, si mai slab.

Un popor despiritualizat, suspicios si neincrezator, cade usor victima fortelor diabolice si imorale care, incet-incet, distrug si pe acei putini supravietuitori decenti si constienti.

Recunosc ca nu-i usor sa ai curaj si sa te lupti pentru demnitate si constiinta si poate ca o mica consolare, eu consider ca, in general, romanii se comporta asemanator altor natii, asemanator altor fiinte umane si e normal sa fie asa, deoarece, cum am mai spus, 70% din oameni poseda o constiinta minima, rudimentara.

O constiinta de supravietuire. DG, 17/9 2015

Viorel Roman: Moldo-valahii au dezvoltat de-a lungul istoriei in 500 de ani sub sultanul turc si patriargul sau grec o strategie de supravietuire, care dupa un institul de cercetari american este cel mai evuluata, performanta din lume. La asta contribuie si ocupatia ruseasca a Moldovei de peste 200 de ani.

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
16. September 2015 3 16 /09 /September /2015 09:42

http://www.totpal.ro/viorel-roman-statul-la-romani-ed-a-ii-a/

Statul la români (ed. a II-a)

"Românul este un maratonist/ care a luat-o la fugă/ acum două mii de ani,/ a greşit

traseul/ şi continuă să alerge/ pentru că nu găseşte sosirea." George Astaloş

Din perspectiva creştină, omul este înzestrat cu drepturi şi calităţi, pe care statul

trebuie să le protejeze şi promoveze. În acest caz, statul merită respect, în caz contrar

el îşi pierde legitimitatea. În vremea Mîntuitorului existau opt imperii. Azi, Roma

creştină, valorile si normele ei, domina lumea. De milenii lumea e împărţită în:

1) Imperiul dă tonul şi este azi, Lumea I, dezvoltată, occidentalizată, UE/ FMI/ USA/

NATO. Sfîntul Imperiu Roman de Natiune Germana, garantează: Libertatea,

Dreptatea şi Pacea, un model de urmat şi pentru cei de altă credinţă. Valorile si

normele creştine sînt percepute si urmate ca standarde de civilizaţie universală.

20% din populatia lumii detin 85% din bogatia lumii.

2) Limesul este Lumea II, în curs de dezvoltare la periferia Imperiului si traieste din

inpulsuriele cultural-stiintifice, socio-economice, teologice care vin din Lumea I.

Între Sfîntul Imperiu şi Barbari, ortodocşii sunt la Limes, greu de integrat, pentru

ca statele de la Limes, care înconjoară Sfantul Imperiu Roman, trebuie să se

decidă de partea cui sînt. România şi Republica Moldova sînt la Limes mereu in

situatia de a se decide. Moscova sau Roma?

3) Barbarii sînt Lumea III, veşnic subdezvoltaţi şi subvenţionaţi. 20% din populatia

saraca a globului detin 1% din bogatiile lumii.

La limes

Românii, urmaşii Imperiului Roman de Apus, pierd legătura cu Roma, 395, iar după

Schismă, 1054, greco-slavii le impun o ierarhie antilatină, contra firii lor. Aşa au

ajuns românii la limes, în afara Imperiului si priviţi cu neîncredere atat de grecopravoslavnici

pentru că sînt latini şi de occidentali, pentru că sînt ortodocşi. În această

situaţie, Sfîntul Imperiu îi însărcinează pe maghiari şi pe polonezii săi readucă pe

ortodocşi pe calea romana. Maghiarii vad in misiunea apostolica si un mandat de

maghiarizare. Polonezii n-au ocupat Moldova, i-au ajutat pe cronicari si primul papa

in vizita la romani a fost polonezul, Fericitul Ioan Paul II. State româneşti, cu măduvă

greco-ortodoxă byzantină, intră în conflict cu Sfîntul Imperiu, iar, după căderea

Constantinopolului, şi cu Imperiul Otoman. Aşa ca, sute de ani, ortodocsii din Ardeal

sunt toleraţi de romano-catolici, iar la Sud şi Est de Carpaţi de turco-fanarioti.

Mihai Viteazul si Unirea cu Roma

Mihai Viteazul înţelege drama natiei şi taie nodul gordian, cu ajutorul Ligii Creştine,

condusa de papa de la Roma, la care găseşte înţelegere. Proiectul sau de reunificare şi

emancipare nationala eşuiaza, nu fără a fi un model de urmat. In 1698, Liga Creştină

creează în Ardeal condiţiile unirii românilor cu Roma. Maghiarii, slavii, grecii sînt,

fireşte, împotriva ei, dar, uniţi, îşi redescoperă latinitatea la Roma, ideile lor ajungînd

şi la Bucureşti şi Iaşi, unde se confruntă cu ideile greco-slave si cele laice, iluministe,

franceze. Biserica greco-catolică, Corifeii Şcolii Ardelene pun bazele Proiectului

national. În timp ce la "Mica Romă", Blaj, se scria cu litere latine şi se gîndea, din

nou, cu valori si norme occidentale, moldo-valahii erau dependenţi de sultanul turcomusulman

si patriarhul sau grec si ţarul rus. Astfel, în timp ce Coriferii puneau bazele

renaşterii neamului, Cantemir preferă "a treia Romă", Moscova, şi face o alianţă cu

Petru cel Mare. Pe de o parte, este subminată unitatea: care proiect este salvator, cel

al Corifeilor ardeleni, sau cel al ortodocsilor moldo-valahilor? Roma sau Moscova?

Pe de altă parte turco-fanariotii speriaţi de primejdia unirii cu Roma şi de ascensiunea

celei de a treia Roma, impun numai domnitori greco-fanarioti la Bucureşti si Iaşi.

Fanariotii, ruşii şi occidentalii

Sub "mafia grecească" statul moldo-valahilor se degradează: "Toate dregătoriile,

afirmau fraţii Macedonski, de la prima pînă la ultima, sînt cumpărate cu bani.

Dregătoria de vistiernic se cumpăra de la domn şi era plătită pînă la jumătate de

milion de lei şi mai mult. Ispravnicul de judeţ îşi cumpăra funcţia sa anuală pentru

20.000 şi 30.000 de lei, după bogăţia populaţiei din acel judeţ; ...pentru postul de

mitropolit se plătea un milion de lei etc.“ Fanarioţii nu făceau distincţie între bugetul

ţării şi interesul lor, străin de neam. Pe de altă parte, monopolul comercial garanta

preţuri de rechiziţie de circa cinc ori mai scăzute decît preţurile mondiale. Asa ca "pe

la începutul veacului al XIX-lea Principatele Dunărene păreau a merge dea dreptul

spre peire". În războaiele ruso-turce, ruşii cîştigă încet, dar sigur, teren în Principate,

si dominatia Sultanului e dublata de cea a Tarului, protectorul tuturor ortodocsilor.

În perioada regulamentară, "mafia fanariotă" e înlocuită de "oraşul parazitar"

xenocrat, cu "uşile larg deschise" spre Vest. Evreii in inlocuiesc pe greco-fanariioti si

reorienteaza economia spre vest. Desfiinţarea monopolului asupra comerţului şi

fiscalităţii otomane favorizeaza agricultura, boierii îmbogăţiţi, fii lor, orientîndu-se

spre Paris, unde curentul laic, cultural, francmason cucereşte elita moldo-valahă.

Acelaşi fenomen îl întîlnim şi la pravoslavnici, care înclina, şi ei, spre protestantism

şi cultura occidentala, ca paleativ a lipsei de unitate spirituala cu Roma.

După Adunarea de la Blaj, 1848, emanaţie a Şcolii Ardelene, emanciparea nationala,

blocată de secole de maghiari, devine reală. Dar in 1876 Viena acceptă dualismul

austro-ungar şi românii sînt supuşi, din nou, maghiarizării si chiar unii uniti accepta

linia maghiară. În lupta de idei dintre uniţi şi curentul cultural iluminist francez, care

provin din surse diferite, dar ambele sunt provestice, moldo-valahii refuză Unirea cu

Roma si optează pentru unul pseudo occidental. După Corifei (Roma), Cantemir

(Moscova), al 3-lea proiect, al moldo-valahilor, e cultural, mason, laic (Paris).

Proiectul laic francez

Esenţa acestui proiect liberal, a lui I.C. Brătianu este clar formulat într-un memoriu

adresat lui Napoleon III: "Constituirea acestui stat român ar fi cea mai frumoasă

cucerire, ce Franţa a făcuto vreodată afară din teritoriul său. Armata Statului Român

ar fi armata Franţei în Orient, porturile sale de la Marea Neagră şi de pe Dunăre ar fi

antrepozitele comerţului francez, şi, din cauza abundenţei lemnelor noastre de

construcţie, aceste porturi ar fi, totodată, şantierele marinei franceze; produsele brute

ale acestor avute ţări ar alimenta cu avantaj fabricile Franţei, care ar găsi în schimb

un mare debit în aceleaşi ţări. În fine, Franţa va avea toate avantajele unei colonii,

fără a avea cheltuielile ce aceasta ocazionează". Programul pare inca actual, in UE.

Decăderea Imperiului Otoman şi înfrîngerea Rusiei în războiul Crimeii, 1853-56 au

permis Unirea Ţării Româneşti cu Moldova 1859 şi o noua, decisiva reorientare spre

Vest. Încercarea lui Alexandru I. Cuza, inca dependent de Sultanul turc si patriarhul

sau grec, de unire cu Roma, s-a izbit de rezistenţa ortodoxă în stransa cooperarea cu

laicismul si cultura franceza. Rezultatul: eludarea fundamentului religios al cooperării

româno-occidentale a dus la diminuarea influenţei Şcolii latiniste unite cu Roma, la

Sud şi Est de Carpaţi, unde domina duhovnicia si sobornicia greco-slava, Moscova.

Sub regii germani

După Cuza, romano-catolicul Karl von Hohenzollern-Sigmaringen vine cu misiunea

de a realiza cooperarea cu Vestul, fără a mai pune de loc la îndoială lanturile grele ale

duhovniciei si soborniciei constantinopolitane si moscovite. Lipsa de perspectivă a

acestui proiectul ortodox moldo-valah, mascat de strălucirea curentului cultural

francez laic, era evidenta. Vezi rascoala din 1907, afacerea Strussberg.

Eminescu remarca : "Astăzi avem cele mai liberale instituţii, suveranitatea poporului,

coduri de legi franţuzeşti, consilii comunale etc. Ne merge de aceea mai bine? Nu, de

zece ori mai rău, pentru că noile instituţii nu se potrivesc cu nivelul nostru cultural.

Nu se potrivesc cu forţele productive de care dispunem, nu se potrivesc cu puterea

noastră economică. Noi trebuie să ne ostenim acum mai mult pentru întreţinerea

acestui aparat de stat, modern, scump şi inutil." Vechiul Regat nu a depăşit niciodată

statutul de periferie furnizoare de grîu, petrol şi lemn metropolelor occidentale.

Crearea statului român unitar a presupus alianţa cu Apusul din timpul războiului şi

prăbuşirea imperiilor de la graniţe. Dar şi după 1918, a învins, din nou, curentul

cultural, laic, mason, mult sub aşteptările momentului istoric. Fara crearea unei mari

Dioceze unite cu Roma, reintegrarea românilor în civilizaţia occidentală a eşuat.

Greco-pravoslavnicii, neliniştiţi de legăturile românilor ortodocşi cu Apusul, chiar şi

în mantia laică, fără a pomeni de primejdia constanta a uniri cu Roma, i-au ridicat

rangul mitropolitului valah la cel de Patriarh. Spre deosebire de patriarhii ortodocşi,

acesta e îmbrăcat de atunci în alb, ca papa, in schimb unirea cu Roma e boicotata.

Rezultatul: “O ţară adusă la sapă de lemn, batjocorită şi umilită. Un stat unde

minorităţile protestează mereu, fiindcă li se calcă drepturile... O ţară care şi-a pierdut

busola morală şi dreptatea şi care se zbate în expediente de aventură de la o zi la alta,

între protestarea internă şi dispreţul străinătăţii. Căci nu este o ocazie în care ţara

noastră să nu primească reproşul, ori umilinţa străinătăţii". Mihail Ralea, 1928.

Astfel a fost ab ovo pecetluită soarta ţării, care, prin Nicolae Titulescu, la Geneva,

celebra tranziţia societăţii moldo-valahe spre Vest, într-o franceză fără cusur, iar la

Bucureşti se perpetuau cutume greco-fanariote antioccidentale şi linia politică trasată

de Byzanţ şi liberalii masoni ai lui Brătianu. Coruptia continua. Vezi afacerea Skoda.

“Oraşul parazitar" (cîte un mil. de maghiari, germani, evrei şi români occidentalizaţi)

a blocat emanciparea celor 16 milioane de tarani. Totuşi, copiii lor s-au îndreptat spre

scoli, unde sau izbit de adversitatea oraşului xenocrat. Conflictul a generat Legiunea

"Arhanghelului Mihail", cu ortodoxia ca măduva şi fascismul apusean ca model.

Dupa Carol Il supravieţuirea a 2/3 din Stat a reuşit sub Ion Antonescu. Cînd ruşii

ajung din nou în Basarabia, monstruoasa coalitie interbelică încearcă revenirea sub

patronaj apusean, dar eşuează, pentru că Churchill vinde 90% din influenţa în

România lui Stalin, care reface Cortina ortodoxă antioccidentala.

Vechiul Regat ca si Romania Mare "a fost o mare ficţiune, prin care oraşul xenocrat

trăia pe seama satului românesc" (Manoilescu). Era o construcţie şubredă, pentru că

în loc să continue politica de Unire cu Roma inceputa de Cuza şi promovata de

Scoala Ardeleana, regii germani s-a lăsat corupti şi au urmat linia greco-fanariotă şi

cea culturală, laică, masona, pseudo occidentală.

Proiectul ortodoxo-comunist

În preajma şi in războiul mondial II au existat trei alternative pentru România:

1) Germania naţional-socialistă a lui Adolf Hitler urmărea dezmembrarea ţării,

apoi autohtonii urmau a fi împinşi spre Răsărit, Transnistria.

2) Anglo-americanii percepeau blocajul "oraşului parazitar" ortodox moldo-valah,

lipsa industriei, a infrastructurii, a asistenţei medicale, suprapopularea de la

sate, analfabetismul şi propuneau: "Europa de Sud-Est ar trebui să treacă la

industrializarea pe cont propriu, după «modelul rusesc» (ceea ce noi nu numim

comunism)". Dar în final au cedat Estul Europei ruşilor ortodoxo-comunisti.

3) Moscova oferea ortodocsilor moldo-valahilor o dictatura de dezvoltare, un

model de depăşire a subdezvoltării cronice, o formă laică a despoţiei, satrapei

orientale, byzantine, practicată deja de pravoslavnici cu succes, şi pentru

tradiţiile ortodoxe din Balcani un sistem uşor de intales si implementat.

Stalin a continuat consecvent opera înaintaşilor, Tarii pravoslavnici. A ocupat ţara, a

instalat la conducere agenţii săi evreii Ana Pauker, Silviu Brucan, Valter Roman,

Tismaneanu ş.a., eliminînd tot ce era pro-occidental: Biserica Unită, intelectualii etc.

Apoi a fost refăcută structura statului despotic byzantin şi obturarea legăturilor cu

Vestul. Vezi mai jos punctajul din "KGB. Istoria secretă a operaţiunilor sale externe

de la Lenin la Gorbaciov" de Andrew & Gordievski, Londra 1990, Bucureşti 1994:

5) Unificarea tuturor partidelor într-unul singur, avînd grijă ca toate rolurile cheie să

revină acelor oameni care aparţin serviciilor noastre secrete.

6) De la conducătorii de organizaţii locale de tineret în sus, în poziţiile de conducere

se vor repartiza oameni desemnaţi de serviciile noastre speciale. (...)

9) Se va urmări ca funcţionarii (exclusiv organele de securitate şi din industria

minelor) să aibe retribuţii mici. Aceasta se va referi îndeosebi la sfera sănătăţii,

justiţiei, culturii, respectiv la cei care deţin funcţii de conducere. (...)

12) Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice, în sensul ca acestea să nu

acorde acte doveditoare ale proprietăţii asupra pămîntului.

13) Politica faţă de mica gospodărie ţărănească urmează acest curs pentru a o face pe

cea particulară nerentabilă. După aceea trebuie începută colectivizarea. În cazul în

care ar interveni o rezistenţă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea

mijloacelor de producţie, repartizarea lor. Concomitent cu creşterea obligaţiilor de

predare a cotelor. Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie procedat ca

agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul

să trebuiască acoperit din import.

14) Trebuie făcut totul ca hotărîrile şi ordinele cu caracter juridic, economic sau

organizatoric să fie nepunctuale.

15) Trebuie făcut totul ca anumite cazuri să fie discutate concomitent de mai multe

comisii, oficii şi instituţii, însă nici una dintre ele să nu aibă drept de decizie înainte

de a se consulta cu celelalte. (...)

26) Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată. Trebuie

popularizate discuţiile cu muncitorii care se ocupă de problemele actuale legate de

producţie, respectiv cele care critică trecutul şi problemele locale. Nu se vor înlătura

cauzele fenomenului în discuţie.

27) Luările de poziţie ale conducătorilor băştinaşi pot avea coloratură naţională sau

istorică, dar acestea nu pot duce la unitate naţională. (...)

32) Trebuie extinsă birocraţia Statului, în cel mai înalt grad, în toate domeniile. Este

admisă critica activităţii organelor administrative, însă nu se admite nicidecum

scăderea numerică a personalului şi nici funcţionarea normală a aparatului birocratic.

35) Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee şi facultăţi, trebuie

să fie înlăturaţi profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor

trebuie să fie ocupate de oameni numiţi de noi, avînd un nivel de pregătire slab sau

mediocru. În manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau

a vrut să servească binele ţării. (...)

40) ...campania de acuzare a naţionalismului şi şovinismului. Trebuie ca

reprezentanţii Opoziţiei să fie închişi sau lichidaţi. (...)

44) Se va căuta ca acei care lucrează în diferite funcţii, indiferent cît de mici, să fie

schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori de cea mai mică pregătire profesională,

necalificaţi.

45) Trebuie ca la facultăţi să ajungă, cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin

din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sînt interesaţi să se perfecţioneze la

nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă.

După dezmembrare, R.P.R si R.S.S. Moldova au fost puse sub ascultarea Patriarhului

de la Moscova şi rusificate. Punerea în practică a programului KGB a creat un „om

nou“ obedient, dependet de furt su minciuna, singurele forme de protest, care i-au

ramas in granitele inchise ermetic. Dupa care Hruşciov şi-a retras Armata Roşie şi

conducerea a fost încrediţată, delegată, şefilor ortodocsi autohtoni fideli Moscovei.

Preşedinţii ortodoxo-comunisti moldo-valahi,

Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu continuă linia,

modelul byzantino-fanariot, plus curentele culturale, laice apusene la modă.

Ideea Corifeilor Şcolii Ardelene este diluată sau chiar distorsionata (prezentata ca

iluminista!) şi de slăbiciunea Bisericii Unite, marginalizată, dar, mai ales, şi de faptul

că aceasta acceptata linia maghiară, în contradicţie flagrantă cu programul de la 1698.

Astfel, în zilele noastre, la Bucureşti, UDMR, a preluat misiunea de reprezentare a

ortodocsilor moldo-valahilor in Occident. Agentul Budapestei, Lászlo Tökeş, îi

reprezintă pe români în Parlamentul European. Vezi Alianata PMR PCR FSN PSDR

PSD USL PNL PC cu UDMR inpotriva Bisericii unite.

În afară de maghiari, curentele culturale occidentale, masoneria liberală şi laicitatea

sînt puţinele punţi şubrede care se realizează, de bine, de rău, un contact cu lumea

occidentală. Generozitatea Fericitului Ioan Paul al II-lea a favorizat aderarea ţării la

UE / NATO. Apoi dialogul cu Roma, conditio sine qua non pentru o integrarea

autentică, bate pasul pe loc. Pentru a vedea că toti preşedinţii ortodocsi moldo-valahi

tîrîie după ei "lanţurile grele ale duhovniciei şi soborniciei moscovite …“, e suficient

să comparăm Directivele KGB-lui de mai sus cu realitatea de azi. Dar dacă acestea au

fost in trecut secrete, astăzi, atît gîndirea, orientarea moscovita, cat şi rezultatele

acestei politici la Bucureşti si Chisinau sînt la lumina zilei, accesibile tuturora:

5-6. Din decembrie 1989, la conducerea ţării au venit activişti de partid pregătiţi de

Moscova, eşalonul doi, periferizat de Nicolae Ceauşescu. Fără ca ei să fie desemnaţi,

probabil, de serviciile ruseşti, reactivarea celor cu studii în URSS este evidentă.

9. Funcţionarii, îndeosebi cei din sistemul sanitar şi cultură, au în continuare salarii

mici. Excluşi de la această practică sînt cei din Serviciile Speciale.

12. Dificultatea retrocedării proprietăţilor, a caselor nationalizae, a bisericilor si

proprietatiile Bisericii Unite cu Roma este notorie si încă nerezolvată.

13. Transformarea gospodăriei ţărăneşti într-una nerentabilă este în curs. Metodele

sînt identice cu cele de după război. De la distrugerea bazei materiale, pînă la

importul de produse agricole.

15. Hotărîrile şi ordinele cu caracter juridic, economic sau organizatoric sînt haotice.

Ordonanţele de urgenţă modifică unele legi abia adoptate de Parlament.

27. Dispariţia flotei, degradarea transporturilor, autostrazi fantoma a la Bechtel, ca şi

popularizarea criticilor trecutului este o realitate. Nu se înlătură, însă in nici un caz,

cauzele fenomenelor negative în discuţie. Critica situatie financiare, corupţia

generalizată sînt la ordinea zilei de decenii, aşa că pînă şi organele UE sau resemnat.

32. Extinderea birocraţiei corupte. România este considerată, în mediile de afaceri, ca

ţara din UE cu cel mai ridicat risc de instabilitate legislativă.

38. Cu invectivele naţionalism, şovinism este discreditat, şi astăzi, interesul naţional.

45. Degradarea învăţămîntului (in tranzitie spre tarabă de vîndut diplome!), ca şi

selecţionarea şi promovarea cadrelor, generează în rîndul tineretului sentimentul

neputinţei şi inutilităţii paralizante. Pe marea majoritate a studenţimii nu o mai

interesează nici o manifestaţie politică, exodul spre vest pare singura salvare.

Noua clasa politică sa îmbogăţit, peste noapte, prin privatizare, comisioane sau

furînd, pur şi simplu, miliarde din banul public cu credite neperformante, contracte

publice aranjate, evaziune fiscala. În spatele imaginii democratice, rezervată UE, se

proliferează degradarea socio-economică. Majoritatea populaţiei şi-a creat o cultură a

supravieţuirii şi a corupţiei, ca formă de protest social. Piaţa neagră este de 50%.

După 1989, România se află pe primul loc în Europa în ce priveşte mortalitatea prin

TBC, boli cardiovasculare şi respiratorii. Are cea mai crescută mortalitate infantilă şi

generală şi o medie scăzută de viaţă. Venitul populaţiei sărăcite se duce pe mîncare,

care, nici ea, nu este corespunzătoare calitativ. La asta se adugă consumul de alcool.

Consecinţele sînt permanentizarea subdezvoltării şi alterarea stării de sănătate.

Observaţiile lui Mircea Eliade din "Piloţii orbi“ sînt de actualitate ca si cele ale unui

profesor britanic: "România cunoaşte, la această oră, stagnarea, promovarea

mediocrităţii şi a corupţiei ... nimeni nu mai crede în nimic. Un popor care, timp de

sase decenii, a abandonat lumea civilizată, a pierdut acum nu numai gustul

democraţiei, dar şi sensul direcţiei şi voinţa de a se reface. Românii au intrat într-o

fază de sinucidere colectivă. Nimeni nu-i poate ajuta şi nici nu vor să fie ajutaţi".

Presedintele Klaus Werner Johannis

Carol I, romano-catolic, a încheiat era domnitorilor greco-ortodocşi dependenţi de

Sultan şi patriarhul său grec, ca şi de Ţarul ruşilor şi protectorul tuturor ortodocşilor.

Iohannis, catolic reformat, încheie era preşedinţilor ortodocso-comunişti moldovalahi.

PMR PCR FSN FDSR PDSR PSD USL PC a generat conducatori orientali,

providentiali, care vad statul ca al lor. Ei, anturajul lor, nu se deosebesc astfel prea

mult de o bandă de talhari obisnuiti sau de magnum latrocinium (Sf. Augustinus).

Ales ca reprezentat al valorilor şi normelor ardelene, occidentale, Klaus Iohannis

trebuie să le facă credibile şi peste Carpaţi si să realizeze un consens national, care să

impiedice dezmembrarea ţării ca în Ucraina, unde estul şi vestul ţării sunt aproape la

fel de incompatibile ca în România. Vezi harta în culori a ultimilor alegeriri: Ardealul

şi Banatul, albastre, occidentale, Moldova şi Tara Romaneasca, orientale, roşii. O

incompatibilitate ce bate la ochi şi nu mai poate fi trecută cu vederea.

Dupa 500 de ani de administratie turco-fanariotă şi pravoslavnică, moldo-valahii au

acum şansa istorică de a se integra în civilizaţia occidentală, nu numai individual, ca

milioane de ortodocşi la munca în UE, ci în totalitate, ca naţie. Mai mult decât atât, o

sinteza a Ideii şi Faptei nationale permite reluarea dialogului cu Roma început de

Fericitul papa Ioan Paul II la Bucuresti in anul de gratie 1999.

Mimarea occidentului nu mai e credibilă, pentru ca „ ... ne frică de Occident, care

ne-a fost refuzat si, adânc, ascuns, îl urâm. Pentru că ne-a furat copiii de lângă părinți.

Pentru că ne-a golit satele. Pentru că ne-a sedus medicii. Pentru că ne-a cumpărat

femeile. Pentru că ne-a răpit slova. Pentru că ne-a siluit limba. Pentru că, la mâna lui,

am stat o jumătate de secol după o cortină de fier care persistă ... Încă ne mai uităm

unii la alții din spatele unui zid invizibil.“ Aceasta analiza a dr. Gabriel Diaconu,

medic psihiatru, 2015, nu surprinde pe nimeni, fiecare aspect atat al incompatibilitatii

dintre ortodocsi si occidentali, cat si al dorintei de reunificarea este analizat si

prezentat exhausiv, accesibil tuturora, de aceea sa privim cu incredere in viitor.

Asteptata vizita a papei Francisc in Romania, Sfantul si Marele Sinod Panortodox

2016, creaza conditii noului preşedinte, Preafericitilor Daniel şi Lucian cardinal

Mureşan să taie nordul gordial şi să scoată singurul neam latin din groapa milenară

greco-slava a umilinţei, obedienţei si mizeriei materiale si morale, pentru că mai mult

decât la alte popoare, pentru cei de origine romana: Toate drumurile duc la Roma.

Criza statului

Ideea, programul emancipării sociale si naţionale a tuturor românilor o găsim la

Corifeii Şcolii Ardelene. Dacă acest Proiect era transpus în faptă, statul român n-ar fi

dezmembrat, ar fi la nivelul statelor latine, Italia, Franţa, Spania, Portugalia.

Fapta unităţii naţionale e a moldo-valahilor, dar Regatul nu a aparţinut de Sfîntul

Imperiu, iar, azi, România, fără Moldova, e in UE mai mult de jure, decît de facto.

Dihotomia dintre idee şi faptă nationala generează confuzie. Criza e cronica, blocajul

evident; Biserica unită cu Roma e marginalizată, acceptă linia maghiară, Corifeii

greco-catolici sînt rastălmăciţi ca iluministi atei. In fond, plagiatorii ortodocsi moldovalahii

vor să fie admirati atat ca autori ai ideii, cît şi al infaptuirii statului, ei vor să

fie model de urmat pentru toţi românii, ceea ce este inacceptabil.

Criza statului pseudo democratic actual si a coruptiei, mizeriei morale si materiale pe

care o genereaza, duce cu timpul la bine cunoscuta dictatura orientala. Despotul

providential, salvatorul neamului, care face, ca de obicei, ordine, ingradeste libertatea

de miscare si expresie, pana cand poporul se revolta si aspira din nou la Libertatea,

Dreptatea si Pacea din Sfantul Imperiu Roman. Vezi mitul lui Sisifus.

De dialogul cu Roma, dupa mana intinsa si a Fericitului Ioan Paul II, in vederea unirii

cu Biserica universala depinde integrarea moldo-valahilor in civilizatia occidentala.

Asta este condiţiea sine qua non a stopării degradării morale si materiale, consecinta

tragica a conflictului, blocajului dintre idee şi faptă, în construcţia statului la romani.

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen

Bucuresti la 14 sept. 2014

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
12. September 2015 6 12 /09 /September /2015 09:11

http://www.revistasingur.ro/altele/13362-2015-09-16-09-52-14?q=altele/13362-2015-09-16-09-52-14

STATUL ROMÂN MAFIOT

Din 1989 statele ortodoxo-comuniste sunt in tranzitie spre state mafiote. Vezi structurile crimei organizate din fostele URSS, Jugoslavia si Bulgaria, Romania. Dictatura de dezvoltare marxist-leninista urmarea sa ajunga din urma si chiar sa depaseasca occidentul, pe cand mafia ortodoxa actuala se substitue statului pseudo-democratic si amana astfel dialogul cu Roma, refacererea unitatii crestinilor din est si vest. Dictatura ortodoxo-comunista se baza pe sclavi, fara drept de miscare si la cuvant. Mafia din zilele noastre continua traditia orientala, asiatica a Hoardei de Aur, Bizantului, Despotului, dar devalideaza bugetul, fura mai subtil, sub mantia aparent democratica, liberal-occidentala. In parlament, guvern, justitie sunt alesii baronilor ortodocsi care refuza din mosi, stramosi, prin crez, civilizatia, cultura occidentala si sunt dependenti de crima organizata de tip fanariot, piata neagra, paternalism, nepotism, coruptie.

Daca cred in acela de aceiasi cred-inta, e firesc ca occidenalii nu-i cred si nu pot, n-au voie sa-i ajute pe ortodocsii ce mimeaza democratia, drepturile omului, dispretuiesc scoala si ratiunea. Ei merg evident pentru toata lumea pe cai gresite. Asa ca ortodocsii se razbuna prin crima organizata, paternalism mafiot. Din multitudunea de analize competente privind statul mafiot ortodox (vezi ANEXA la acesta quasi introducere si analizele gen. Aurel Rogojan, econ. Pavel Roman) incompatibilitate milenara dinte ortodoxsi si crestinii occidentali e trecuta premeditat, mereu cu vederea. Asteapta ortodocsii moldo-valahi hotararea lui Vladimir Putin, urmasul imparatilor celei de a treia Roma, mai ales ca e in Razboi Rece, sau a Sfantului si Marelui Sinod Panortodox 2016? Cu prim-ministri infractori, ortodocsii moldo-valahi, partidul lor PMR PCR FSN PDSR PSD PNL USL PC nu se mai bucura de incredere in Europa, mai ales ca a iesit la iveala atat duplicitatea, cat si strategia lor subversiva, de tip mafiot. Falia, neincrederea est-vest e de o mie de ani, de 50 de ani s-a renuntat la anatemizarea reciproca, dupa 1989 a inceput un dialog. Putin, Sinodul vor taia nodul gordian al incompatibilitatii? Statul mafiot ortodox e vremelnic in era globalizarii, asta explica si generozitate UE/FMI/NATO de a integra Grecia, Bulgaria si Romania. Presedintele Klaus Iohannis si DNA sunt semne promitatoare in acest sens?

www.viorel-roman.ro

STATUL ROMÂN - STAT MAFIOT !

(I)

A început noul sezon politic. Toamnă-iarnă. E normală o analiză a scenei politice românești, așa cum o vede țugulanul din Piața Universității. Implicat, plin de speranță, în evenimentele din decembrie 1989. Semnele mafiotismului în România sunt vechi. Chiar de pe timpul dacilor, dacă tot susțin unii exaltați că am fi urmașii acelor triburi cu trăsături comune ! Deși, la câți au stat migratorii peste noi cu sutele de ani, miram-aș ! În timpurile pe care le trăim, mafiotismul este resuscitat după celebra vizită, din mai 1971, a „iubitului conducător” în țările asiatice. Frățești ! Mai trec patru ani și se încheie programul de modernizare a României, declanșat în 1960. Cu finanțare și susținere Occidentală ! Industria lor poluantă este transferată la prețuri, mici-mici, pe plaiuri mioritice. Puțini mai știu aceste adevăruri. În cei patru ani și jumătate, sub pretextul declanșării energiilor național-naționaliste, se pun la cale proiecte industriale megalomanice, falimentare, puțini specialiști îndrăznind să atragă atenția asupra ineficienței lor economice. În 1975, echipa de tip mafiot, deja constituită în jurul primului analfabet, ridicat la grad de „geniu al Carpaților”, trece la acțiune. Între conducere și popor se ridică un zid bine securizat de serviciile secrete (intern și extern). Mass media, atât cât exista, cânta pe o singură voce. Deși exista a nemulțumire difuză, chiar și în rândul „aparatului de partid”, ea era abil controlată, rarii tovarăși care își exprimau nemulțumirea, ori se retrăgeau, ori erau retrași. Unii, erau chiar „sinuciși”. Vezi Virgil Trofin, Petru Enache. Alții trimiși la muncă în teritoriu. Vezi Ion Iliescu. Cârtitorii din rândul maselor, declarați nebuni, iar reclacitranții internați prin ospicii. Încet-încet se constituie rețelele mafiilor locale. Firește, de partid și de stat ! Rețele politico-economice, comerciale, culturale, sportive … Descurcă-te, române ! a fost sloganul anilor 1975-1989. Bunurile alimentare și materiale curente dispar de pe piață, creându-se și multe crize locale artificiale (pentru sporirea profitului). Aprovizionarea, cu aceleași produse, se făcea prin spate ! Adică, ți se făcea o favoare ! Capturarea unei jumătăți de baton de salam era o mare victorie, găinile din rezerva de stat congelate de cinci ani ți se păreau un deliciu, coada de o oră la ce s-a băgat părea socializare de cartier ... Relațiile interumane de tipul „nu știi pe cineva ” la primărie, la spital, la școală, la telefoane, magazine ... erau la ordinea zilei. Da, da, și la biblioteca publică îți trebuia o relație pentru a citi ultima carte bună ce fulgerase prin librării. Încă se mai citea ! De informat, nimeni nu se informa ! Doar persoanele în formare (elevi, studenți) obligate de cursul vieții. Ca și acum. Pe acest fond al „epocii de aur” serviciile publice s-au degradat cu viteză cosmică. Pachetul de kent, ajuns în anii '80 la nivel de cartuș, sticla cu ceva tare și nessul Amigo erau cheia rezolvării oricărui serviciu. Cât de mic. Nu se mai bea nici măcar o bere din prietenie ! Doar din pur interes. România era din plin pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate. Nici nu bănuiam ce ne mai așteapta în anii plății datoriei externe (1980-noiembrie 1989). Una din cele mai mari greșeli ale analfabetului din Carpați. A neglijat, premeditat, retehnologizarea industriei și agriculturii, timp de 10 ani, suficient ca întreaga economie românească să se prăbușească. Puțini înțeleg acest lucru simplu. De fapt, în 1989 România era, deja, pe ... drumuri ! Bineînțeles, cu ajutorul și largul concurs al structurilor mafiote comuniste tot mai adânc înrădăcinate peste tot. Revoluția anticomunistă, stabilită de cei mari, a fost la nivelul întregii Europei de Est. Fiecărui popor i s-a dat libertatea să-și aleagă singur căile de înlăturare a structurilor totalitare și pedepsirea vinovaților. S-a acționat funcție de inteligența colectivă a fiecărui popor, înglobat cu forța în fostul „lagăr comunist”. Cum a fost, am trăit cu toții !Nu întâmplător, am rămas ultimii în gestionarea acestei mari oportunități. Pe care am ratat-o din plin în Duminica Orbului. România nu avea o masă critică revoluționară ce ar fi trebuit creată de intelectualitate și studenți. Eram doar o masă de descurcăreți, veșnic cârtitoare, greu de amorsat. S-a încercat la Iași. Unde fusese Iliescu !?! Degeaba ! S-a mers la Timișoara. Unde fusese Iliescu !?! Degeaba ! Abia când armata și securitatea au început să tragă în revoluționarii cărora li se dăduse arme (sic!) s-a aprins fitilul Revoluției ! Cine a avut vreodată o armă în mână, chiar și de jucărie, știe ce beție instant te apucă ! Crime peste crime ! Cele mai multe premeditate de FSN-ul ilegalist ! Mă puteți contrazice, tov. Ilici ? Eram în plin film de Sergiu Nicolaescu. Unii spun că așa a și fost ! Convingerea mea e alta. Pe fondul unei revoluții autentice, pornită din dorința sinceră a înlăturării structurilor comunisto-mafiote, contrarevoluționarii lui Ion Iliescu, proveniți din elemente de nădejde din liniile a II-a, a III-a, a IV-a, a V-a din fostele structuri ale statului totalitar (partidul unic, armată și securitate) au intervenit organizat și la ordin, după evacuarea lui Ceaușescu de la Comitetul Central. A fost suficientă câte o mână de contrarevoluționari, sub acoperirea banderolei tricolore, pentru fiecare județ. Confiscarea Revoluției s-a încheiat pe 13 ianuarie 1990. Apare, oficial, FSN. Urmașul PCR. La Revoluție nu mai puteai veni decât dacă aveai acordul comitetului oamenilor muncii de la instituția / fabrica / uzina la care lucrai, unde, deja, exista tovarășul care veghea ca „revoluția” să învingă !?! Cu Bucureștiul a fost puțin mai complicat, dar prin trădări repetate, la nivelul grupărilor de revoluționari s-a rezolvat. Geaba, proteste ! Geaba „FĂRĂ COMUNIȘTI !” Geaba Piața Universității ! Mineri, împreună cu cei îmbrăcați ca ei, au realizat înconștient (!) idealurile noii mafii românești. Minierii au dispărut, au rămas doar acoperiții ! Unii bine ascunși, și-n zilele noastre, prin posturi grele. În 31 iulie 1990, prin desființarea CPUN-urilor dispar și puținii revoluționari. Legitimați de acțiunile lor din zilele 14-23 decembrie 1989. De reținut ! Țara a fost predată noilor structuri alese „democratic” fără nicio pierdere. Revoluționarii sunt istorie, ca masă critică revoluționară și factor evolutiv, odată cu legea de mituire și cumpărare a tăcerii. Au fost împrăștiați, premeditat, în zeci de organizații, controlate, rând pe rând, de fratele FSN, care dădea case, credite, pământ, magazine ... mulți foști revoluționari fâcând pactul cu diavolul, dovedindu-și lipsa de caracter și condiția de mafiot pe linie politică, ajungând în structurile de vârf ale Puterii centrale (Guvern, Parlament, Președinție) sau locale (consilii și primării). Au rămas doar câteva voci, ușor de ridiculizat prin asmuțirea poporului împotriva lor prin mass media de partid. Revoluționari = Profitori ! Mulți români sunt încredințați și acum că revoluționarii sunt marii profitori ai Revoluției ! De fapt, marii profitorii ai Revoluției române au fost contrarevoluționarii ! Gașca lui Iliescu capătă proporții monstruoase. În scurt timp, în România strucuturile administrative sunt „stabilizate”. Totul părea atât de normal, încât trecerea la un nou nivel de organizarea a mafiei comuniste românești a fost floare la ureche. „A treia cale” propusă de Ion Iliescu capătă contur. „Nu ne vindem țara !” Noi „aleși” își marcaseră, deja, teritoriul. Cunoscuți și recunoscuți, inclusiv de slugile din justiție / poliție / servicii. Bișnițari, care își lua „dreptul” și asigurau securizarea jafului național. Furturile, privatizările și retrocedările ilegale se țineau lanț. Flota dispare, economia cât de cât performantă este privatizată, contra șpagă grasă, marilor concernuri străine. Est și Vest. Nu interesa pe nimeni. Statul român intră în disoluție. Cheia lui Constantinescu (1996-2000) a fost un episod trist al neputinței conștiinței colective a românilor. Manipularea grosieră a intrat în funcțiune, iar Emil a fost învins de Sistemul Cripto-Mafiot (SCM). Cu țigarete, fără țigarete !... Și, din nou, minierii !Regele, părea o speranță reală. Însă, „omul de tip nou”, sub conducerea vajnicului FSN, a respins oferta. Europeană. Regele a fost pus pe fugă de însuși „democratul” Ion Iliescu. Distrugerea țării atinge a doua culme în timpul guvernării arogantului Năstase. La orgă, de fapt, tot Ion Iliescu & echipa ! Atât de variate ajunseseră structurile mafiote în România, încât de întrebai, dacă nu cumva și tu faci parte din vreo rețea și nu conștientizezi. Să nu vă închipuiți că a fost foarte ușor pentru Iliescu și ciracii săi. Dacă s-a ajuns până la chemarea trupelor sovietice, a minierilor, a îmbrăcării propriilor securiști în minieri, a uciderii a sute de oameni, crime fără sens de nimeni judecate ... înseamnă că a existat o masă importantă de români, care s-a opus cu adevărat instalării regimului Iliescu. Știam cine sunt ! Marile puteri ne-au lăsat să ne descurcăm. Ăsta e un adevăr, pe care unii vor să-l coafeze. E mult mai ușor să dăm vina pe alții. Asta am tot făcut de-a lungul istoriei noastre milenare. Adevărul fiind de fiecare dată altul. Ca și acum. Rușii erau în corzi. Nu se puteau amesteca pentru că așa a fost înțelegerea. La Malta !?! Să nu fi sesizat Occidentul că la noi, de fapt, nu a fost comunism, ci un sistem comunisto-mafiot pe fondul îndobitocirii românilor ? E drept, Occidentul a dat numeroase semnale, dar ne-a lăsat să hotărâm ce vrem noi. Poporul. Când au văzut ce turmă dezorientată și manipulată suntem, au acceptat intrarea noastră în U.E. (2007), deși nu eram deloc pregătiți. Practic s-au speriat ce se întâmpla pe fondul „democrației originale” a lui Iliescu. Emigraseră, deja, milioane de români. A fost perioada în care structurile securiste, specializate în maniplare, s-au dezvoltat exponențial. Apar zeci de partide „democratice” infiltrate cu zeci de oameni de tip nou de „bună credință”, ziarele erau pline de jurnaliști de atitudine, care serveau a treia cale, apar zeci de posturi de radio și televiziune curat „independente și de atitudine”. Cu cațavenci dornici de ascensiune politică. 99% dintre ele fiind ale Sistemului Cripto-Mafiot, servind și diverse clanuri mafiote colaterale. De rezervă ! Cine știe cum bătea vântul !?! Mimarea democrației, este arma secretă a sistemului mafiot român. Criteriile seculare a scării valorilor sunt ignorate, pe scenă fiind promovați, premeditat, analfabeți infatuați. șantajabili, ușor de manipulat. Mârlânia și grobianismul invadează societatea românească. Totul se tabloidizează. Nimeni nu se opune. Revoluționarii sunt ca și inexistenți. Conștiința multora fusese cumpărată ! Imoralitatea domnește peste tot !Sistemele civilizatoare ale societății, în special, sănătatea și învățâmântul, intră în sevraj. După primele crize de la sfârșitul anilor '70, apar, generații după generații, de români zombi, „oameni de tip nou” creați în „epoca de aur” și după. Impotenți economic, reduși educațional, cu o sănătate precară, aduși la limita subzistenții, devin nostalgici firești ai regimului defunct. Apar câteva milioane bune de români, incapabili să se descurce în condițiile economiei de piață. Alte milioane își depășesc condiția de legumă și iau calea străinătății, reușind să se impună în condițiile concurenței acerbe, trimițând acasă miliarde bune de dolari / euro. Așa s-a menținut România ani buni, devenind, însă, tot mai vulnerabilă. Moral, psihic, economic. Românii sunt îndemnați, prin exemplul oferit de conducători, să fure, să mintă, să distrugă, să înșele, să încalce legile. Nu străinii au făcut asta, ci „aleșii” români, care au jucat pe piața social-politică românească cu dublă măsură. Traseismul politic în timpul jocului, altă invenție diabolică, a distrus și ultima fibră morală. Este permis orice ! Trădarea tradițională a devenit o virtute, onoarea fiind trimisă la cimitir !... Ne-am manelizat, tabloidizat, idiotizat ! În masă ! ... (va urma)

Toate bune, Sergiu Găbureac

STATUL ROMÂN - STAT MAFIOT ! (II)

Justiția a fost din plin virusată. Efectiv, posturile au ajuns să fie împărțite pe piața mafiotă ca la piață. Unii și-au cumpărat singuri posturile, după care au trebuit să opteze în ce tabără intră. Nu ai un procuror independent, nu ai judecător cu coloană vertebrală !?! Toți au mape de serviciu. Una negră, alta albă ! Ca la noi, la români ! Imperiile baronilor, baronașilor, trepădușilor, slugilor, naționale și locale, sunt la vedere. Se știe că, bugetari fiind, nu aveau cum să acumuleze, legal, asemenea bunuri. Dar, DNA-ul a amușinat, de multe ori, exact în direcția contrară ! Unde-s cei 40 de incoruptibili care să controleze DNA-ul ? Unde-i procurorul încruntat, care să întrebe în fața camerelor de televiziune, cu zeci de metri de dosare alături, în ședință oficială: „- Unde-i flota, Traian Băsescu ?” sau „- De ce ai ucis, Ion Iliescu, atâția oameni ?” Constituția a fost premeditat concepută astfel ca să poată fi veșnic siluită și interpretată după bunul plac. De multe ori ignorată pe principiul de bază al oricărei structuri mafiote „Așa vreau eu !”. Nu întâmplător „Cupola României”, Parlamentul nu dorește modificarea Constituției nici după 25 de ani ! Nici descentralizarea. A apărut unul, care vrea un proiect de țară ! Da, când marele specialist Anghel Rugină ne vorbea în 1990-1991 de un plan de dezvoltare pe 20 de ani, de ce FSN-ul i-a dat cu flit ? Un program economic pe etape. Indiferent de cine venea la guvernare să-l fi aplicat cu metodele doctrinare ale partidului ales. Însă, cum era să mai să fure gașca mafiotă ouăle de aur de sub cloșcă ? Nucleul de mafioți, ce domină de zeci de ani Parlamentul, a reușit să facă tocmai acele legi, prin care s-au legalizat furturile și distrugerile de proporții inimaginabile (BANCOREX, BIR, Banca Agricolă, privatizări ale unor active de miliarde pe sume ridicole și în condiții umilitoare, retrocedări aberante în lei etc. etc.), albind, cu regularitate, capi ai mafiei ajunși în gura presei. Nu s-a dorit și nu se dorește sub nicio formă reforma administrativă, tocmai pentru a nu fi deranjate cuiburile structurilor mafiote înrădăcinate de ani de zile la nivelul județelor, municipiilor, orașelor și comunelor. Străinii-democrați au tot așteptat să se limpezească apele, în timp ce străinii-mafioți au devenit partenerii mafioților români. Cu voia conducerii de partid și de stat ! Sistemul Cripto-Mafiot induce, periodic, senzația că străinii ne vor răul (în special din zona UE-SUA). Mulți zombi au marșat, devenind fani ai unor proteste, care s-au dovedit a fi simple focuri de paie. Cât s-a vorbit în media românească despre investițiile „curate” venite din spațiul ex-sovietic, împreună cu know haw-ul lor siberian ? Ăsta o fi marele secret al SCM ? Ca la Ceaușescu. V-aduceți aminte ? În timp ce odiosul o făcea pe viteazul, patriotul și independentul, prin 1967-1968, versurile imnului de stat ne comunicau clar, în orice ocazie festivă, direcția: „Te slăvim Românie, pământ părintesc / ... / Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor / Cu poporul sovietic eliberator. / Leninismul ni-e far și tărie și avânt / Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt, / Făurim socialismul pe-al țării pământ.” Asta până în 1975, dragi toarși și pretini, când imnul a fost înlocuit ! Doar imnul ! În realitate, ascultarea de Moscova a fost până în decembrie 1989. Și după ! Oamenii lui Iliescu și Băsescu știu de ce ! Rubașca e prea lipită de piele ! Când au văzut că mai există voci organizate contra sistemului „democratic” fesenist, au luat decizia infiltrării Dreptei politice cu cadrele sale de nădejde. PNȚ-CD a fost destructurat de ciracii lui Băsescu. Apoi se face „schimbarea la față” a Partidului Democrat, partid balama al PSD-ului, prin expedierea lui pe Dreapta. Într-o singură noapte ! Sub același col. Băsescu. Același personaj sinistru, Traian Băsescu, marinar-bișnițar, om de casă al securității, spală acum rufele mudare ale PSD-ului. Lumea nu mai înțelege nimic ! Nimeni nu mai crede în nimeni ! Apropae niciun post de televiziune știrist nu mai este credibil. Toate promovează limbajul bulevardier, mahalagismul, mârlănia, kitsch-ul, îngălarea. Sunt scoși în față tot soiul de becaliani, udreniene, salamieni, tonciene ... cu vocabular și comportament de cocalar. Circul înlesnește, de fapt, forțelor malefice dominarea scenei ! Vă dăm, nu vă dăm ... Zgomot, mult zgomot ! Când te trezești e deja prea târziu ! Sirenele au plecat cu banii și rămân nacealnicii !... Cu sperietoarea „Străinii ne-au făcut și dres !” și asigurarea fariseică „Nu ne vindem țara !” Parcă am fi în Prâslea și merele de aur ! Numai câ în rolul lui Prâslea e tot Zmeul ! Parlamentul României, singura putere abilitată de Constituție cu bunul mers al țării, poartă întreaga vină pentru tot ce s-a întâmplat în perioada postdecembristă. Lucru ce nu poate fi, nicio clipă, pus la îndoială. Au curs tone de injurii la adresa parlamentarilor. Niciunul nu reacționează, acceptând insultele de dragul avantajelor oferite de scaunul parlamentar. Până și parlamentarii se bălăcăresc între ei ! La televizor. În particular, sunt buni tovarăși de hoții și complici de tâlhării la drumul mare.

Avem cel mai penal Parlament din lumea civilizată ! Însă, pe parlamentari i-am ales noi, românii, nu străinii !?! La fel și pe consilierii județeni, locali sau pe primari ! Sute de primării sunt falimentare ! Președinți de consilii județene (baroni - să-i vezi cât de mândri sunt de supranume !), primari și consilieri fac cozi la declarații și Beciul Domnesc. Nu mai sunt bani nici pentru închisori noi ! Cu foehn și aer condiționat. Circul mediatic e imens ! Sperietori breaking news se lansează la fiecare oră, însă, nimic concret !... Campania de primăvară, campania de toamnă, în rest liniște ! Vom mări, vom drege, vom face ! Aiureli ! Onoare ? De unde ? Citești CV-urile parlamentarilor și te crucești ! Nicio realizare notabilă (94%). În schimb, averile ilegale se văd din stradă, realizate prin siluinrea, din toate pozițiile a legilor țării. La vedere și la ore de vârf ! Mai vor și pensii speciale. Pentru nemuncă ! Justiția prin CCR, CSM, ANAF, DIICOT, ANI și mai ales DNA au ajuns instituții care spală la vedere corupții ! După ce trec, câteva luni, prin furcile caudine mafioții devin onorabili. După care televiziunile tabloidiotizante îi curtează, îi rebranduiește ! Vezi Băsescu, Udrea, Voiculescu, Roșca-Stănescu, Becali ... Feciorul lui Cocoș a ajuns așa de rău că nu are bani să-i cumpere logodnicei inel !... Vanghelie nu-și poate vedea nou-născutul ! Udrea se remărită ! Lelea Safta plânge în hohote !... Sigur, te întrebi cum au fost aleși asemenea hoți de un popor creștin (96%), cinstit (nu am date), educat (25%), sănătos la cap (45%) etc. ? Aleși cu repetiție. O dată, de două ori, de trei ori, de patru ori, iar acum își votează cu nerușinare pensii speciale, fără vreo contributivitate financiară. Mult clamată și inexistentă ! Ori contributivitatea și solidaritatea sunt doar pentru prostime, care mai mârâie din când în când pe marginea șanțului rețelelor de socializare ? O parlamentară fomistă se miră „Vai, cum să merg la serviciu cu taxiul ?!?” Cucoană, în alte țări, superbogate, prim ministrul merge cu bicicleta la serviciu ! A început un nou an bisericesc ! Mă rog bunului Dumnezeu să le dea minte și un dram de cinste politicienilor noștri ! Nu sănătate cum tot aud, duminica, la biserică. Apoi, în funcție de realizările lor pentru popor și comunitățile locale, Managerul șef să le dea și sănătate. Aștept să se termine cu scandalul, să se facă în România și lucruri concrete: revizuirea Constituției, reforma și descentralizarea administrativă, reunirea neamului românesc ș.a.m.d. Justiția să lucreze la foc continuu ! Văd că Sistemul Cripto-Mafiot Român a primit încă o lovitură ! Grea. După jovialul primar general prof. univ. dr., intelectual al României (!?!) „Nu suntem, doamnă, toţi neam de hoţi şi de derbedei !”, aștept să urmeze Traian Băsescu, Ion Iliescu, Victor Ponta și încă 13.843 de rapandule politice, ce trebuie să răspundă în fața legii pentru jaful țării din ultimii 25 de ani ! Vreau o statistică pe județe: câți profitori au fost condamnați definitiv până acum și la cât se ridică, în euro, recuperările din miliardele, tot de euro, furate și părăduite până acum ! Asta, ca să cred că Justiția nu-i doar o spălătorie publică ! Cer prea mult ? DNA, șo pe ei ! Fără milă ! (va urma)

STATUL ROMÂN - STAT MAFIOT ! (III)

Am afirmat că parlamentarii, foști și prezenți, sunt vinovați in corpore de stoparea evoluției României în mai toate domeniile, iar pe parlamentari i-am ales noi. Deci, noi, poporul, suntem vinovați de situația actuală. Ceea ce nu poate fi contestat.Numai că boborul nu conștientizează cum s-a ajuns aici, deși este simplu. Extrem de simplu ! Deoarece adevărurile dureroase i-au fost ascunse de media românească. Nu făceau rating ! Educația în familie - zero. Școala a produs alte rebuturi umane ! Mass media le-a perfecționat turnând în conșțiințe apatia pentru treburile comunității, creând convingerea că de asta trebuie să se ocupe doar aleșii. Am văzut cu ce s-au ocupat, de fapt, aleșii ! Mass media, în special, așa-zis televiziunile știriste / tabloide, pentru a abate atenția de la marile probleme ale națiunii, au promovat, non stop, decenii întregi, violența, prostul gust, țățismul, insubordonarea față de legile și bunele moravuri ale societății, au popularizat metodele de obținerea banilor prin orice mijloace (păcăleală, crimă, șpagă, furt ...). Au mediatizat, cu predilecție, activitățile excentrice, care strică armonia unei comunități locale. S-a căutat, cu insistență, noutatea obscenă, trivială, plin de aluzii indecente. S-a ajuns la grosolănia de masă și la apariția turmelor de analfabeți politic (60%) și asistați social (30%). „- Să ni se dea !”, o filosofie de viață specifică societăților decăzute moral și psihic, clamată pe toate canalele. Evenimentele pozitive, existente, totuși, prin România sunt expediate în câteva minute, dar cele mai multe sunt trecute sub tăcere. Ce olimpici, ce campioni, ce producție record la grâu, ce fabrică de ultimă generație, ce oameni inventivi cu inițiativă personală ? Nici gând să fie promovate și cunoscute asemenea știri. Boborului i se sugerează, în direct și la toate orele, că nu mai e popor, ci o turmă de proști ! Zi de zi, ceas de ceas ! Înainte râdeam, colectiv, sâmbăta și duminica. Acum „ne râdem” seară de seară ! „- Bă, cât de proști, suntem !” Zap Dărmata sau Las Fierbinți, distracție maximă ! Chiar nimeni nu vede acest tip de educație ? Cei câțiva pași economici firavi nu au dus la alinierea visată la standardele de viață ale Uniunii Europene. Nu mă gândesc la SUA ! „Dacă Terra vrea să trăiască la nivelul SUA ar trebui să abă 1,5 miliarde oameni. Dacă se vrea la nivelul Indiei, planeta poate suporta 15 miliarde de indivizi.”, am auzit recent la o masă rotundă din gura unui armean. Deștept. Instituțiile civilizatoare trăiesc din criză în criză. Din umilință în umilință. Analfabeții, ce au ocupat scaunele Puterii, mimează interesul pentru educația și sănătatea poporului doar în campaniile electorale. Apoi, Dumnezeu cu mila ! Ministerul Culturii e o parodie, hrănindu-și doar clientelea politică. Muzicianul André Rieu a reușit în 10 minute ceea ce n-au reușit cei de la Institutul Cultural Român într-un cincinal, cheltuind aiurea bani publici, prin filiale de a căror activitate nu a auzit nimeni, pe tot felul de șușanele prin care, cică, promovează valorile României. Mulțumim, André Rieu ! Cadrele didactice, obsedate, justificat, de salarii și condiții de lucru, nu sesizează pericolul imens al deprofesionalizării lor. Ajunse la diverse examene, rezultatele sunt catastrofale. Ce pretenții să mai avem de la absolvenții lor. De gimnaziu, liceu sau facultate ? Se dau zeci de mii de masterate / doctorate. Se plagiază lucrări științifice, se cumpără titluri. Cui prodest ? Asemănător se petrec lucrurile și în sistemul de sănătate, situația agravându-se prin plecarea, zi de zi, a doctorilor / medicilor pregătiți de Stat (!) peste hotare. Am devenit mari exportatori de cadre medicale ! Nu mai avem asistente și surori medicale. Un cearșaf curat într-un spital costă zece lei. Șpagă ! Medicii sunt jigniți că iau șpagă !?! Însuși, Colegiul Medicilor vorbește, atenție, de tradiție, de „dreptul de a primi” șpagă ! Suntem unici în Europa ! Știam că cei care sunt medici s-au făcut din dragoste pentru bieții oameni și nu pentru amărâta aia de șpagă. De câteva sute de lei ! Cum puteți crede că medicii primesc șpagă, sunt doar intelectuali, oameni educați, ce naiba ! Ei refuză orice mită ! Ne mai mirăm că avem cea mai bolnavă populație cu capul din Europa ? O bombă cu ceas ce înghite tot mai multe fonduri ! Legea salarizării, fluturată de ani și ani de zile, zi de zi, plină de promisiuni e pe cale să facă noi nedreptăți. Ești salariat la Stat, înseamnă că Statul are nevoie de tine. Are nevoie de tine, Statul trebuie să te plătească la fel ca pe toți ceilalți de care are nevoie. Diferențele salariale trebuie să fie minime, în funcție de studii, competențe ș.a., dar baza / plecarea trebuie să fie egală. Atât la cei cu studii superioare, cât și la cei cu studii medii sau gimnaziale. Ia să nu-și facă meseria gunoierii orașului ? Nu devin, brusc, mai importanți decât orice altă categorie socială ? Medic, profesor, primar ...S-a ajuns ca premierul României să fie plătit cu procentul cel mai mare din Europa, cu 8,5 salarii medii, fiind înaintea Bulgariei, unde premierul are obraz și ia doar 6,5 salarii medii ! Numai vorbesc de marile țări UE unde salariul nu este mai mare de 5-6 ori față de salariul lor mediu pe economie. În România, armata și poliția, sunt mai bine plătite ca factorii civilizatori ! Păi cine face ca societatea să evolueze ? Forțele coercitive sau cele civilizatoare ? Să fim stat polițienesc ?!? După cum a fost bătut, ani în șir, stegarul Cezar și alți protestatari, așa apare ! Forurile academice stau, de decenii, cu mici excepții, cu capul în nisip. Cvasitotalitatea intelectualilor veritabili, din afara Academiei, exersează aceeași poziție. Se ascund sub masca apoliticului. Ce fel de intelectual ești atunci, dacă țara ta, care se zbate în sărăcie și nedreptate, nu te interesează ? Exact ca în timpul lui Ceaușescu. Puține voci, din spectrul profesioniștilor, atrag atenția asupra dezastrului pe care îl trăim de 25 de ani. Cei din lumea creației, unii chiar intelectuali, nu-și mai citesc nici propriile elucubrații publicate prin reviste de profil. De frică să nu facă infarct recitindu-și inepțiile scrise. Culmea, cei care făceau apel la lichele au reușit să ajungă, în timp record, lichelele perfecte ale națiunii. De unde atitudine ? Doar, dileme, dileme, dileme în neologisme aiuritoare ! Cu câteva mici excepții, un limbaj găunos domină lumea elitelor ! Teoretizări și concepte ce din coadă doar să sune ! Poliția, factor civilizator de forță, a dispărut din multe localități. Cei mai mulți polițiști fac parte din structurilor mafiote. Locale, naționale sau transnaționale ! Funcție de numărul de stele. Contrabanda e la ea acasă ! Nu se mai fură noapte, ci ziua. La vedere. Cu trenul, cu avionul, cu tirul ... și șpaga aferentă ! Când e ordin de sus, se mai „capturează”, cu surle și trâmbițe, câte un transport de droguri, țigări, pătrunjel … Siguranța națională românească a ajuns să consume 6,3% din bugetul țării, în timp ce media UE este de 3,7% !... Pe ce s-or fi ducând banii ? Lideri sindicali, nu poate fi vorba de organizații sindicale, doar grupări mafiote, după ce s-au înfruptat copios din stârvul comunismului, luând cu japca valori imobiliare și afaceri de miliarde de lei, pe care le folosesc în interes personal, se prostituează, pe rând, cu tot felul de partide, participând la vânzări și trădări ale propriilor membri, deveniți simple oi și sperietori. Pe timp de grevă ! O oră-două, o zi-două ! Apoi, liniște ! Opinia publică ? Societatea civilă e o fantomă de ordinul zecilor, sutelor, cel mult câteva mii de indivizi. În funcție de mărimea și importanța localității. Mai nou, cică se mobilizează pe facebook sau alte rețele de socializare ! Aiureli ! Petiții online, proteste virtuale, diaspora e cu noi ! Sau noi cu diaspora ! Virtualii, care nu știu să scrie românește, își dau cu părerea / se bagă în vorbă neavând nici cea mai mică pregătire sau informație într-un domeniu sau altul, spre a oferi o soluție plauzibilă. Doar critică și cârcoteală. „- Să ni se dea !” Sub masca anonimatului, imbecilii FB (Umberto Eco) sunt tigri fioroși ! De la lelea Safta la vlădică, fiecare cu opinii personale greu, aproape imposibil, de adus la un numitor comun. Nimeni nu ascultă pe nimeni, fiecare vrea să fie ascultat de toți. Ori ei, ori noi ! Am tot auzit asta prin istoria exaltată a neamului ! Studenții, fermentul evolutiv al oricărei națiuni, se isterizează, când și când, pe probleme cool, care nu au vreo legătură cu marile probleme ale societății românești. Vai, iia românească, vai, gazele de șist, vai, Nicu Salam, vai, poluarea mediului, vai fetița bolnavă ... Asistăm la abdicarea de la valorile tradiționale și închinare totală la trend-urile străine. O păsăreală lingvistică la poale de Carpați a înlocuit frumoasa limbă românească uitând existența literelor ă, â, î, ț, ș ! Ne cretinizăm pe zi ce trece !?! Turma este compusă din ceea ce tinde a fi „clasa inutilă” a societății. Interesant conceptul și foarte bine argumentat. Tot de la armean am aflat. Marea majoritatea trăiește din ajutorul social și diverse expediente. Ușor de cumpărat, ușor de manipulat ! De la absolventul a două-trei facultăți, cu n-șpe doctorate, la țiganul analfabet, cerșetor-agresiv, care dă fiori prin lumea civilizată a spațiului Schengen. Promovarea violenței duce la mai multă violență ! Verificat și răsverificat. Sistemul nostru mafiot este interesat să întrețină o atmosferă de permanent scandal. Și-a pus la punct o mașinărie complexă de produs imagini și zgomote, cu mercenari cu tot, și dăi ! Mai schimbă, când și când, mercenarii ! Pe principiul rotației ! De la un post tv / radio la altul. Asta face Sistemul Cripto-Mafiot din România. Întreține premeditat scandalul cu subiecte derizorii. Pentru handicapați. Asupra problemelor reale nu se face nicio dezbatere reală. Pe cine să intereseze reformele profunde, reunirea neamului românesc, infrastructura României, autostrăzi, căi ferate, viitoarele locuri de muncă, agricultură performantă, standarde de viață europene, ce fac românii bine prin lume, cum e asistență sanitară, dezvoltarea educației etc.? Sunt, nu-i așa, subiecte absolut plictisitoare ! Mai bine zăvorănci, becalieni & gașca fără număr cu vedete analfabete și stupide, promovate non stop ! (va urma)

Trimite mai departe ! Să se vadă ! Ne-am eliberat de frică !

STATUL ROMÂN - STAT MAFIOT ! (IV)

Mijloacele pe care le utilizează Sistemul Cripto-Mafiot, susurând perfid „ai lor sunt mai bandiți ca ai noștri”, nu duc decât la o corupție și mai mare. Însoțită de toate ingredientele specifice Italiei anilor '50-'60: crime, sinucideri și „sinucideri”, violuri, violențe de neimaginat ce duc într-o singură direcție - destructurarea societății românești. Revedeți La piovra !...

Mahalagismul a pătruns în toate instituțiile statului. România s-a îmbolnăvit de stilul băsisto-pontist. Se vorbește la nivel parlamentar și guvernamental în stil golănesc, cu apucături de fante și țață de ghetou. Observați cum vorbește primul ministru. Pus pe miștocăreală nonstop ! Totul e o mocirlă, în care mafioții se simt ca peștele în apă. Au inventat regi falși, împărați etnici, să nu cumva Republicuța lui Iliescu să aibă dureri de cap ! O republică, a III-a, născută cu forcepsul de o mână de mamoși criminali ! Nu doar comuniști.

În aceste condiții, votul nu are valoare în România. Aproape că nu mai are cine conștientiza valoarea acestui gest normal, democratic. Votul a devenit o marfă ! O pungă, o bancnotă ...

La partide noțiuni ca onoare, patriotism, omenie, cinste, curaj nu prea mai există. Ele sunt ridiculizate zilnic la oră de vârf în emisiuni de râs perpetuu, fiind bătaia de joc a tuturor. Despre reformarea lor nici vorbă. În partide au ajuns să se înscrie jnapanii și analfabeții. Liderii politici emit gogorițe cât casa în spiritul „exprimării libere” și a „interesului național” fără a da socoteală pentru „declarațiile politice” iresponsabile !

Se promovează tot felul de zvonuri și dezinformări pe posturile tv și nimeni nu se sesizează ! România Tv și B1 fiind campioane ! Mă și mir că am avut parte de caniculă și nu de îngheț polar ! Mai nou, Antena 3. Le înțeleg jocul intereselor imobiliare, dar (însă, totuși) ... TVR a ajuns bunica sindicală a televiziunilor. Trebuie restructurată din temelii. Două canale sunt arhisuficiente. Unul de știri și unul cultural-sportiv. Este ca un megacombinat de pe timpul lui ceașcă. Cu mii de salariați, inexistent ca audiență și, din punct de vedere financiar, o gaură neagră.

Avem o Românie în care minciuna e peste tot stăpână și peste toate ! Maneliștii lipesc bancnote pe fruntea autorităților sau invers ! Polițiștii și procurorii sunt bătuți în văzul lumii. Se dă foc la mașini, case, vile ! Sunt uciși rapid incomozii ! „Te fac eu !”, e la ordinea zilei.

Se lansează teme pentru proști, câtă frunză și iarbă, fără pic de jenă: Roșia Montană, uriașa datorie a Germaniei către România, rușii ne fac praf în două ore, sfârșitul lumii vine cu precizie elevețiană în fiecare trimestru, ungurii ne iau gâtul, seceta / inundația după anotimp calamitează țara, vine cutremurul devastator, gazele de șist ne ucid, virusul atacă fulgerător, meteoritul, vin scumpirile, năvălesc imigranții ... Stafia legionarismului plutește amenițător, în timp ce stafia, care s-a dovedit mult mai nocivă, a comunismului este protejată cu grijă ... Să nu cumva să se supere, bunicuța !

Apropo de imigranți. S-au mai făcut importuri de acest gen de-a lungul timpului. Vezi anii '60 și '90, din secolul trecut, ca să dau cele mai recente valuri. Nu vă faceți griji ! Cele câteva sute de mii (?!?) de imigranți vor fi asimilate și integrate. La fel cum s-au petrecut lucrurile și atunci ! Populația Europei e în scădere vertiginoasă. E nevoie de ei. Toți vom avea de câștigat !

.

La noi, parcă am fi în povestea cu ilegaliștii ! Nu vin imigranții la sărăcie, Victoraș ! Într- țară în care doar de salarii se vorbește și dezvoltare ioc nu vine nimeni. Au aflat și ei ce purtător doar de vorbe ești și cum ai ridicat nivelul de trai în trei ani de guvernare ! Cu încă 12 miliarde datorie externă și creșterea deficitului. La ce să vină ? Doar, dacă vor fi livrați cu forța ! Cu acestă ocazie, însă, am constatat câți rasiști am printre prietenii mei pe Facebook ! M-am debarasat de ei. Așa cum nu-mi plac nici cei, care nu recunosc meritele adversarului. Atunci când sunt !

Așadar, se dezbate orice, de la ce mănâncă marea vedetă analfabetă, până la locația în care și-a petrecut concediu nu știu de matracucă politică ! Aflăm, cu stupoare, tot ce fac politicienii noștri penali. În închisori. „Atenție ! Urmează imagini video șocante ! Se scriu cărți științifice !” Una la 28 de zile ! Einstein, mic copil !

În ce țară, mass media se mai uită la un politician, care și-a înșelat electoratul, nevasta, familia, sancționat fiind și cu închisoarea ? Peste el se așterne colbul ! La noi, a ajuns să fie mai important decât parlamentarul onest. E chemat în fiece seară sub lumina reflectoarelor ! Apar la tv ziariși-pușcăriași, fără nicio jenă ! Sau jurnaliști, care ieri îl pupau pe x de pe Dreapta și azi pe y de pe Dreapta. Ne zâmbesc candid, nici usturoi n-au mâncat ! Nu m-ar mira ca violatorii de la ... sau de la ... să apară la Capatos&Co.

.

Președintele, atipic pentru România, tace și lucrează ! Asta nu convine deloc sistemului mafiot. Sistemul vreabăsisme la ore de maximă audiență. Chiar o bună parte a boborului vrea un președinte tip secretar general PCR. Dacă vreau să aflu ce face președintele intru pe site-ul Administrației prezidențiale. În rest, Johannis să facă declarații publice de două ori pe an, așa cum fac toți președinții similari din Europa. Sau în situații excepționale. În rest să tacă și să facă. Mă săturasem până peste cap de javra de Băsescu, care debita numai prostii în fiecare seară, întreținând o atmosferă de scandal permanentă. Văd că și din poziția de cadavru politic latră continuu ! Dar nu este el de vină, așa s-a născut, așa moare, ci mass media cocalară.

Sistemul Cripto-Mafiot, simțindu-se tot mai în nesiguranță, deschide permanent noi fronturi împotriva neamțului. Există o campanie furibundă derulată de SCM prin România Tv, alte televiziuni, sute de site-uri și postaci, de discreditare a lui Johannis. Campania, declanșată în luna mai, lansează sute de aberații. A lovind mișelește în soția lui (persoană privată), crezând că-l vor putea decredibiliza. Neamțul nu răspunde la provocările ordinare ale premierului-gargaragiu și echipa lui superpenală. Vezi aberația defrișărilor de la Neptun ! Ce rost ar fi avut să taie plopii fără soț la final de sezon ? Este întreținut un bâlci generalizat, falsificându-se la greu realitatea.

Ăștia să fie câini de pază ? În niciun caz ai democrației !

În schimb, alt individ, plagiatorul Ponta, siluitor la greu al legislației și al bunului simț, devenit mai nou mercenar tehnocrat (sic!), își construiește discursul politic pe o uriașă minicună. Susține că a fost votat de peste 5 milioane de români. Fals ! În 2013, nu s-au votat persoane, ci un proiect politic numit USL. Acel proiect a fost votat de milioane de români. Nu, Ponta, nu, Antonescu ! Îți puneai o pătură USL pe cap, candidai și erai ales ! Atât de mare era mânia proletară !

Numai că, USL a de-ce-dat ! Mai bine zis, a fost „sinucis” de mafioți. Astfel, guvernul USL a devenit ilegitim. Ca și parlamentul USL. Normal, trebuiau organizate alegeri anticipate ! Nu ajungeam la panarama politică fără de sfârșit de azi ! Antonescu, celălalt lider USL a făcut pasul normal și s-a retras. Ponta, însă, nu poate demisiona, pentru că nu îl lasă „colegii” !?!

Adică, sistemul mafiot nu te lasă, frate !?! Cred că-l va ajuta DNA-ul !

Plagiatorul culege roadele așa-zisei crize economice provocată, artificial, tot de Sistemnul Cripto-Mafiot. Degeaba se laudă că a scos țara din criză ! În realitate, demult trebuiau dublate și chiar triplate salariile în România. În ritmul ăsta vom ajunge țară europeană la Sf. Așteptă !

Cum poate Victor-Viorel Ponta să se plimbe cu un mort în brațe și să clameze că aplică programul decedatului ? Scoțând din mânecă un USL 2.0. Tipic mafiot ! Prin trădare multiplă. Inventând partide artificiale. Ce caracter trebuie să ai, să susții că ești de Stânga și să aplici măsuri de Dreapta ? Parcă am fi înȚara Minunilor ! Cum vin alegerile, cum apar fluvii de bani ! Cum trec, cum fluviile redevin subterane !...

.

Cererile Pieții Universității 2012 au fost complet ignorate ! Care Românie europeană ? Vise, ciumpalaci, vise ! Nicio reformă a guvernului, a parlamentului, a partidelor ... doar Justiția hâr-mâr !... Pe alese ! Nu ne atingem de băsism ! O fi ordin de la Unchiul Sam cum vorbește lelea Safta ?! Îl aștept pe noul ambasador. O fi la fel de corupt ca anteriorul !?!

Însuși SCM ne susură că șeful Opoziției e Băsescu, colegul de nădejde al plagiatorului ? Mixtul „naționalism de tavernă cu interesele Sistemului”, aruncat recent pe piață, este inhalat tot mai mult. Televiziunile de casă cad în transă, când „javra ordinară” deschide gura ! Nu e el, apare udreniana ! Wow !

În ce țară am ajuns să trăim ? O țară în care, la Ziua Marinei, vorbește, mai întâi, ministrul de interne și apoi ministrul armatei ! Foarte tare !

România nu e colonie, cum insinuează unii, ci sclava propriilor mafioți ! Pentru că așa vrem noi, români analfabeți, neinformați, plini de ifose ...

Un target de 50-60% ! Ușor de mituit și manipulat. Până când ? Numai Dumnezeu știe ! Factorii civilizatori, răniți mortal, agonizează visând doar salarii. Nimeni nu coștientizează că trebuie minimum 20 de ani de funcționare normală, ca sistemele civilizatoare să-și revină și să producă efecte.

Au dispărut conducătorii carismatici, onești, cu dragoste față de poporul român, pe care să-i ascultăm măcar un mandat ? Care să propună un program de dezvoltare pe 10-15 ani pentru România. Iar orice guvern să-l aplice necondiționat. Cu măsuri de Dreapta sau de Stânga. Nu contează ! Rezultatul să fie: locul 7 în Europa. Adică, măcar locul nostru natural !

Deocamdată, DNA&Co dă spectacole în piață, fără dovezi în multe cazuri, doar pentru a domoli poporul, tot mai înfuriat de șmecheriile sistemului mafiot. Hoțiile miilor de „specialiști” perindați pe la butoanele decizionale, naționale și locale, de unde s-au volatilizat zeci de mii de miliarde de euro se oficializează zi de zi ! S-a luat măsura construirii a două noi închisori cu o capacitate de o mie de locuri ! Foarte puțin !

Nu dau vina, ca mulți manipulați, pe străinătate ! România e condusă de mafioții noștri, pe care cu mintea noastră cea încețoșată și cu mâna dornică de sacoșe&acadele, i-am ales. Asta e trista realitate !

De 25 de ani este vremea nemernicilor

http://issuu.com/emanuelpope/docs/14.12_gsm_carte_vremea_nemernicilor !

Bâlciul continuă ! Sistemul Cripto-Mafiot trage, mediatic, în Opoziția anemică cu toate armele din dotarea manipulării deșănțate ! Zvonuri, minciuni, apocalisme, amenințări, insinuări, otrăvuri letale sunt vărsate în cantități enorme, zi de zi, pe toate canalele. Sunt activate mii de conserve / agenți de influență prin mijloacele de transport în comun, piețele țărănești, aglomerații, rețele de socializare ... În timp ce datoria statului român crește ! Iar deficitul numai Dumneazeu la cât a ajuns !?

.

Unde sunt marile angajamente și proiecte: amendarea Constituției, lupta pentru reunirea neamului românesc, reforma administrativă, descentralizarea, reformarea Parlamentului (maximum 300 de membri), a partidelor (eliminarea traseiștilor și a lichelelor), reforma sistemului de sănătate, a învățământului ...? Nu mărunțișuri de adormit prostimea, cu suta de lei, care oricum se făceau, ci reforme profunde. De 25 de ani, trăim cu speranța.

„Cea mai infidelă amantă este speranţa. Te înşeală zilnic şi, totuşi, trăieşti cu ea toată viaţa.", spunea Turgheniev. Dar mulți o vor de soție ! Chiar și unii din Piața Universității. (sfârșit)

P.S. Bunul meu amic, Nicu Covaci, m-a rugat să vă trimit unul din cântecele sale. Audiție plăcută ! Toate bune,


Sergiu Găbureac

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
3. September 2015 4 03 /09 /September /2015 23:44

Invazia Barbarilor

in Imperiul Roman, Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana are o traditie bimilenara. Numai Germania asteapta anul acesta 800.000 de afro-asiatici din asa zise state esuate - failed state -, parasite de administratia crestin-europeana in urma cu jumatate de secol. De atunci ele sunt incapabile sa mentina un minim de conditii civilizate populatiei preponderent musulame si idolatrice, care se refugiaza acum, trecand prin Balcani sau cu ambarcatiuni Mediterana, in UE.

Pe scurt: daca ne-ati parasit si nu ne mai faceti accesibila civilizatia si la noi, venim peste voi.

Uniunea Europeana, nu-i Imperiu, n-are Constitutie, iar deficitul de democratie a celor 28 de state suverane paralizeaza luarea de decizii majore, asa ca putem vorbi si de un failed imperium, failed sacerdotium. Daca Imperiu depinde de Papa si Imparat vedem ca ultimul lipseste, iar papa Benedict XVI s-a retras sufocat de relativism, de primatului economiei, de laicizarea chiar si a cleriului si a unor pseudo ceremonii sacre. Daca destinul final al lumii, eshatologia universala se diluiaza, dispare, atunci nu metafizica, ci economia are ultimul cuvant si sensul vietii se degradeaza.

Sa ne reamintim ca democratia a aparut ca urmare a departajarii sferei sacrului de profan in Sfantul Imperiu, a luptei dintre papa si imparat si a revolutiei papale din sec. 11-13. De aceia nu-i de mirare, si dupa filozoful Giorgio Agamben, ca o degradare a bisericii papale atrage dupa sine si pervertirea democratiei, a intregii vietii social-economice. Capitalismul devin peste noapte religie, iar dreptatea divina este inlocuita fara menajamente de liberalism cu economia de piata si competitie.

In statul secularizat a iluministilor, la departajarea politicii de religie, locul credintei l-a luat dupa esecul marxism-leninismului, neoliberalismul. Judecata si dreptatea divina nu mai joaca nici un rol in statul modern de azi, cu consecinte deprimante si scurile. Scriitorul Michel Houellebecqs descrie in romanul sa de mare succes Supunere lipsa de perspective, pustiul spiritual contemporan din Franta, Europa, in care fiecare persoana este fortata sa lupte si nu mai are nici posibilitatea, putere de a se inpotrivi competitiei pentru un loc cat de cat privilegiat intr-o economie de piata motivata exclusiv de lacomie și setea de bani. Homo homini lupus est bellum omnium contra omnes.

Daca este deja insuportabil ca nu se mai poate vorbi de Europa decat de deficit de democratie, austeritate, economie, euro, va reusi invazia afro-asiatica sa readuca in actualitate valorile culturale, spirituale crestin-europene, la care aspira noii veniti, si pe aceasta cale sa se depaseasca fundamentul eminente economic, secularizat al neoliberalismului?

www.viorel-roman.ro

Bremen, 4 sept. 2015

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
2. September 2015 3 02 /09 /September /2015 20:42

"TIN LA ACEASTA TARA SI STIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOASTE DUMNEZEU DUPA NUME"

Eginald Schlattner - Preot si scriitor sas din Roşia, Sibiu

"Când in pădurile si mlaştinile unde astăzi se afla Berlinul creştea pir, aici, in Transilvania, se cânta nemţeşte si se rosteau rugăciuni latineşti. Asta înseamnă vechimea săseasca! Iar daca astăzi va pot saluta in limba noastră comuna, germana, acest lucru îl datorez Patriei mele, Romania, care niciodată nu ne-a interzis limba materna, nici chiar in acele noua luni de zile, de la 23 august 1944 la 9 mai 1945, când Regatul roman s-a aflat in război cu Reichul german. In septembrie 1944, fiecare copil de sas s-a dus la şcoala lui germana, unde se predau doua ore de limba romana ca limba străina, începând cu clasa a III-a".

Cu aceste cuvinte si-a întâmpinat preotul si scriitorul Eginald Norbert Schlattner, in biserica din comuna Roşia (Rothberg), de lângă Sibiu, un oaspete de seama sosit din Germania: ministrul federal de Interne, Otto Schily. Publicat mai mult in străinătate decât acasă, adulat de milioane de cititori din Austria, Germania si Elveţia, dar si din Spania si Polonia, Schlattner este considerat de critici drept cel mai cunoscut romancier din Romania.

După marea plecare a saşilor din anii 1990-1991, el a continuat sa-si îndeplinească îndatoririle de preot, trăind cu stoicism tristețea de a sluji zilnic in Biserica evanghelica din Roşia (Rothberg) "doar pentru Dumnezeu si pentru mine, de unul singur, si mulţi îngeri". Din cei cinci saşi care mai vieţuiesc in comuna, doar preotul si câteodată preoteasa mai trec pragul sfântului lăcaş.

Biserica-cetate din secolul al XIII-lea are in jurul ei livezi de meri si pâlcuri de stejari si de brazi, înălţându-se către cer in mijlocul satului. Străjuita de tei seculari, casa parohiala este, la rândul ei, un monument: ea "împarte" veacurile in doua - la sud, "aripa tânăra" de la 1762, iar la nord, zidăria de la 1550. Aici si-a găsit familia Schlattner (al cărei arbore genealogic coboară, cu documente, pana la 1467) loc de vieţuire si de slujire pe altarul credinţei, spaţiu de tihna si de creaţie literara.

Când se retrage sa-si scrie cărţile, şapte uşi îl despart pe romancierul-preot de lume; şapte uşi ca tot atâtea praguri de amintiri răscolitoare.

"N-ai voie sa vorbeşti aşa de frumos despre Romania, ca nu te crede nimeni"

- Se spune ca vorbele cu care l-aţi întâmpinat pe ministrul Otto Schily au făcut o impresie extraordinara asupra delegaţiei germane. In fapt, ce mesaj le-aţi transmis înalţilor oaspeţi?

- Am dorit sa le demonstrez ca romanii sunt europeni prin vocaţie si ţinută, ca aceasta tara vine din istorie cu "acquis"-ul comunitar însuşit, pe care-l si depăşeşte la capitolul toleranta fata de minorităţi. Zic: "Herr Bundesminister, la vârsta de zece ani, eu nu vorbeam româneşte. Tata îmi atârnase o tăbliţă de gât pe care scria: "Acest băiat se numeşte Eginald Norbert Schlattner si nu ştie româneşte. Daca se pierde, va rog sa-l predaţi pe strada Eminescu 5, contra recompensa"". Si am spus: "Herr Bundesminister, am fost foarte intrigat ca tata a plătit pentru mine, când am fost adus acasă de un roman cumsecade, numai de doua ori suma plătita pentru câinele nostru, Litvinov, când si el se rătăcise. MA aşteptam să plătească măcar de cinci ori mai mult...". In aceasta metafora anecdotica este ceva care defineşte spiritul tolerant al României ultimilor 87 de ani, caracterul umanitar al civilizaţiei româneşti. Mă doare inima când observ ca, in străinătate, Romania este perceputa numai prin strada, si anume: câinii de strada, copiii de strada, fetele de pe strada, hoţii de strada... E mult prea puţin! S-a ajuns la aberaţii de genul celor întâmplate la Lisabona, unde am ţinut o conferinţa de presa despre Romania, organizata de Ambasada Austriei. S-a apropiat un ataşat de presa oarecare si mi-a şoptit: "N-ai voie sa vorbeşti aşa de frumos despre Romania, ca nu te crede nimeni". Dar eu vorbesc! Odată, in Polonia, la o conferinţa internaţională, am luat cuvântul in încheiere si am spus: "In mod regretabil, de patru zile vorbiţi despre identitatea Europei, si doua lucruri nu le-am auzit - cuvântul Dumnezeu si cuvântul Romania !".

- La Academia Evanghelica din Sibiu se vorbeşte ca, printre altele, i-aţi ţinut ministrului federal o adevărata disertaţie despre învăţământul multicultural din Romania . Este adevărat?

- I-am prezentat, spre exemplu, situaţia abecedarelor. Zic: "Herr Bundesminister, mesajul României către Europa Unita este următorul - la noi in tara, abecedarul se tipăreşte in peste zece limbi!". Si fiindcă ştiu ca unui german trebuie sa-i traduci in sistemul lui de concepţie ceea ce înseamnă acest enunţ, am fost si mai explicit: "Asta înseamnă ca la noi in tara exista tot atâtea sisteme şcolare in care limba de predare nu este cea româneasca, ci limba materna a copilului. In Parlament, domnule ministru, sunt 19 etnii reprezentate, caz unic in Europa!". Fiindcă am presupus ca nici acuma nu îşi poate imagina ce înseamnă cele zece sisteme şcolare, cu limba de predare neromâneasca, i-am spus: "Daca dvs. doriţi ca pe cele doua fete ale dvs. sa le trimiteţi in Germania la o şcoala cu limba de predare turcă, la 2-3 milioane de turci, nu puteţi. Dar trimiteţi-le aici, la Constanţa sau la Babadag, unde exista numai câteva mii de turci, si acolo poate sa termine liceul si sa dea si bacalaureatul in limba turca". Si, deoarece nici acuma încă nu eram sigur daca putea sa-si imagineze, i-am spus următorul lucru: "Herr Bundesminister, daca întrebaţi aici, la Sibiu, o copiliţă de etnie romana (că romanii au descoperit acuma şcolile germane), daca o întrebaţi, zic, pe Rodica Popescu: drăguţă, in ce clasa eşti? In clasa a IV-a. Unde? La Liceul Brukenthal. Si ce limba străina înveţi? Răspunde: limba româna... Asta este, domnule ministru, Romania europeana. Nici măcar austriecii, care pana in 1918 au gestionat 13 naţiuni, nici ei încă nu reuşesc sa aprecieze corect mesajul romanesc către Europa multiculturala".

"Ortodoxia aparţine in mod constitutiv spiritului european"

- Prin succesul cărţilor dvs. sunteţi un cetăţean roman gata integrat in Comunitatea Europeana. Din perspectiva mult mai larga pe care o aveţi, ce calităţi ale poporului nostru credeţi ca vor influenta pozitiv familia europeana in care ne pregătim sa intram?

- Dimensiunea bizantina. Sunt convins ca o tara atât de ortodoxa cum e Romania va completa in mod fericit viaţa spirituala a Europei Occidentale. Ortodoxia aparţine in mod constitutiv spiritului european. Când d-l Andrei Pleșu a spus ca in fiecare roman exista un european care trebuie doar descoperit, mă întreb ce a dorit sa spună. Suspiciunea mea este ca romanii, când zic "european", se gândesc la stilul de viaţa materiala si mentala din Europa de Vest, prelungit pana in America. Mulţi dintre ei cred ca trebuie sa adoptam si sa imitam acest stil, aceasta forma de viaţa, aceasta mentalitate care este in mod derivat tributara creştinismului catolic si protestant. De aceea, când citesc ca Andrei Pleșu a descoperit ca in fiecare roman zace un european, sper ca n-a avut in minte modelul antropologic vestic; sper ca are si el aceasta viziune autentica a omului ortodox. Eu, ca unul care 70 de ani a convieţuit cu românii, ştiu ca religiozitatea mistica a romanilor a creat o relaţie speciala cu Dumnezeu si care are toate şansele, sper din inima, sa revigoreze creştinismul apusean.

- Grecia ortodoxa este membra a Ue de peste un deceniu. De ce n-a reuşit sa influenţeze Apusul catolic si protestant?

- Pentru ca Grecia, aşa cred, nu e prezenta prin religia ortodoxa, ci prin antichitate. Cine merge la Atena nu merge sa asiste la o slujba ortodoxa, ci sa-si rupă pingelele pe Acropolis. De aceea, zic: România, alături de Bulgaria mai mica, va duce in Vest si acest element al dimensiunii ortodoxe, al conceptului mental, intelectual si spiritual bizantin. Episcopul nostru, doctorul Cristoph Klein, a scris multe cărţi in care a încercat sa definească aceasta punte intre creştinismul occidental si cel răsăritean, găsind ca rugăciunea este cea care transcende graniţele dintre Est si Vest.

"Sunt îngrozit ca de la Bruxelles ni se prescrie deja cat de lungi sa fie tijele florilor din piaţa"

- În marşul forţat al României către Europa unita, s-ar părea ca ţăranii vor avea cel mai mult de indurat. Locuiţi intre ţărani, le ascultaţi spovedania pe româneşte, le daţi sfaturi creştineşti. Ce le spuneţi despre Ue?

- Despre ţărani pot sa spun numai ceea ce sper. Sunt si eu îngrozit de aceste cerceluşe din urechile vacilor; sunt îngrozit ca de la Bruxelles ni se prescrie deja cat de lungi sa fie tijele florilor din piaţa, după soi si după culoare - ceva de neconceput. Sper ca romanul nostru se va sustrage unor reglementari si unor regularizări absurde. Sper ca, totuşi, va rămâne atmosfera aceasta a satelor noastre care, din ţinut in ţinut, oglindeşte ceva din prezenta lui Dumnezeu hic et nunc (aici si acum - n.red.) si îşi va păstra individualitatea ei scoasa din timp. Am observat ca, si după ce a dispărut partidul care tot timpul bătea ţăranii la cap ce si cum sa facă, pământurile tot se lucrează. Deşi tinerii fii si fiice de ţărani care frecventează şcolile din Sibiu vin acasă moderni, cu bluginşi, cu muzica asta infernala din combine etc., in timpul verii nu merg nici la mare, nici la munte, ci merg cu bunicuţele la câmp, la săpat si recoltat. Sper ca aceasta atmosfera va rămâne, iar prezenta lor in sat va dăinui. Sa nu uitam ca la noi lumea mai face petreceri de mare sărbătoare, se mai căsătoreşte cu alai pe uliţa satului, se mai aduna la parastase, iar familia mai este adăpost si refugiu, nu este atomizata ca in Apus.

- Credeţi ca satul va putea rămâne sat, iar ţăranul, ţăran?

- Satul va rămâne matca spiritualităţii româneşti ortodoxe - care va fi o completare salutara la spiritualitatea occidentala. Cei care vin din Vest, si vin tot mai mulţi investitori si turişti, descoperă viaţa de la tara si rămân uluiţi ca mai exista aşa ceva pe lume. n Occident, visele lui Stalin si ale lui Ceauşescu de a reduce diferenţa dintre oraş si sat, sunt deja o realitate... Si atunci, vin germanii, austriecii si alţii, si ce zic ei: "Ce vedem noi aici, in Romania ? Vedem un băiat calare pe un cal care galopează prin mijlocul satului... Vedem doua fete care merg pe drum, una cu mana trecuta peste umărul celeilalte... Vedem doi băieţi care se joaca de-a calul si vizitiul, folosind drept haturi o sfoara... Vedem ca te duci pe uliţa si eşti deja in mijlocul vieţii..." Ceea ce eu completez: nu mă poate trimite soţia in vecini după lapte, că, până când viu înapoi, s-a acrit; trebuie să stau de vorbă, să povestesc cu fiecare sătean, chiar dacă l-am văzut numai ieri. Aici totul devine eveniment: dispariţia liliacului alb, trilul ciocârliei care urca la cer, orăcăitul broaştelor, boala unei vaci, moartea unui cal pentru care trebuie sa sapi o groapa ca pentru împăratul. După mine, viaţa fireasca este numai la tara, unde si ploaia îmi este apropiata.

- Credeţi ca aceasta viziune plina de mister cotidian asupra vieţii ii va preface, ii va schimba si pe fraţii noştri europeni din Vest?

- Nu ştiu in ce măsura toate acestea vor avea o înrâurire asupra stilului lor de viaţa, a spiritului de a concepe lumea si cerul, dar ştiu altceva: ei s-au plictisit de individualismul atomizat in care vieţuiesc, de perceperea vieţii numai prin televizor. Sunt convins ca aceasta inerţie pozitiva a unor forme de viaţa rurala din Romania, tradiţiile satelor româneşti, vor impulsiona spiritualitatea Europei Occidentale in aşa fel, încât unul de acolo sa nu mai fuga pana in India sau pana in Nepal in căutarea sacralităţii, găsind-o la noi. Faptul ca sacralitatea pătrunde zilnic in profan in satele din Romania va fi, cred, perceput si de fraţii noştri din Vest. Este tragic ca saşii au părăsit aceasta tara si au ajuns acolo unde au ajuns. Ei ar fi putut fi o punte intre cele doua lumi adiacente. Cred ca noi, saşii, puteam trai pe aceste plaiuri încă 900 de ani: cu romani, unguri, sârbi, evrei si ceilalţi. Nimeni nu ne-a alungat din tara!

- Va rog sa-mi permiteţi o ultima întrebare: de ce n-aţi plecat, totuşi, in Germania, părinte Schlattner?

- De data aceasta un răspuns scurt si concis: pentru ca ţin la aceasta ţară şi ştiu ca Dumnezeu mă vrea aici. Aici mă cunoaşte Dumnezeu după nume!

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
31. August 2015 1 31 /08 /August /2015 12:59

http://www.revistasingur.ro/altele/13288-viorel-roman-moldo-valahii-si-scoala-ardeleana-xv?q=altele/13288-viorel-roman-moldo-valahii-si-scoala-ardeleana-xv

Moldo-valahii si Scoala Ardeleana (XV.)

Dr. ing. Ion Geana. Caransebes: un alt mod de a intelege istoria. Dealungul mileniilor, civilizaţia a trecut prin diverse epoci succesive, marcând, insa, patru forme de putere politică:

1- Epoca triburilor – puterea exercitată, inca de la inceputurile civilizatiei, prin forţă (şi mai rar prin înţelepciune sau cunoaştere).

2- Epoca imperiilor şi a regatelor – putere ereditară; naşterea noţiunii de stat.

3- Epoca statelor-naţiune – deschisă de monarhia parlamentară din Marea Britanie în 1689,

cand, In 1677, William, un print olandez s-a casatorit cu Mary, fiica celui care avea sa devina regele James al II-lea. Dupa ce James a urcat pe tron, William,de religie protestanta a uneltit impotriva lui James, tinand legatura cu protestantii din Anglia. Dupa nasterea unui nou mostenitor al regelui James, simtind ca pe tronul Angliei va fi numit tot un succesor catolic, William a intrat in Anglia cu o armata de 15.000 de soldati si s-a apropiat de Londra. Cum nu a intampinat nicio opozitie din partea armatei regale, iar James al II-lea s-a refugiat in Franta, William a intrat in Londra, insotit de sotia sa Mary. Parlamentul le-a acordat celor doi coroana regala, cu conditia ca acestia sa accepte o limitare a puteri au semnat un decret prin care se interzicea ca pe tronul Angliei sa mai urce de atunci incolo un suveran de religie romano-catolica. Aceasta schimbare va fi cunoscuta sub numele de Glorioasa Revolutie sau Revolutia fara Sange. prin fondarea SUA in 4 iulie 1776 si de revolutia franceza in 1789. Într-un stat-naţiune, puterea nu mai este ereditară, ci exercitată de conducători considerați a reprezenta poporul şi desemnaţi prin alegeri (stat-naţiune democratic) sau prin cooptarea în sânul unui partid unic (stat-naţiune totalitar).

4- Epoca conglomeratelor economice – iniţiată în 1954, probabil, odata cu aparitia grupului Bilderberg, pusă în practică în cursul anilor ‘70 şi ‘80 şi operaţională total începând cu anii ‘90 odata cu caderea zidului Berlinului. (Grupul Bilderberg este organizat în 1952 și numit astfel după hotelul în care a avut loc prima lor întâlnire secretă, în 1954. Cel care a organizat Grupul Bilderberg, este prințul Bernhard de Lippe-Biesterfeld de Olanda. Grupul Bilderberg împreună cu Consiliul pentru Relații Externe, a condus la crearea Comisiei Trilaterale. Istoria Clubului Bilderberg începe după cel de-al doilea război mondial. Prima reuniune oficială a avut loc în luna mai 1954, în localitatea olandeză Oosterbeek. Atunci s-a împrumutat numele Hotelului Bilderberg, amfitrionul întânirii, al cărui proprietar era Prințul Bernhard, tatăl fostei Regine Beatrix a Olandei.

Grupul Bilderberg este o organizație cu agendă globalistă, ce include lideri politici din lumea occidentală, oameni de afaceri și academicieni[1]. Reuniunile au loc anual, începând din 1954.

Fondatorii grupului au fost magnații David Rockefellerși familia de bancheri Rothschild. Grupul este puternic exclusivist și se reunește anual pentru a promova o apropiere între Europa și Statele Unite ale Americii. Organizația are o agendă globalistă și afirmă că noțiunea de suveranitate națională este depășită. Din cauza caracterului secret al întâlnirilor și a refuzului de a emite comunicate de presă, grupul a fost acuzat adesea de comploturi la nivel mondial. Grupul nu are pagină de internet și nici-o întâlnire nu este înregistrată. Din Grupul Bilderberg fac parte cam 180 de personalități politice, culturale, economice, universitare, ce se întrunesc în fiecare an în luna mai, alternativ în Europa și America, în aproape 50 de țări. Grupul a fost suspectat că pe agenda întâlnirii din anul 2010 s-ar fi aflat un potențial atac asupra Iranului și viitorul colaps al monedei euro[2]. După colapsul monedei euro, soluția salvatoare pentru ieșirea din criză ar fi impulsionarea apariției unei monede mondiale, emisă de o bancă centrală globală. Aceasta s-ar traduce prin încercarea de a face din FMI un fel de Trezorerie mondială, sub egida ONU. Jurnalistul Daniel Estulin este unul dintre „vânătorii” grupului Bilderberg. Cărțile lui Estulin, „Adevărata poveste a Grupului Bilderberg" și „Stăpânii din umbră”, s-au vândut în milioane de exemplare fiind traduse în peste 50 de limbi. Puterea este exercitată direct de către cei ce controlează sistemul financiar şi producerea mărfurilor. Ea nu mai este de tip reprezentativ sau electiv şi nici localizată geografic (ca triburile, regatele, statele-naţiune). Instrumentele acestei puteri sunt controlul tehnologiei, al energiei, al banilor şi al informaţiei. Această nouă putere este globală, planetară. Nu există deci nici alternative, nici supape. Ea constituie un nou nivel de organizare a civilizaţiei, un fel de super-organism. Rezolvarea marilor probleme ecologice, economice şi sociale par să necesite efectiv instaurarea unei strategii sau a unei forme de putere globală. Unificarea lumii prin economie şi declinul statelor-naţiune au fost justificate parţial de o cauză nobilă: a face imposibil un nou război mondial care, în era atomică, ar însemna sfârşitul civilizaţiei. Dar chestiunea este de a şti în serviciul căror obiective şi a căror interese se pune această nouă putere, prin cine trebuie ea să fie exercitată şi prin ce contra-puteri trebuie să fie echilibrată şi controlată. Mondializarea (sau globalizarea) nu este negativă prin ea însăşi. Teoretic, ea poate să permită stabilirea unei păci mondiale durabile şi a unei mai bune gestiuni a resurselor. Dar dacă ea continuă să fie organizată în beneficiul unei elite şi dacă îşi păstrează orientarea actuală, nu va întârzia să genereze un nou tip de totalitarism, transformarea completă a fiinţelor umane în mărfuri, distrugerea totală a naturii și forme noi de robie. In aceste conditii disputele la nivel planetar pe teme religioase, filozofice, astronomice, astrologice, fizice si metafizice, capata valente de genul "pamantul arde si babele se scarpina", in timp ce stiinta si tehnologia, cu dezvoltarea lor exponentiala, pot duce umanitatea spre o noua geneza sau spre o adevarata apocalipsa.

Ioan Munteanu, Paralamentul Romaniei, colegiul 5 Neamţ: E din ce în ce mai clar că nimic nu mai e ca altădată. S-a schimbat vremea, dar s-au schimbat și vremurile. S-a cam terminat cu cei șapte ani de acasă, cu respectul faţă de profesori sau faţă de persoanele în vârstă. O nestăvilită bășcălie a luat locul bunului simţ și a comportamentului civilizat. Lumea s-a întors pe dos, copiii își bat ori își ucid părinţii, tineri netrebnici violează, apoi ucid cu bestialitate bătrâne neputincioase, nu mai există onoare, cinste, muncă, generozitate, nimic din ceea ce înseamnă valori morale și spirituale strămoșești. Unde au dispărut cuminţenia românului și frica de mânia lui Dumnezeu? Neam de neamul nostru n-a cunoscut vreodată atâta violenţă, dezmăţ și nesupunere ca la acest început de mileniu. Sau, după cum spunea Alexandru Vlahuţă în 1881: “vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!”. Îngrijorător este faptul că suntem conduși și de oameni de proastă calitate, de analfabeţi (cu sau fără diplomă), de parveniţi și de mojici. Incultura, prostia și obrăznicia au devenit criterii și atuuri de promovare. Grav e că aproape toţi acești indivizi, considerând că li se cuvin posturile și că pot lua orice hotărâre, trag după dânșii oameni de aceeași calitate îndoielnică. Așa se explică paradoxul din multe instituţii bugetare în care mediocrii și submediocrii ajung să facă legea și să reprezinte statul, obligându-i pe adevăraţii specialiști să-și părăsească locurile de muncă. Acești indivizi, aflaţi vremelnic în funcţii nemeritate, își fac loc în faţă dând din coate, le place să fie băgaţi în seamă, să se vorbească și să se scrie despre ei. Sunt nelipsiţi de la tot felul de sindrofii și ceremonii, de la evenimente mondene, dar și de la slujbe, parastasuri și pomeniri. Se închină cu falsă smerenie la icoane, în timp ce mintea le umblă la hoţii și șmecherii. Fac gesturi umanitare de ochii lumii, dar de fapt nu cheltuiesc nici 0,1 % din ceea ce fură. Trăiesc într-un lux deșănţat, risipesc fără măsură banii ușor câștigaţi, petrec vacanţe în locuri exotice, adună averi peste averi și îi sfidează cu neobrăzare pe cei care ar fi meritat să ajungă în locul lor, dar n-au făcut-o pentru că le-a lipsit tupeul lor nerușinat. Exemple de acest fel se întâlnesc la orice pas, fără ca oamenii din jur să mai aibă vreo reacţie. Într-o lume în care scara adevăratelor valori s-a răsturnat, nimeni nu se mai miră că X sau Y au ajuns acolo unde au ajuns. Şi, mai ales, cum au ajuns. ” Ei sunt mari și tari, nu au nici rușine, nici sfială // că-ntr-o zi urmașii le vor cere socoteală’’ (Vlahuţă). În România va trebui să se ducă o luptă foarte grea cu această categorie care a impus regulile junglei. Doar un lider respectat și autoritar, un patriot, mai poate readuce ţara pe calea cea bună. Îl vom găsi? Îl vom avea? Eu nu pot decât să sper!”

Viorel Roman, Bremen: De o mie de ani se straduiesc occidentalii sa-i salveze pe ortodocsi de turco-fanarioti. Cruciatii au fost primii, a urmat unirea crestinilor la Conciliul de la Florenta, dar Constantinopolul cade si ei ajung sub Sultanu si partriarhul sau grec, pana cand nationalismul occidental permite expulzarea turcilor in Asia si emanciparea popoarelor ortodoxe. Azi, fara sa mai astepte refacerea unitatii crestine, occidentalii refac Sfantul Imperiul Roman (UE/USA/NATO) si integreaza Balcanii. Apar insa surprize. Greco-ortodocsii nu sunt in stare sa asigure granitele, nu reusesc sa trateze corect refugiatii, nu pot asigura un buget echilibrat, saracia, coruptia si datoria externa e in crestere. Chiar si zecile de miliardele euro pt. Grecia nu-i de bun augur. Nefericire de a fi greco-ortodox, l-a facut pe Nico Dimou sa consate ca el nu cunoaste decat raiul si iadul, ori e fericit, ori nu, si cauta sa ramana in afara realitatii. Autocunoasterea, autocritica sunt astfel excluse. „Noi suntem altfel, noi incercam disperati sa apartinem de cineva. Dece oare percepem specificul nostru ca pe un defect? Dece ne e rusine de el? Din cauza ca nu suntem suficienti de numerosi sau de puternici pentru a ne folosi de specificul nostru ca de un mandru drapel, pe care sa-l urmam? Sau poate pentru ca nu sunem siguri pe noi? (Lipsa de siguranta de sine si nu micimea ne face sa dorim pe cineva care sa ne apere. Si alte popoare sunt mici, dar nu accepta sa fie dependente.)“ Ei se straduiesc sa demonstreze o continuitatea glorioasa. Si pentru ca e greu sa te uiti intr-o oglinda, cand nu vrei sa vezi adevarul, ortodocsii joaca diferite roluri, cand sunt urmasii ai antichitatii, cand europeni moderni. Cum poate un popor fara identitate sa nu aibe complexe de inferioritate ... nu i se permite sa fie ceea ce este, ci mai tot timpul se confrunta ca o masura straina. Acuma masura e UE. Cat de europeni suntem? Multe ne separa de Europa, si probabil mai multe decat ne uneste. Curentele, care formeaza civilizatia UE, n-au ajuns la ortodocsi decat ca ecou bonjurist, Forma fara Fond. Nici revolutia papala, nici scolastica medievala, nici renasterea, nici secolul luminilor, nici revolutia industriala n-au ajuns in lumea ortodoxa, care e mai apropape de Rusia si de slavofili, decat de UE. Acad. Florin Constantiniu constata situatia din Romania este mai lipsita de perspective decat sub Stalin. Orice s-ar spune, greco-ortodocsii nu-s de facto in UE. Cine-i vinovat? Aici apare un complex de superioritate, ei sunt superiori roboteilor din occident. Responsabilitatea esecului lor o poarta altii, Bilderberg, Trilaterala etc. si pe plan personal la fel. Cine n-a luat un examen, n-a promovat in cariera, inseamna ca n-a avut relatii, bani. Desigur ca sunt influente straine pe plan mondial si individual, dar poate ca exista si o responsabilitate personala.

http://www.cartesiarte.ro/edituraOnLine/upload/files/i67140Viorel%20Roman.pdf

http://www.curentul.net/2013/07/20/marile-puteri-si-democratizarea-conducerea-lumii/

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
30. August 2015 7 30 /08 /August /2015 10:38

Anonimus: Noi romanii ardeleni suntem greco-catolici,
Deoarece:
– facem parte din Biserica universala, Una, Sfanta, Catolica si Apostolica, impreuna cu popoarele civilizate si culte ale lumii, sub jurisdictia Papei de la Roma, urmasul legitim al Sfantului Apostol Petru, PIATRA pe care a fost constituita Biserica lui Cristos;
– in Biserica Romei sunt toate popoarele latine si, fiind si noi latini, de origine romana si nu asiatica, aici ne este locul;
– la 1700 parintii nostri nu au trecut la religia catolica a Romei, ci au revenit, s-au intors, la credinta Bisericii universale, in care au fost strabunii lor in primul mileniu crestin si din care au fost rupti datorita acelui “fatal destin al istoriei”, orientalizati si trecuti la schisma din 1054, fara stirea si voia lor, datorita slavizarii prin bulgari;
– Unirea de la 1700 ne-a salvat fiinta nationala de la calvinizare, sarbizare, rusificare, grecizare etc. Ne-a readus in Europa. Ne-a constientizat ca suntem popor de ginta nobila, a generat si promovat lupta noastra de emancipare si eliberare nationala, care, in 1918, a incoronat activitatea de sute de ani a strabunilor nostri prin crearea statului unitar roman, Romania Mare.
– cinstim jertfa si testamentul martiric al ierarhilor greco-catolici, a preotilor si credinciosilor, care si-au riscat sau chiar si-au dat viata pentru credinta si au respins blidul de linte oferit pentru a-si vinde mostenirea.
– Suntem europeni si vrem sa ramanem in Europa.

Mihail Szollosy: Daca e sa privim problema, strict, stiintific aproape,din punct de vedere istoric si crestin, ortodoxia sub forma din Romania este printre putinele apropiate de Hristos in spirit si idei,datorita insasi sursei si momentului crestinarii poporului roman. Sursa fiind insusi sfantul apostol Andrei venit chiar de langa Hristos, si faptului ca ortodoxia pastreaza si acum sub forma veche de 2000mii de ani ideile si principiile Sfantului Apostol,fac ortodoxia singura dogma apropiata de principiile aduse noua de Hristos.Deci noi, românii, avem Biserică de origine apostolică, întemeiată în primul secol, după înălţarea Domnului la cer. Noi nu suntem creştinaţi ca popoarele slave către sfârşitul primului mileniu, pentru că noi suntem din început aici în Carpaţi şi la Gurile Dunării, pe când ungurii au venit în Europa în secolul IV, din Mongolia şi s-au creştinat în anul 950 de Ştefan cel Sfânt; iar slavii au venit şi ei prin secolele VII – VIII din nord-estul Asiei şi s-au creştinat mai târziu – bulgarii, în anul 864, sârbii, în anul 868 şi ruşii în anul 988. Mare deosebire de crestinismul occidental, format la ora actuala in proportie de peste 70% din diverse ramuri ale inventiilor rupte din crestinism ale lui Martin Luther, evanghelism, baptism ...etc. Catolicismul occidental,s-a osebit inca de la inceputuri de ortodoxie,prin libertatea legilor si ideilor si adaptarea dogmelor crestine nevoilor si placerilor occidentalilor,si nu invers cum face si acum ortodoxia.Era faimos inca din evul mediu cum bogatii occidentali "cumparau" iertarea de pacate cu aur !?!?!? Acum insa din pacate,oricat ne place sau nu sa filosofam pe marginea religiei crestine,in occident,pe zi ce trece religia devine in ochii noilor generatii un fel de misticism anacronic.Nu neg ca si in Romania de exemplu,religiozitatea este data de saracie mai mult decat de credinta reala in Hristos.Rugaciunile devin un fel de ritual plin de superstitii si isi pierd valoarea morala si crestina plina de seva.Dar,dar,cu toate piedicile,inca exista un spirit crestin in Romania !!.Nu cred ca mai putem vorbi in realitatea de astazi de vreo deosebire intre crestinismul occidental si ortodoxia estica.Subiectul tine deja de istorie,avand in vedere lipsa aproape totala de importanta a crestinismului in societatea capitalist occidentala. Altele au devenit lucrurile ce ne despart si ne deosebesc, desi intradevar isi au radacini adanci in istorie.

Viorel Roman:

http://confluente.ro/Viorel_roman_viziuni_ortodoxe_viorel_roman_1358833598.html

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Drama%20ortodocsilor%20de%20Roman.htm

http://confluente.ro/viorel_roman_1435484597.html

http://ioncoja.ro/textele-altora/grecia-privita-din-toate-partile/

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
27. August 2015 4 27 /08 /August /2015 13:16

http://www.academia.edu/3217996/Zydokomuna._Evreii_si_comunismul_-_cazul_Romaniei_1944-1965_

“ŻYDOKOMUNA” Evreii şi comunismul - Cazul României (1944-1965)

CUPRINS

În loc de introducere ...... 4

Aparatul administrativ-politic central .... 20

Aparatul represiv (Securitate, Miliţie, etc.) ..... 167

Mass media şi sistemul editorial-tipografic ..... 252

Educaţie şi cercetare (sectoarele ideologizate) 281

Cultură şi artă ...... 302

Alţii ... 335

Alţi ilegalişti ....... 505

Surse documentare ....... 601

În loc de motto:

“Americanii joacă acum cartea evreilor şi într-o ţară unde avem 400.000 de evrei, cucâteva zeci de mii infiltraţi în aparatul nostru de stat, economic, politic şi cultural, nueste greu de jucat această carte. Nu vă faceţi iluzii că îi puteţi schimba. Negustorii de ieri, fabricanţii de ieri, jucătorii de la bursa neagră nu -i puteţi transforma, chiar dacă vin şi vă demonstrează că l-au citit pe Marx şi că-l studiază pe Lenin […] Plin de evrei, peste tot evrei […] Sioniştii sunt foarte bune elemente pentru coloana a cincea [în România.] […] Noi nu dăm muncă inginerului al cărui tată este declarat chiabur, dar primim şiîncredinţăm posturi de comandă colanei a cincea sioniste, pentru simplul fapt că ştiu să se lipească de partid. ” (Petru Groza într-o discuţie cu Emil Bodnăraş, 23 iunie 1949)“

În 1945, o mare parte a aparatului de stat şi de partid era în mîinile evreilor, aşa încît,în 1950, se ajunsese la o situaţie penibilă, în care poate 2% din populaţia ţării deţinea peste 25% din posturile cheie ale regimului. În această perioadă se povestea că singuradeosebire între Comitetul de Stat al Planificării şi Ministerul Economiei din Israel constaîn faptul că în ministerul israelian se puteau găsi şi cîţiva arabi.” ( din raportul de uz intern “Evreii din Romania: o minoritate care dispare”al Ambasadei S.U.A. la Bucureşti,datat 26 febr. 1964, sustras de Securitate din clădirea ambasadei, reprodus în versiuneatradusă de Securitate în Marius Oprea 2002 b şi Solomovici 2004: 509-13)“

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: ‘ [ …] Eu te-aş ruga să-mi spui de ce la CSP [Consiliul de Stat al Planificării] peste 80% sunt elemente de origine evreiască […] Tov. [Leonte] Răutu: ‘În sistemul editorial erau peste 40% evrei.’ […] Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: ‘S-ar putea aduce nenumărate exemple. Am întrebat de ce la Consiliul de Miniştri sunt peste 60% elemente evreieşti, cine i-a adus acolo, au venit singuri?’ ” (din stenograma şedinţei Biroului Politic din 19 febr. 1960, apud Andreescu, Nastasă şi Varga 2003 a: 641, 644 (pp. 625-646))“ În primii ani de domnie ai tovarăşului Gheorghiu - Dej, evreii comunişti ocupaseră fotolii în toate etajele superioare ale politicii, culturii şi ale administraţiei de stat […] Este adevărat, comuniştii evrei erau peste tot, în Biroul Politic şi înaltul aparat de partid, […] în Armată, Securitate, Procuratură şi în Miliţie, […] în organismele de stat,economice şi culturale […].” (Teşu Solomovici 2001 II: 42)

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post

Über Diesen Blog

  • : Blog von viorel-roman-bremen
  • : Beiträge zur Kultur und Geschichte der Rumänen
  • Kontakt

Links