Overblog Folge diesem Blog
Administration Create my blog
9. November 2012 5 09 /11 /November /2012 19:59

Coruptia statului de drept

Romanii aniverseaza un secol de cand tezaurul lor se afla la Moscova si doua secole de cand rusii a obtinut de la turci dreptul de a-i proteja, de ai avea subordonati pe ortodocsii moldo-valahi si un mileniu de cand au fost fortati sa prea o ierarhie ortodoxa greoco-slava, straina de limba si originea lor latina. Altfel le taia popa limba.

Duhovniceste si soborniceste romanii ortodocsi sunt din 1054 in tabara crestinilor orientali si din 2007 social-politic in cea occidentala, UE / NATO, ceea ce creaza confuzii. Moscova sau Roma?

Intentia moldo-valahilor de a crea o a patra Roma autocefala la Bucuresti nu e agreata de marile puteri. Moscova i-a lichidat pe conducatorului statului, maresalul Ion Antonescu si pe presedintelui Nicolae si acad. prof. unv. dr. ing. Elena Ceausescu, iar occidentali au fortat condamnarea si intemnitarea pentru coruptie a fostului prim-ministru PSD, candidat la presedintie, prof. unv. dr. Adrian si Dana Nastase (sentinta sotiei este cu suspendare).

Actualul prim-ministru dr. Victor Ponta, promovat de Nastase, a plagiat 85 de pagini din cele 307 pagini a doctoratului sau in drept despre etica. Dupa normele de etica voldo-valaha, dupa cum ne asigura dr. Ioan Talpes, nu-i nimic neobisnuit, asta fiind o practica comuna in vremea tulbure a trazitiei.

Adapatarea ortodocsilor la normele si valorile occidentale este mai dificila decat pare intr-o lumea fara granite, asa zisa laica. Asta se observa in eforturile greco-ortodocsilor de a nu da faliment si la procesele de coruptie, la incapacitatea romanilor de a folosii miliarde de euro de la UE, la fuga in vest a trei milioane, o treime din forta de munca a tarii.

Ce vor occidentalii de la ortodocsi si invers, unde se blocheaza coordonarea si cooperarea dintre ei? Inca din vremea Imperiului Roman, proprietatea privata garantata in domeniul financiar, incredererea intr-un sistem social-politic si de drept stabil este reteta bunastarii si progresului.

Politica si banii sunt cele doua fete ale aceleasi monedei. O societate prospera are nevoie de un sistem de drept si social-politic stabil, garantat de o politica in care cetatenii sa aibe incredere. Ea nu se obtine fireste peste noapte dar este indispensabila, mai ales in zilele noastre ca urmare a globalizarii.

Romanii stiu foarte bine, dupa experimentul colectivismul ortodoxo-comunist, ca fara o proprietate privata in domeniul financiar nu-i posibila bunastarea pentru ca energiile se blocheaza in politica de a obtine, redistribuii bunuri materiale prin Pile, Cunostiinte si Relatii - PCR.

In articolele Statul la romani si Coruptia la romani (vezi in www.viorel-roman.ro) se poate vedea cum statul ortodox nu garanteaza proprietatea privata, nu existat un sistem social, de drept stabil garantat de o politica credibila, in care cetatenii sa aibe incredere si astfel sa prospere material. De aceea economia subterana este azi de 50 miliarde euro si o treime din forta de munca activa a fugit in vest.

Criza actuala din UE nu se compara cu falimentul Lagarului comunist, cum se intreba Vladimir Bukowski in cartea Uniunea Europeana o noua URSS? (ed. Vremea Bucuresti 2006, 166 p.), decat in masura in care sunt unele incercari mai ales a greco-ortodocsilor de a socializa pierderile prin Euro-Bonds etc., de a se folosie de UE ca instrument de diluare a responsabilitatii.

Indiferent ce decizii se vor lua in urma crizei financiare si de increderea actuala e putin probabil ca de la simplu cetatean la cele 27 de state suverane ale UE sa fie scoasa din functie libertatea de a lua decizii si de a purta apoi responsabilitatea lor, pentru ca forta europenilor de a lungul istorie nu s-a bazat pe un numarul de locuitori, sau pe resurse materiale notabile.

Europa - Sfantul Imperiu Roman, Liga Crestina, azi UE/NATO - s-a cladit pe patru piloni valabili si in zilele noastre:

- literatura clasica greco-romana,
- dreptul roman, statul de drept,
- biserica Romei, urmasul Sf, Petru si
- energia neamurile germanice, care au preluat odata cu botezul lui Carol cel Mare misiunea civilizatoare romana.

Corelatia dintre statul de drept si bunastare este evidenta, ele merg mana in mana. S-a demostrat statistic de catre Banca Mondiala: cu cat incredera in justie este mai mica cu atat mai mic este BIP-ul pe cap de lucuitor.

Bazandu-se pe datele de la Banca Mondiala FAZ-Grafik Brocker a facut diagrama Rechtsstaat und wirtschaftliche Prosperit舩gehen Hand in Hand in den Transformationsstaaten Mittel- und Osteuropa din care se vede clar ca Uzbekistanul, Kirkizia, Turkmenia nu au nici BIP/locuitor mare, nici incredere in justitie. La polul opus sunt Slovenia, Cehia. Romania este cu Bulgaria si Muntenegru pe la mijloc, BIP/locuitor 7.500 euro si increderea in Justitie sub 60%. Increderea in justitie este mai mare la transilvaneni si banateni decat la modo-valahi.

In acest context, ideia statului de drept, a UE fara Biserica s-a dovedit contraproductiva, pentru ca are la baza o falsa constiinta, generata de escamontarea normelor, valorilor, judecatiilor religioase pe care le-a facut in prealabil. UE se bazeaza pe codul canonic romano-catolic, actualizat si modernizat asa zisul acquis communautaire. Credinta si ordinea lumii se conditioneaza.

Incompatibilitatea dintre greco-ortodocsi si romano-catolici nu este insurmontabila. O conditie a intelegeri si aplicarii statul de drept, drepturile universale ale omului, asa cum la inteleg si aplica occidentalii este continuarea dialogului dintre Presedintele Romaniei, patriarhului cu papa de la Roma pentru a depasi tranzitia, incertitudinea si de a castiga increderea partenerilor occidentali.

www.viorel-roman.ro

Statul la români (1)

Iată cum vede evoluţia statului la români poetul George Astaloş:

Românul este un maratonist
care a luat-o la fugă
acum două mii de ani,
a greşit traseul
şi continuă să alerge
pentru că nu găseşte sosirea.

Realitatea se pare că-l confirmă, pentru că statele românilor - Transilvania, Moldova şi Ţara Românească - s-au adaptat, de-a lungul timpului, intereselor imperiale, greco-musulmane, ruso-pravoslavnice şi occidentale. Care-i situaţia, începînd cu perioada interbelică?

Statul din România interbelică a fost o ficţiune, prin care "oraşul parazitar" (cîte 1 milion de creoli, de autohtoni occidentalizaţi de evrei, de germani şi de maghiari) trăia pe seama a 16 milioane de ţărani.

Mihail Manoilescu a propus o strategie de înlăturare a "creolilor" straini de interesul national prin concentrarea deciziilor şi resurselor în mîinile unui stat naţional puternic. Românii urmau să înlocuiască, să înlăture 4 milioane de "creoli" parazitari şi să demareze modernizarea socio-economică prin ei înşişi.

Comuniştii au aplicat acest program ca dictatură de dezvoltare. Legăturile de subordonare faţă de metropolele apusene au fost reduse. Din "oraşul parazitar" au rămas doar sechele, raportul dintre sat şi oraş, ţăran şi orăşean schimbîndu-se fundamental. Această politică de emancipare socială, de mare succes, a fost întreruptă în 1989 prin lichidarea lui Nicolae Ceauşescu de către "creoli".

După Revoluţie, primul preşedinte, Ion Iliescu, pregătit la Moscova, şi prim-ministrul Petre Roman, nepotul rabinului de la Oradea, au început demontarea statului: "şi-au luat mîna de pe economie", au degradat aparatul productiv, importat din Apus, calificîndu-l "un morman de fiare vechi" şi "au făcut un pariu cu agricultura" catastrofal.

Astfel, lichidarea libertăţii economice a românilor a fost pecetluită. Pentru că statul era singurul instrument care permitea menţinerea unui echilibru între interesele celor 10 milioane de salariaţi români veniţi de la ţară şi cele ale economiei mondiale.

Între economia de piaţă, democraţie, integrarea în structurile euro-atlantice şi bunăstarea materială a fost pus un stupid şi iresponsabil semn de egalitate, cei care îndrăzneau să atragă atenţia asupra degradării statului şi a consecinţelor dezastruoase asupra românilor fiind imediat stigmatizaţi şi marginalizaţi ca neo, criptocomunişti, xenofobi, antisemiţi, nostalgici, securişti, extremişti ş.a.m.d.

Prăbuşirea economiei şi transformarea majorităţii salariaţilor în "inutilizabili" nu au diminuat nici entuziasmul preşedinţilor moldo-valahi Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, nici pe cel al noii "clase politice", care a preluat din mers mesajul corupţiei, clientielismului, nepotismului "oraşului parazitar" interbelic şi nici elanul procapitalist al electoratului. Un mare succes propagandistic!

Rezultatul politicii de tranziţie spre o societate subdezvoltată, la periferia Europei, este degradarea statului în numele unor iluzii. Privatizarea mizeriei şi siguranţei materiale fiind înfăptuite, funcţiile statului în derivă sînt preluate de o economie subterană de 50%.

Cetăţeanul, lăsat în voia sorţii, este nevoit să emigreze sau să activeze pe piaţa neagră, paralelă, informală ş.a., să practice, activ sau pasiv, corupţia, care a devenit singura formă de protest social.

Fără un stat puternic, eficient, cu o politică economică coerentă, tranziţia, reforma, privatizarea, economia de piaţă, democraţia, fără a mai pomeni de bunăstare, sînt imposibil de realizat.

Cînd şi cum îşi vor reface românii statul? Este întrebarea pe care şi-o pun, din nou, şi occidentalii, dezamăgiţi de degradarea Statului Român, de către o "clasă politică" coruptă, parazitară pentru ţară şi pentru Occident.
(va urma)

Prof. dr. Viorel Roman,
Consilier academic la Universitatea din Bremen

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
9. November 2012 5 09 /11 /November /2012 19:57

Nostalgia si speranta romanilor




"Nicolae Ceausescu este cel mai bun conducator pe care l-a avut Romania in ultimii 85 de ani" (adevarul.ro), iar dupa Institutul Roman de Studii Sociale 53% din romani s-ar intoarce in epoca lui. Conform unui studiu al Pew Research Center dintre bulgari numai jumatate sunt de acord cu trecerea la un sistem democratic occidental.
In fostul Lagar, nostalgia dupa dictatura ortodoxo-comunista este a tot prezenta. In Rusia disparitia URSS-ului este considerata o mare catastrofa geopolitica. Mai ales ca dupa revenirea la ortodoxie nu au fost rezolvate nici una din problemele economice, social-politice. Asa poate explica de ce milioane de ortodocsi emigreaza in masa spre vest. Din Romania sunt trei milioane. Majoritatea probabil cu sindromul Optimismului Nerealist, care bantuie ca o fantoma prin Europa, ca fantoma Ligii Comunistilor vazuta de Marx in 1848.
In How unrealistic optimism is maintained in the face of reality, Tali Sharot, Christoph Korn & Raymond Dolan constata in Nature Neuroscience; e-pub 9 oct. 2011, ca 80% dintre occidentali sufera de Optimism Nerealist, sunt incapabili sa gandeasca realist cand sunt confruntati cu realitati dure pentru care nu-s pregatiti. Asta poate explica in parte si protestele Indignatilor de falimentul statului social, o relicva a Razboiului Rece.
In Europa Centrala cresterea economica de 3-5% a ajuns la 0,5% in primul deceniu al sec. 19. Venitul a 90% din populatie stagneaza sau scade, numai 10%, prospera. Dupa ce fascinatia comunismului a disparut, se volatilizeaza si cea a Americii.
Euforia din 1989 cand s-a renuntat la Cortina de Fier care-i despartea pe ortodocsi de occidentali, s-a transformat treptat intr-o nostalgie dupa timpurile bune din trecut. Pana in 1989 mai era speranta ca dupa Razboiul Rece si refacerea unitatii crestine apare un nou model de urmat, dupa ce ortodoxo-comunismul slav si capitalismul anglo-saxon protestant au esuat.
Globalizarea este numai aparent ceea ce se dorea. Fara refacerea unitatii crestine se blocheaza energii sociale, cooperarea si coordonarea activitatilor economice bate pasul pe loc. In UE, Romania, Bulgaria sunt tinute intr-o carantina cu speranta ca Schisma din 1054 va fi depasita si se vor orienta spre vest. Ce-i de facut?
Vizita Fericitului papa Ioan Paul II la Bucuresti a deschis noi perspective ortodocsilor. Cu toate ca dialogul cu Roma nu-i pe masura asteptarilor, presedintii moldo-valahi Ceausescu, Iliescu, Constantinescu, Basescu sunt constienti intr-o masura mult mai mare decat domnitorii greco-fanarioti sau regii germani de necesitatea iesirii in lume din groapa istorica in care sunt tinuti in lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane de mai bine de un mileniu urmasii legiunilor pierdute de la Dunarea de jos, romanii.
Integrarea lor, mai ales a moldo-valahilor, care n-au facut parte din Sfantul Imperiu Roman si Liga Crestina, azi UE si NATO, este numai un inceput promitator, un cadru formal necesar dar departe de a fi suficient.
Integrarea in Europa a moldo-valahilor trebuie completata cu dimensiunea spirituala pentru a ajunge la o emancipare nationala si sociala a tuturor romanilor, de facto, nu numai de jure. Asta se poate realiza numai prin refacerea unitatii in diversitate cu Biserica Romei de catre Presedintele tarii si Patriarhul sau ortodox.
De un real folos in acest demers este Preafericitul Lucian cardinal Muresan, arhiepiscop major de Fagaras si Alba Iulia, membru de onoare al Academiei Romane, experienta Bisericii Romane Unita cu Roma, Greco-Catolica, a Scolii Latiniste, care au jucat un rol esential in dezvoltarea culturii romane moderne. Pentru ca ideea emanciparii, renasterii nationale este a corifeilor Scolii Ardelene, tot asa cum fapta unitatii nationale este a moldo-valahilor.
Sinteza dintre ideea si fapta nationala, dar mai ales orientarea spirituala de la Moscova si Constantinopol spre Roma, spre Europa occidentala trebuie sa merga mana in mana. Dupa asta sunt nostaligici, asta spera toti romanii, nu reintoarcerea la dictatura de dezvolatre de la Carol II la Ceausescu (1938-1989).
www.viorel-roman.ro

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
23. Oktober 2011 7 23 /10 /Oktober /2011 20:37

p { margin-bottom: 0.21cm; }

La procesul de la Nürnberg psihologii erau surprinsi de mediocritatea si lasitatea elitei Reich-ului III cu o singura exceptie, a seful serviciului de spionaj, generalul Walter Schellenberg. Cine ajunge intr-o astfel de pozitie si este confruntat cu analize si informatii inteligente, are o alta perceptie a realitatii, un alt Weltanschauung, decat oamenii care cred ce vad sau ce li se spune. Aceasta remarca se potriveste atat elitei PCR de dupa 1989, cat si cartilor seful serviciului de spionaj, generalului Ioan Talpes.

In umbra marelui Hidalgo, conditia de a fi, din intamplarile unui istoric militar, 1978-1989. Rememorari consemnate de Horia Alexandrescu“, ed. Vivaldi, Bucuresti 2009, vo. I, 251 p. si in „Breviar laic“, ed. Militara Bucuresti 2010, 255 p., Talpes pune in umbra cam tot ce s-a publicat despre dictatura de dezvoltare a lui Ceausescu, anul 1968, deceniul 1978-1989, revolutia din 1989 si tranzitia spre vest. Cartle lui se deosebesc de cele ale fostei elite a PCR, cum se deosebea pozitia lui Schellenberg fata de psihologii americani, in comparatie cu balbaielile fostei elite a Reich-ului.

1968 a fost anul in care Romania refuza sa participe la ocuparea Cehoslovaciei de catre Pactul de la Varsovia si castiga sprijinul occidentului timp de un deceniu de bunastare si de prestigiu in lume. Rusii sunt insa socati de tradarea subalternului ortodoxo-comunist Ceausescu, dar incep si ei sa trateze in secret cu asa zisii imperialisti vestgermanii. Dupa succesul acestui contact "back channel" Brejnev inceape prin KGB tratative si cu anglo-americanii, cu care avusese bune relatii in razboi. Dupa ce Hitler si Stalin ataca Polonia, Anglia incepe razboiul numai cu Germania, UdSSR-ului nici nu s-a pus problema unei declarati de razboi. Cartile de istorie trec cu vederea si azi duplicitatea.

1978 a fost anul in care SUA ofera Romaniei sansa integrarii in economia libera cu ajutorul a 170 miliarde $. Dicatura de dezvoltare era un fel de cantonament, de ascetism planificat in care printr-o acumulare primitiva de capital, economia se antrena pentru a ajunge la nivelul de a concura in lume. Oferta, o recunoastere a succesului economic si diplomatic romanesc, e insa respinsa de Nicolae si Elena Ceausescu exact in momentul in care KGB-ul incepe tratative secrete cu SUA. Asa ca Romania e data brutal la o parte si Calul Troian din Lagarul comunist devine Polonia. Si faptul ca 1978 este ales papa polonezul Ioan Paul II, e de bun augur pentru cei care luptau inpotriva ereziei marxiste si pentru drepturile omului. Apoi Moscova sub Gorbaciov renunta la Razboiul Rece, marxism, Lagar, Cortina de Fier si in 1989 incep o nou era istorica.

1978-1989 e un deceniul dezastruos din cauza miopiei conducerii statului privatizat de Nicolae si Elena Ceausescu. Ei intra in conflict si cu vestul si cu estul, care se razbuna. Vestul pe fata, economic. KGB-ul, mai subtil, il pune pe omul lor Pacepa sa fug in USA si sa compromita Romania. In timpul ocupatiei serviciile secrete erau conduse de rusi. Pacepa pus de atunci pe orbita de KGB era 1978 adj. DIE. Vanat de toti, Ceausescu nu mai intelege lumea, nu mai poate evita dezastrul din 1989 si reinstalarea controlului Moscovei la Buc., care ca 1944, se face cu ajutor din vest.

1989 a fost anul in care succesele dictaturii de dezvoltare se degradeaza in democratia originala ... „Nu ne fura sau cumpara altii tara! Noi – romanii – suntem cei care ne lepadam de ea. Si asta o facem in fiecare zi, necontenit, de douazeci de ani, de rusine de a ne fi eliberat de comunism. Altii. Ne vom desprinde de aceasta stare, se pare, chiar cand vom avea curajul sa-i intrebam, pe ultimi eliberatori, de ce ne-au bagat in si mai mari nevoi.“

Securitatea … „Fiecare Tara isi creste si pregateste cainii de paza, carora le si garanteaza conditiile pentru a-i asigura Ordinea. Cand Ordinea este schimbata, prin acordul si cu participarea cainilor, atunci acestia incep sa se transforme in lupi. Asa s-au petrecut lucrurile si in Romania, incepand cu decembrie 1989. (Breviar, p.36, 32)

In ceea ce priveste intalnirea lui Gorbaciov cu Ioan Paul II la Roma si cu Bush la Malta: „o completare esentiala … soarta Romaniei a fost convenita pe relatia dintre Paris si Moscova“, la intalnirea de la Kiev dintre Gorbaciov cu Mitterand, in anul 1989, cad s-au stabilit si „cadrele de evolutie a Romaniei“. (Hidalgo, p.202) Si pentru a nu lasa nici un dubiu in aceasta privinta … „Nu este nimic mai dezastruos, in existenta unui popor, decat momentul in care ajunge sa creada ca minciunile altora sunt adevarurile lui. Priviti la momentul decembrie 1989 si la anii care au urmat!“ (Breviar, p.51)

La toate aceste evenimente istoricul Talpes cu doctoratul „Diplomatie si aparare. Coordonate ale politicii externe romanesti, 1933-1939“, ed. Stiintifica 1980/88 (30.000 ex. epuzate in 10 zile), este int-un fel sau altul implicat si le analizeaza acuma cu experienta unui viceprim-ministru, general de corp de armata, sef de Intelligence Service si cu detasarea unui filozof al istoriei si literat. Rezultatul sunt carti, deja epuizate, care s-ar citi ca cele politiste, daca nu ne-ar inpiedica seriozitatea informatiilor, tezelor si bibliografiei.

Dupa toate probabilitatile istoria oficiala va fi rescrisa pe masura ce vor apare volumele colaborarii Talpes / Alexandrescu, ele vor scoate la lumina ceea ce este in penumbra. Iata cuprins vol. I. Cap.: 1, Stuttgart 1985 - Congresul Mondial de Istorie; 2, Sfarsitul inceputului si inceputul sfarsitului; 3, Intre tradare si cacealma … strategica. Lovitura Moscovei; 4, Sfidarea „marelui Urs“; 5, Doctrina Brejnev, ultima strigare; 6, Soarta Romaniei, nu la Malta, ci la Kiev!; 7, Proiectul lui Ceausescu venea de la … Carol II-lea!; 8, Berlin – august 1989, la 50 de ani de la semnarea pactului Ribbentrop – Molotov; 9, Intre „Stihiile trecutului“ si Razboiul stelelor“.

Daca autorul continua dezvaluirile „din umbra“ si publicarea meditatiilor de filozofia istoriei, privind soarta romanilor, „literatura noastra post dictatoriala (dupa cum remarca Astalos) isi rotunjeste conturul, oxigenandu-se. Si avem mare nevoie!“

Pentru a intelege „umbra marelui Hidalgo“ este necesara daca nu chiar obligatorie lectura „Breviarului“, pentru el ne dezvalui Weltanschuung-ul filozofic si literar mai putin obisnuit al autorului. George Astalos de la Paris vede in modul sau de abordare a realitatii in general si a celei romanesti in special un paralelism cu „Inconvenientul de a te fi nascut“ a lui Emil Cioran. Insa Talpes e departe de pesimismul lui Cioran in exil, chiar atunci cand constata la contemporani sai o „incredibila stare de delasare si nedorinta de asumare a propriei conditii actuale si viitoare“ (Breviar, p.255)

Notitele lui scrise parca in fuga, rar depasesc 10 randuri, sunt rezumate de articole sau chiar de carti. In cel mai rau caz sunt fotografi spontane facute cu blitzul, mai usor sau mai greu de decriptat. Unele sunt caricaturi pline de umor negru. Centrul de greutate a meditatiilor este insa soarta tarii pentru ca patriotismul este un „defect profesional“ al militarilor. Cum ar putea ei altfel sa serveasca patria chiar cu pretul vietii?

In Breviar, cele circa o mie de idei sunt intentionat nesistematizate pentru al obliga pe cititor sa faca o ierarhizare proprie. Bineinteles ca se poate incepe cu Dumnezeu si transcendenta. Cu Vechiul si Noul Testament. Cu ortodoxia si occidentul. „Romania: Occident refuzat si Orient refulat reprezinta cele doua determinari ale unei existente in care – negasindu-ne masura – vom sfarsi prin a ne pierde identitatea“. (p.189)

Care-i situatia astazi? „Dupa 1989, instrainarea a ajuns sa li se prezinte (romanilor) a fi singura lor sansa.“ … „Radacinile neamului nostru se vad in alegerile pe care la face. Ma doare crunt nevoia lui de fanarioti.“ … si continua pe aceata ideie … „Astazi, accesind modelul european, am ajuns sa ne alegem ciocoii, sperand ca vor ajunge sa fie obligati la conditia de fanarioti controlati si judecati.“ (p.8,86,34)

Autorul se face si purtator de cuvant al ortodocsilor din Transilvania care nu pricep nici acuma de ce pana in 1863 au avut statutul de „tolerati“, nu aveau „dreptul de a se instala in orase, de a construi biserici din piatra si a-si face case din acelasi material“. Mai mult chiar, situatia de azi a tuturor ortodocsilor din UE nu numai ca-i foarte apropiata de cea din trecut, dar … „Avem si noi dreptul macar la un raspuns? … Cine sa ni-l dea daca ai nostri (cei care se pretind si chiar i-am ales a fi asa) nici macar nu stiu a intreba (la C.E. de la Strassburg).“ (despre romani si cei care se pretind a fi)“ (Breviar, p.20).

Bazandu-se pe succesele dictaturii de dezvoltare in colaboarare cu vestul, Ceausescu si ortodocsi lui moldo-valahi s-au folosit o scurta perioda de timp de o oare care libertate generata de destinderea de dupa ridicarea anatemei dintre ortodocsi si occidentali, dupa Conciliul Vatican II, pentru a realiza la Bucuresti o a patra Roma. Un proiect istoric fara nici o sansa de realizare. „La ortodocsi, dupa ce li s-a rapit Constantinopolul, iar cea de a treia Roma a esuat in retardari feudale, se continua rataciri confesionale prin negari doctrinare, pendulari intre vest si est, pana la poarta Pacificului.“ (p.159)

Ideia construirii Casei Poporului si Mantuirii Neamului exista deja sub regele Carol II, iar cea a Bizantului dupa Bizant e inca si mai vechi si exhausiv analizata pe toate fetele de Nicolae Iorga. Pentru ca, „Intre „virtute si “toleranta“ s-au consumat acuplarile, decuplarile si confruntarile dintre romani si helenici, „latini“ si „bizantini“, catolicism si ortodoxism.“ (p.203) De aceea nu-i surprinzator ca planurile imperiale aparent numai a lui Ceausescu s-au izbit de rezistente imposibil de depasit. Atat Roma, a doua Roma, Constantinopolul, a treia Roma, Moskova, cat si neo-protestantii anglo-americani, nu puteau tolera un nou imperiu ortodox, pentru ca ar fi fost un pas inapoi in misiune lor sfanta de a refacere unitatea crestina a lui Iisus Hristos.

Pe de alta parte, o dictatura de dezvoltare capabila sa scoata o tara ortodoxa din mizerie, o a patra Roma in Balcani, submina autoritatea Moscovei si periclita legatura ei directa cu fratii lor sarbii si bulgarii. Cu toate ca sunt urmasii au Romei, de la Marea Schisma, ortodocsii moldo-valahii sunt de o mie de ani in lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane, care ca si panortodoxia si panslavismul, de data mai recenta, sunt toate incompatibile cu aspiratia romanilor la independenta si la o afirmare pe plan mondial in afara tutelei celei de treia Roma.

Singura cale de emancipare nationala si sociala, proiectul Corifeilor Scolii Ardelene, Unirea cu Roma, este strict interzisa de Moscova si neintaleasa la Bucuresti pentru ca numai cultura occidentala a trecut Carpatii. Nu si teologia. Izolarea de Roma, in calea tuturor relelor si mereu sub vremuBreviarul marelui Hidalgori, cum ne spune cronicarul, l-au condus pe Cioran la pesimismul caracteristic mai tuturor exilatilor, incepand cu Ovidiu trist la Pontul Euxin, si pe Talpes la prudenta fata de sensibilitatea, comportamentul religios ale ortodocsilor.

Cum ar putea fi altfel, daca tradatorii, spionii Pacepa, Mircea Raceanu, Nicolae Militaru sunt reabilitati si revolutionarii din dec. 1989, mai ales tiganii romanes, sunt promovati. Tiganizarea statului este la ordinea zilei, ei dau deja tonul in toate, de la normele de comportament la manele. „Daca nu mi-ar fi fost dat sa traiesc dupa 1989, n-as fi inteles cat de mare a fost Ion Budai-Deleanu. Ce opera fabuloasa este „Tiganiada“ si ce se poate, prin timp, intampla, cu noi, cei de la est de Huran Hásza.“ (Breviar, p.174)

Ideia degradarii statului roman o regasim si cand autorul se refera la meseriea de spion, care sunt eroi nu numai in romane si seriale. Pentru ca … „Vreti sa masurati gradul de aderenta si sustinere a ideii de stat? Priviti cum sunt tratate si asumate notiunile de spion si spionaj. Cat despre purtatorii acestor atat de onorabile si nobile indeletniciri, numai in … si ai Romaniei sa nu fi. Desi, priviti, la spionii altora care fac cariere impresionante. Desigur, pentru altii, in aceasta tara a nimanui.“ (p.174)

Rezultatul, „o tara din lumea a treia nu putea produce decat cetateni de conditia a treia. Spre asta a si fost indreptata si ajutata Romania, in periplu actual european. (Romania, 1989, si romani ca experiment, 2009)“ (p.16), pana cand presedintele si patriarhul incep dialogul in vedera unirii cu Roma si romanii vor iesi din cercul vicios, subdezvolatare, dictatura, revolutie, haos, democratie, subdezvoltare, dictatura, revolutie, haos ...

Si pentru ca in Europa de vest confuzia sa fie totala, cei alesi merg atat de departe pe urmele fanariotilor, ca pe ex-regele care a predat comandantul armatei inamicului, pe spionii tradatori, pe tigani care ii compromit, ii supun, politic corect, unei discriminari pozitive cu spaga si comision. Ei sunt reabilitati si recompensati cu scutiri de impozite, spatii comerciale, teren agricol si intravilan, sinecure si decortii. Acest comportament absurd, a la Eugen Ionesco, pune nolens volens la indoiala vointa ortodoxiei moldo-valahe de a se adapta normelor si valorilor romano-catolice, rationalitatii statale din occident. Mai ales ca vizita papei Sf. Iona Paul II la Bucuresti in mai 1999, mana de ajutor intinsa generos de Roma, a ramas fara raspuns.

Prof. Dr. Viorel Roman, Akademischer Rat a.D.

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
18. Oktober 2011 2 18 /10 /Oktober /2011 14:01

In gradina Palatului lui Nicolae Ceausescu se construieste o Catedrala cu o suprafata mai mica, dar putin mai inalta decat Casa Poporului. Ambele vor forma o unitate de nezdruncinat, o simfonie desavarsita moldo-valaha. Palatul Stapanului, Fiul Omului si Biserica Ordodaxa Romana vor legitima capitala celei de „a patra Roma“ (Nicolae Iorga). In teologia orientala Imparatul, Regele, Secretarul general al Partidului Comunist, Presedintele etc. este Fiul lui Dumnezeu, vicarul Atotputernicului. Asa e la japonezi, chinezi, tibetani, babilonieni, vechii egiptieni, ortodocsi etc.

La ortodocsi, totul a inceput cu construirea Constantinopolului, „a doua Roma“, unde Imparatul nu avea un episcop cu autoritatea papei de la Roma, care se legitima cu moastele Sf. Petru, asa ca a ales un episcop, patriarh dependent de el, in vesnica sinfonie cu Stapanul. Pentru a compensa oarecum stralucirea si autoritatea Romei, Imparatul bizantin construieste cea mai mare biserica a celor vremuri, Sfanta Sofia. Dar cand aceasta cade in mana Califului turco-musulman si el o transforma intr-o moscheie, papei de la Roma nu-i ramanea decat sa construiasca Catedrala Sf. Petru, mai mare si mai reprezentativa decat cea pangarita de necredinciosi.

Dupa cum vedem construirea unei catedrale este un moment decisiv in legitimarea puterii laice si slavirea lui Dumnezeu. Tot asa s-au construit si Catedrala pravoslavnica de la Kremlin, Catedrala Notre Dame din Paris, cea a Sf. Pavel din Londra sau cea a Puterii din Washington. Cea din Moscova legitimeaza cea de „a treia Roma“, dupa caderea Constantinopolului, panortodoxismul si pansalvismul. Notre Dame devene in vremea Revolutiei franceze un templu al ratinii.

Dupa doua milenii de crestinism, de mari constructii laice, dar mai ales religioase la Roma, la a doua Roma (Constantinopol), la a treia Roma (Moscova), la a patra Roma (Bucuresti), nu putem sa nu ne reamintim ca Isus Hristos a voit o singura Biserica, cea a Sf. Petru si o unitate a tuturor celor botezati, asa ca Marea Schisma dintre crestinii orientali si cei occidentali, lipsa de unitate este nu numai un scandal strigator la cer ci si sursa unui nesfarsit sir de tensiuni si razboaie intre frati.

Catedrala Mantuirii Neamului, la care a contribuit si Sf. papa Ioan Paul II cu o donatie in timpul vizitei la Bucuresti, e inceputul trezirii la realitate a neamului latin tinut in prizonierat babilonic de catre greco-pravoslavnici de o mie de ani. Dupa despotia orientala turco-fanatiota si maimutareala occidentala din sec. 19/20, integrarea actuala in lumea occidentala (UE/NATO) nu e nici credibila, nici de durata fara un dialog a Presedintelui / Patriarhului cu Roma. Efortul intermediarilor maghiari (Tökes), tigani (Vanghelie), evreii (Tismaneanu), greci (Tariceanu), armenii (Vosganian), germani (johannis), „creoli“ (Patapievici), masoni etc. nu pote inlocui lipsa de comuniune intre moldo-valahi, romani si Roma.

Prof. Dr. Viorel Roman, Akademischer Rat a.D.

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
12. August 2011 5 12 /08 /August /2011 20:22

Ortodocsii din Balcani - grecii, romanii si slavii de sud - tranziteaza de doua decenii din punct de vedere socio-politic de la socialism spre capitalism, de la CAER si Pactul de la Varsovia spre UE/NATO. Greco-ortodocsii, care au fost cumparati de anglo-americani in schimbul romanilor de la Stalin, au profitat din plin cu mult inainte de 1989 de societatea de consum pe datorie si sunt in prezent si faliti si nemultumiti. Demonstratiile si grevele din Grecia sunt la ordinea zilei. Vor avea si ceilalti ortodocsi din Europa aceiasi soarta, perspectiva de a demonstra pentru o cauza pierduta?

Revolutia din din Romania s-a soldat cu o mie de victime a unor teroristi a caror identitate o va afla numai generatia urmatoare, care se formeaza intr-o societate libera, democratica, ancorata puternic in lumea libera, occidentala, UE. Pana atunci tranzitia spre occident s-a organizeazat ca la carte. S-a inceput cu lichidarea dictaturii proletariatului, a Partidului unic si aparitia unui spectru de partide post-ortodoxo-comuniste si etnice, maghiare, germane, evreesti, armenesti, slave etc., care isi trimit reprezentanti in Parlamentul din Bucuresti und se fac legi politic corecte, dupa modelul occidental. Apoi s-a lichidat proprietatea intregului popor asupra mijloacelor de productie, pamanului etc. in favoarea investitorilor particulari, cu precadere a celor stategici din strainate si celor cu imunitate parlamentara, care si ea s-a privatizat.

Daca si locurile in Parlament se cumpara cu bani pentru Partid este evident ca economia paralela, corupria este o boala a copilariei trazitiei, ca pojarul, si ca masele largi populare sufera in aceasta faza pe toate planurile: productia, investitiile, consumul, nivelul de trai, speranta de viata scad. In schimb cresc somajul si inflatia, ambele necunoscute in trecut. Privatizarea siguratei personale si a saraciei e si ea un calvar. Dar dupa aceasta vale a plangerii economia de piata va genera o alocare judicioasa a resurselor materiale si umane si mult asteptata buna stare generala, ca la crestinii occidentali, se va instala si la ortodocsi. Asta in teorie, in practica lucrurile stau altfel.

Tranzitia spre lumea crestinilor occidentali a ortodocsilor e nesincera, ca a fariseilor. Ei vor sa traiasca material ca in occident, si spiritual ca in orient. Refacerea unitatii crestine nici nu mai este la ordinea zilei. Asta a dus la incapacitatea de plata a Greciei si este un semnal de alarma pentru toti crestinii, atat in est cat si in vest. Rusia cu resurse ei minerale exorbitante a revitalizat regimul autoritar provoslavnic si a renuntat momentan la perspectiva integrarii occidentale.

 

Romania si Moldova nu au nici resursele naturale, nici spatiul euro-asiatic al Rusiei, de aceea, dupa o Revolutie si doua decenii in deriva, Presedintele si Patriarhul trebuie sa inceapa dialogul cu Roma pentru o emancipare nationala si sociala autentica, pentru o integrare a moldo-valahilor in lumea crestinilor occidentali credibila, nu falimentara ca a greco-ortodocsilor.

 Prof. Dr. Viorel Roman, Akademischer Rat a.D.

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
11. August 2011 4 11 /08 /August /2011 21:34

 

La Bucuresti se construieste, intr-un timp record de trei ani, Catedrala Mantuirii Neamului in gradina Casei Poporului, fosta a Despotului Ceausescu. Impresionantul ansamblul arhitectural vrea sa fie un model in piatra a pretentiei ortodoxiei moldo-valahe de a fi model de urmat de toti.

Asta presupune ca intre crestinismul greco-slav si cel occidental, intre Moscova / Athos si Roma, romanii vor opta si in viitor pentru orient si nu pentru Roma? Romanii sunt in UE / NATO si cateva milioane de romani si moldoveni si-au gasit un rost chiar in occident. Numarul celor care se indreapta spre lumea greco-pravoslavnica este neglijabil. In mod paradoxal, moldo-valahii vor din punct de vedere material in lumea occidentala si din punct de vedere spiritual in cea orientala.

Oferta Papei Ioan Paul II facuta la Bucuresti in 1999, de a se reuni Biserica romanilor cu Roma pe principiul unitatii in diversitate (crestinismul raspira cu doi plamani), a fost folosit numai pentru aderarea la UE / NATO, dupa care s-a revenit la aversiunea mai mult sau mai putin fatisa fata de occident, cunoscuta din inca din perioada regilor germani si din vremea Lagarului moscovit.

Daca dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen si rusii nu aveau legitimitatea si nici interesul in emanciparea romanilor prin depasirea izolarii in care sunt tinuti de o mie de ani, presedintii moldo-valahi Ceausescu, Iliescu, Constantinescu, Basescu au avut si au toate sansele de a rupe lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane, dupa cum se exprimau inaintasii din perioada interbelica, cand Romania Mare avea o mult mai mare deschidere spre vest.

Pana la invazia sovietica, Biserica Unita cu Roma avea doua milioane de fideli si 2000 de biserici mai ales in Transilvania. La Colegiul Pio Romeno de la Roma erau pregatiti mii de preoti romanii occidentali. Apoi sub regii germanii s-a creat o elita romaneasca pro-occidentala, asta fara a aminti de milioanele de maghiari, evreii, germani a caror orietare este pro-occidentala prin definitie. In perioada interbelica, o patrime din populatia Romaniei Mari era orienta spre vest.

Astazi Biserica Unita cu Roma, dupa ce a fost interzisa patru decenii, este periferizata, iat evreii si nemtii au emigrat. Singura punte de lagatura cu vestul au ramas maghiarii. UDMR-ul urmareste insa interesul lor si este folosit de elita moldo-valaha post-ortodoxo-comunista, ca punte de lagatura cu vestul. Mimarea culturii din vest, masoneria sunt alibi, care nu pot masca lipsa de comuniune.

Casa Poporului si Mantuirii Neamului insufletite de un presedinte autohton credibil si un patriarh pe masura au acum posibilitatea reala de a depasi blocajul istoric din cele mai sarace tari din UE, Romania si Moldova. Vizita Papei Benedict XVII si unirea cu Roma a tuturor romanilor e singura cale, care ii va de scoate din groapa greco-pravoslavnica si emancipa, material si spiritual.

Prof. Dr. Viorel Roman, Akademischer Rat a.D.

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
8. August 2011 1 08 /08 /August /2011 21:46

Viorel Roman 150x150 Evreii conduc lumea? Dr. Viorel RomanProf. Dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania, face o analiza obiectiva si foarte documentata a istoriei recente a evreilor din Europa si, in particular a celor din Romania in contextul marilor evenimente istorice care au zguduit secolul trecut. Analiza, care raspunde la unele intrebari cu privire la evenimentele care marcheaza in prezent lumea, are multiple perspective – de la relatiile dintre evrei si crestini la ascensiunea nazismului sau la aparitia comunismului in Europa. Nu sunt uitate nci teme sensibile precum sacralizarea Holocaustului, despagubiri dupa razboi, Holocaustul in Romania si terorism. In ultima parte a cartii, Viorel Roman se apleaca asupra istoriei Romaniei din ultimii 20 de ani. Cartea poate fi descarcata AICI sau citita mai jos.

Viorel Roman

Prof. Dr., consilier academic la Universitatea din Bremen
Vor dem Steintor 18-22, D-28203 Bremen
email: roman@uni-bremen.de

Date Personale
nascut la 20 martie 1942 în Lovrin, jud. Timis. Cetatenia germana

Pregatirea
1949-60, Liceul Eftimie Murgu, Timisoara, examen de maturitate
1960-65, I.S.E.P. V.I. Lenin, Bucuresti, examen de stat
1977-78, Institutul de documentare stiintifica, Frankfurt/M, examen de stat
1984-86, Universitatea din Bremen, Dr.phil., doctor in filozofie / istorie

Activitatea
1966-67, economist stagiar la ONT Carpati, Timisoara
1967-68, economist la Sfatul Popular al Regiunii Banat, Timisoara
1968-70, redactor si corespondent la Radio Timisoara si Bucuresti
1970-72, cercetator si asistent la Universitatea din Timisoara
1972-84, docent si referent la Universitatea din Bremen
1984, consilier academic pe viata la Universitatea din Bremen
1985, corespondent la Vocea Americii, Washington
1991, director al proiectului UE-Tempus Transfer-Ro(mânia)
1992, expert al Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare
1992, Profesor asociat al A.S.E. Bucuresti
1993, Profesor asociat al Universitatii din Timisoara
1993, Profesor asociat al A.S.E. Chisinau / Moldova
1994, Profesor asociat al Universitatii din Baia Mare
1996, Membru de onoarea al Senatului Universitatii din Baia Mare
2000, Membru al Academiei Româno-Americane (ARA), Montréal

Bibliografia

Roman, V. Rumänien im Spannungsfeld der Großmächte / România in sfera de interese a marilor puteri, 1774-1991. 3 vol., Offenbach 1987-1991; Roman, V. Politica economica româneasca: Strategia unei politici de dezvoltare. Offenbach am Main 1988; Roman, V. Revolutia din decembrie 1989. Bremen 1990; Roman, V. România spre Piata Comuna. Bucuresti 1992; Roman, V. Imperiul, evreii si românii. Timisoara 1994; Roman, V. România in Europa. Bukarest 1995; Roman, V. Transilvania. Românii la incrucisarea intereselor imperiale. Bucuresti 1998; Roman, V. Imperium & Limes. Belgrad 1999; Roman, V. De la Rîm la Roma. Bucuresti 1999; Roman, V. Capitalism ortodox. Timisoara 1999; Roman, V. Tranzitia. De la revolutia din România 1989 la razboiul din Jugoslavia 1999. Bucuresti 2000; Roman, V. Bucovina si Basarabia. Bucuresti 2002. Roman, V. România: Articole, interviuri, recenzii / Aufsätze, Interviews, Rezensionen. 1990-2004
*
*
*
*
*
*
*
EVREII CONDUC LUMEA?
Viorel Roman

Introducere 1
Ion Antonescu si evreii între orient şi occident 2
Antisemitismul, Karl Marx şi Unirea cu Roma 4
Holocaustul sau Mahomed. Care-i adevărul? 5
München şi antisemitismul fără evrei 6
Benedict XVI şi Holocaustul 7
Secolul evreilor 8
Evreii şi românii 10
Fără evrei, n-ar fi terorişti? 11
Holocaustul în Germania şi România 12
Antisemitism ortodox 17
Holocaustul şi viitorul românilor 19
Noi despăgubiri de război evreilor? 20
Românii împotriva Holocaustului 22
Sacralizarea Holocaustului în România 24
Romanii, occidentalii si antisemitismul 26
Adolf Hitler 29
Monumentul holocaustului 30
Raoul Şorban 31
Industria Holocaustului 33
Al doilea front al conducătorilor români 34
Tranziţia prin evrei, francmasoni şi comunişti 38

Bremen – Bucureşti 2008

Prietenului meu Raoul Şorban (1912-2006)
„Drept între popoare”, Yad Vashem, Israel

INTRODUCERE

Istoria României este strâns legată de evrei, care au fost mereu în prima line a modernizării, industrializării, tranziţiilor şi au avut, au rolul de curea de legătură între „plantaţia de la Dunărea de Jos” cu metropolele occidentale sau Moscova. Dar România a pierdut al doilea război mondial şi cel de al treilea, „cel rece”, aşa că li s-a impus după 1945 “Istoria R.P.R.” şi azi cum să vadă ei holocaustul şi comunismului. Evrei mereu în slujba învingătorilor? Sunt românii antisemiţi pentru că nu le-a dat, dă mâna să fie antisovietici, iar astăzi antiamericani, occidentali?

De aceea nu-i de mirare că de la Revoluţia de la Crăciun 1989, când au fost împuşcaţi „dictatorul şi sinistra sa soţie” (TVR) până la Revelionul 2007, când a fost integrată România în UE, în aşa zisa perioadă tulbure de tranziţie a reapărut simultan, atât „Chestiuea evreiască”, cât şi teoria conspiraţiei: cine conduce lumea?

Lumea e condusă de un miliard de creştini occidentali, adică „Lumea I”. Dar Occidentul forţează însă volens, nolens restul lumii, pe cei cinci miliarde de „barbari” moderni, la o interdependenţă, concurenţă, raţionalitate greu de suportat şi de o intensitate a comunicării imposibil de scăpat.

Cine-i vinovat de sărăcie, decalaje şi tensiuni? Occidentalizarea lumii începe cu Imperiul Roman, colonialismul, imperialismul şi globalizarea. Din antichitate persistă şi teoria conspiraţiei, după care evreii sunt ţapi ispăşitori pentru fenomene inexplicabile. Mai ales în perioade de crize antisemitismul are conjunctură şi „Protocoalele înţelepţilor Sionului” sunt reeditate. In zilele noastre criza financiar-bancară, care a pulverizat 6.000.000.000.000 $, a reînviat prejudecăţile: Cine a profitat şi trage sforile? Cine caută în google în germană sau engleză despre evrei şi finanţe sau conducerea lumii, dă peste cinci milioane de documente, iar fraza „Evreii conduc lumea?” este deja folosită de 25.000 de ori.

Toate acestea justifică editarea contribuţiilor mele, mai ales că relaţiile româno-evreişti au luat o turnură neaşteptată. După ce o perioadă de timp Ion Antonescu era considerat salvator al evreilor din ţara amputată 2/3 în 1940 şi chiar a zeci de mii de evrei ajunşi sub maghiari în Transilvania de Nord-Vest, asistăm acum la demonizarea lui. Chiar memoria unui salvator de evrei, care şi-a periclitat viaţa fără avantaje materiale, cum a fost Raoul Şorban – „Drept între popoare” al Institutului Yad Vashem – este răstălmăcită pentru a-i recicla pe români în antisemiţi. Conform paradoxului care-i frământă pe istorici: “viitorul este clar … trecutul este însă din ce în ce mai incert”.

ION ANTONESCU ŞI EVREII – ÎNTRE ORIENT ŞI OCCIDENT

Războiul civil european 1914-1945 a cauzat 100 de milioane de victime. O tragedie şi pentru evreii. Adolf Hitler îi extermina. Ion Antonescu, aliat al Germaniei, e arestat, predat Moscovei şi executat. Ana Pauker şi evreii cominternişti conduc apoi ţara la comanda lui Stalin. După Revoluţia din 1989, în care evreii Silviu Brucan şi Petre Roman din nou conduc, Holocaustul e sacralizat şi cine-l pune la îndoială – şase milioane de victime -, e pasibil de închisoare în România şi alte zece ţări.

Elie Wiesel constată în „Raportul final al comisiei internaţionale pentru studierea Holocaustului din România”, p.388,: „Conştientă de responsabilitatea enormă care i-a fost încredinţată a decis să nu menţioneze o unică cifră concluzivă privind numărul evreilor ucişi… Cercetările viitoare vor stabili, să speram, numărul …” În „Regatul” lui Antonescu (1940-44) au pierit în Holocaust: după „Raportul Wiesel” 15.000 evrei, după Encyclopedia Judaica, 40.000; în România Mare „în graniţele din 1937”, după Wolfgang Benz, Dimensionen des Völkermodes, 211.00, după shoa.de 350.000.

Holocaustul în cifre: în Germania (în graniţele din 1937): în Encyclopedia Judaica 125.000 victime; în shoa.de şi Benz 165.000. În Austria: în Encyclopedia 65.000; în shoa.de 65.000; în Benz 65.000. În Polonia şi URSS: în Encyclopedia 4.565.000; în shoa.de 4.000.000; în Benz 4.900.000. În Franţa şi Belgia: în Encyclopedia 107.000; în shoa.de 103.500; în Benz 32.000. În Cehoslovacia: în Encyclopedia 277.000; în shoa.de 263.000; în Benz 142.000. În Ungaria: în Encyclopedia 402.000; în shoa.de 270.000; în Benz 502.000. În Albania: în shoa.de 100; în Benz 600.

După cum se vede mai sus, aruncarea în aer a graniţelor de criminalii Hitler şi Stalin a generat drame, care-l justifică pe Wiesel. După Ferdinand Otto Miksche în Das Ende der Gegenwart, München 1991, p.107: „In 1933 trăiau în Europa, fără URSS, 5,6 milioane evrei (American Jewish Conference, New York Times 11.01.1945). Din aceştia trebuie scăzut un milion, care au rămas în est după trasarea graniţei Molotov-Ribbentrop. Dacă după 22 iunie 1941 jumătate se retrag cu Armata Roşie, mai mult de cinci milioane de evreii nu erau în Europa. Dintre aceştia trăiau în ţări neutre: Gibraltar 868, Anglia 300.000, Portugalia 1.200, Spania 4.000, Suedia 6.653, Elveţia 17.973, Irlanda 3.686, Turcia, 78.730, total 413.110. (World Almanach 1942) Hitler dispunea de soarta a 4,5 milioane.

Din care se scad emigranţii … 1933-1945 au emigrat în Anglia 120.000, Suedia 23.000, Elveţia 60.000, Spania şi Portugalia 5.000, Canada 60.000, USA 450.000, America Centrală 75.000, America de Sud 225.000, Australia 15.000, China/Şanghai 35.000, India 25.000, Africa 45.000, Palestina 300.000, total circa 1,5 milioane. Pentru URSS nu există statistici, totuşi după New York Times din Polonia au emigrat în URSS 500.000 de evrei, unde exista din anul 1934 „Regiunea autonomă evreiasca”, Birobidjan (36.000 km2) … La declanşarea războiului trăiau în Europa – fără URSS – 1.559.660 evrei … Numărul victimelor poate fi astfel estimat între 1 şi 1,5 milioane evreii. Mai mult nu stăteau la „dispoziţia” lui Hitler… Oricum, chiar şi acest număr este mai mult decât suficient pentru a condamna un genocid.”

Condamnarea revizionismului şi sacralizarea Holocaustului sunt singurele soluţii pentru că date statistice există numai în vest, în est, de o parte şi alta a liniei de demarcaţie a sferelor de influenţă Hitler-Stalin, în Polonia şi URSS inclisiv Bucovina şi Basarabia unde trăiau milioane de evrei, statistica e nesigură şi pentru că sunt evrei 100% înregistraţi la sinagogă şi în comunităţi, dar şi evrei 50% sau convertiţi, care totuşi erau urmăriţi, chiar dacă erau creştini, atei sau comunişti. Cine-i evreu?

Antisemitismul ca şi colectivismul ortodoxo-comunist sunt prin definiţie forme atavice antioccidentale, aşa că România în UE, trebuie să depăşească ororile trecutului pentru a realiza un consens cu normele şi valorile civilizaţiei creştinilor occidentali. Între politică şi religie exista o interdependenţă, dar ambele au dinamici proprii, nu-s identice. Politic, românii sunt în Europa occidentală, din punct de vedere religios, în cea orientală. De aceea, după Rapoartele Wiesel şi Tismăneanu, Traian Băsescu, Preafericitul Teoctist şi Papa Benedict XVI trebuie să găsească o cale comună. De acest dialog va depinde soarta tuturor românilor, chiar dacă Mitropolia din Moldova este orientată, mai mult decât Patriarhia de la Bucureşti, spre Moscova.

Raportul Wiesel, 432 p., este un compedium: rădăcinile antisemitismului românesc; retragerea din Basarabia şi Bucovina şi consecinţele asupra relaţiilor interetnice; viaţa comunităţilor evreeşti în timpul lui Antonescu; români printre cei „Drepţi între popoare”; procesul criminalilor de război; distorsionarea, negarea şi minimalizarea Holocaustului în România; concluzii şi recomandări. E tratat şi calvarul ţiganilor, actualmente romi. Există o vastă literatură, memorille contemporanilor, Radu Lecca: Eu i-am salvat pe evreii din România, care trebuie studiată, chiar dacă statistică, documentaţia imensă, legislaţia şi sacralizarea Holocaustului par handicapuri insurmonabile, dar dictonul latin e valabil: face nedreptate şi cel care n-o condamnă / Injuriam ipse facias, ubi non vindices.

ANTISEMITISMUL, KARL MARX ŞI UNIREA CU ROMA

Comisiile Prezidenţiale conduse de Elie Wiesel şi Vladimir Tismăneanu, evreii din SUA, condamnă antisemitismul şi colectivismul moldo-valah, condiţii sine qua non ale apartenenţei lor la Europa. Înainte de război trăiau aproape un milion de evrei în România, astăzi au mai rămas zece mii, din care jumătate în Bucureşti. Antisemitismul e o formă de respingere a valorilor occidentale. Simultan românii angajează evreii ca intermediari, agenţi modernizatori.

Acesta strategie se blochează în antisemitismul religios şi de modernizare. Despoţia orientală ortodoxo-comunistă a fost implementată în R.P.R. mai ales de cominternişti evrei la comanda lui Stalin.

Discriminarea evreilor ca şi doctrina lui Karl Marx sunt deja în afara legii, aşa că s-a rescris Istoria României – „Rapoartele finale” ale Comisiilor Wiesel & Tismăneanu au peste 1.000 p. – din perspectiva convulsiilor unei ţări la periferia Europei, cu norme, valori şi o religie ortodoxă incompatibilă – de la Marea Schismă 1054 – cu civilizaţia occidentală, romano-catolică şi protestantă.

Dictatura de dezvoltare ortodoxo-comunistă a modernizat societatea românească, dar a „uitat” că are ca scop integrarea în civilizaţia condusă de creştinii occidentali şi nu o „alternativă” autocefală, izolată de lume. Catastrofă s-a accentuat cu scoaterea lui Dumnezeu din societate şi decuplarea muncii de salarizarea „la comun”.

După eşecul modernizării evreieşti (1829-1958), francmasone (1833-1948) şi ortodoxo-comuniste (1949-1989), tranziţia (1989-2006) are succes: România este în UE. Asta presupune recunoaşterea traumelor trecutului şi implementarea Acquis-ului comunitar, codul canonic romano-catolic modernizat, printr-un dialog cu Roma. Moldo-valahi, de o mie de ani în „lanţurile grele ale ortodoxiei greco-slave”, sunt tributari Moscovei, aşa că atât antisemitismul, cât şi dictatura ortodoxo-comunistă sunt sub influenţa panortodoxei şi panslavismului. Singura cale de a ieşi din această groapă istorică greco-slavă e revenirea la normele şi valorile occidentale, la Roma. 2006 s-a sarbatorit 1900 de ani de la integrarea Daciei în Imperiul Roman.

De reorientarea de la Moscova spre Roma, va depinde aderarea autentică la Europa, nu ca în România Mare (1920-1940), când o faţada prooccidentală ascundea toate racilele orientale, antisemitismul şi colectivismul. Numai integrarea ortodocşilor în lumea creştinilor occidentali garantează ieşirea din „somnul cel de moarte”, care a creat monştri în secolul trecut. Românii au o mare şansă începând cu anul 2007.

HOLOCAUSTUL SAU MAHOMED. CARE-I ADEVĂRUL?

Moses şi Hristos sunt profeţi şi în Coran, de aceea după scandalul caricaturilor profetului Mahomed de la Copenhaga, la Teheran s-a deschis o expoziţie de caricaturi numai despre holocaust. După versiunea persană încercarea de exterminare a evreilor de către Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor Germani este o poveste şi chiar dacă ar fi adevărată, atunci nemţii şi nu musulmanii ar trebui să-i despăgubească. Nu palestinienii.

În paralel Partidul musulmanilor din Franţa – 10% din populaţie – cere ca memoria lui Mahomed să fie protejată de lege la fel ca holocaustul. Cine-l pune la îndoială şi este „negaţionist, revizionist” e condamnat în zece ţări la puşcărie (vezi cazul istoricului englez David Irvig), pe când memoria Profetului lui Alah nu-i încă protejată de lege în Europa.

Filozoful evreu francez Andre Glücksmann respinge egalitatea dintre evrei şi musulmani pentru că holocaustul e un adevăr ştiinţific, pe când Mahomed, nu. Care-i adevărul?

1.) De la Mircea Eliade ştim că între sacru şi profan este o deosebire fundamentală încă din zori omenirii când miturile şi simbolurile religioase erau a tot prezente. Cu toate că nu au mai nimic de a face cu experienţele mistice de mai târziu, deja primele încercări religioase au format miturile, modele conservatoare de interpretare a cosmosului, care explicau lumea înconjurătoare fără a permite nici o înnoire a modelului mitic.

2.) Revoluţia monoteistă din Israel a depăşit dintr-o dată mitul prin absolutizarea chemării lui Dumnezeu prin profeţi. De atunci istoria, evenimentele nu se mai repetă la infinit, cum credeau anticii, ci şi sunt direcţionate spre Creatorul unic şi abstract, Judecătorul absolut. Vechiul Testament e completat de Hristos şi Noul Testament. A urmat Mahomed, Coranul.

3.) Simultan cu revoluţia monoteistă iudaico-creştină, raţionalitatea grecilor (Aristotel etc.) s-a perpetuat şi este celebrată mai ales de la Revoluţia Franceză până în vremea noastră. Oamenii de ştiinţa nu neagă existenţa şi importanţa religiei, ci o reduc la o ceremonie pur formală, politică, şi se pare că punctul lor de vedere este la început, are încă perspective.
În acest context nu-i de mirare că islamicii ajunşi în Europa / USA sunt şocaţi de răceala tehnico-ştiinţifică „fără Dumnezeu” şi sunt în stare, exasperaţi să se arunce şi în aer pentru Mahomed, un adevăr greu de înţeles şi mai ales de acceptat în lumea raţională apuseană unde mai ales secularizarea recentă a despărţit foarte clar credinţa religioasă de politic.

Complexul de superioritate religioasă, în contradicţie flagrantă cu mizeria socio-economică în care trăiesc de azi pe mâine peste un miliard de fideli a lui Alah şi Mahomed generează un complex de inferioritate insuportabilă faţă de civilizaţia iudaico-creştină. Aceste două complexe, care se bat cap în cap, nu pot fi suportate la infinit, nici cu mijloacele teroriste. Ceea ce trăim acum sunt durerile facerii lumii secularizate islamice. Ăsta-i adevărul.

MÜNCHEN ŞI ANTISEMITISMUL FARA EVREI

În oraşul München a anilor 20, Adolf Hitler (1889-1945) a iniţiat Mişcarea antisemită naţional-socialistă a muncitorilor germani. Dar la 5 sept. 1972, tocmai când nemţii vroiau să arate la Olimpiadă că au întrat în rând cu lumea palestinienii iau ca ostatici atleţii din Israel şi cer eliberarea teroriştilor Ulrike Meinhof, Andreas Baader şi a 236 de palestinieni. Apoi, în acţiune diletantă de eliberare, sunt ucişi toţi ostaticii evrei, majoritatea palestinienilor şi un poliţist neamţ. După şocul uciderii în Germania a evreilor cu nume cât se poate de germane, în Israel s-a luat decizia lichidării liderilor organizaţiei « Septembrie negru », o filială a Mişcării Fatah a lui Arafat. Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte!

Această acţiune secretă numită « Mânia lui Dumnezeu» este subiectul filmului «München» şi pentru că între timp a avut loc şi atacul din 11 sept. 2001 din USA, s-a iscat o controversă în legătură cu evreii şi teroriştii. Filmul evreului american S. Spielberg nemulţumeşte. Poate fi căutată şi astfel « calea dreaptă », cea mai mare valoare, după Talmud? Nu e nici o deosebire între cele două tabere semite? Palestinienii consideră filmul pro domo. Israelienii nu vor să fie trataţi cu aceiaşi unitate de măsură ca terorişti, cu toate că l-au luat ca ostatec / kidnapping pe Adolf Eichmann (1906-1962) în Buenos Aires, au ucis o duzină de palestinieni în Roma, Paris, Nicosia, Beirut (1992-1992) şi mai multe persoane inocente, «pierderile colaterale».

Un semn de egaliate între acţiunea şi reacţiunea din sept. 1972 şi 2001 e îndoielnicü. Evreii nu sunt singuri responsabili pentru « The Clash of Globalisation ». (vezi Samuel P. Huntington : Conflictul dintre culturi. 1996) În timpul discuţiilot privind etica evreilor răzbunători, în patria lui Hitler, nu departe de München e arestat David Irving pentru negarea Holocaustului. Încarcerarea cunoscutului istoric britanic este neobişnuită într-o societate democratică, care garantează libertatea cuvântului, chiar dacă lezează tabuuri. De aceea filmul « München » a atras atenţia asupra deţinutului din Austria şi e o ironie a soartei că evreii au cerut eliberarea din puşcărie a unui condamnat deja de un tribunal din Londra pentru « revizionism ».

Un martir antisemit al libertăţii de expresie în Europa unde există deja un antisemitism fără evrei, nu e oportun. Dar filmul răzbunării secrete a evreilor în mai multe ţări, ca şi arestarea istoricului britanic dau apă la moară celor care cred că evreii influenţează finanţele, politica mondială, perturbă pacea … Un mănunchi de aberaţii care nu se deosebesc prea mult de cele ale antisemiţilor anilor 20 din München.

BENEDICT XVI ŞI HOLOCAUSTUL

Alegerea surprinzătoare a unui Papă german, la 60 de ani de la ziua de naştere (20.4.) şi apoi sinuciderea criminalului Adolf Hitler – organizatorul Holocaustului -, atrage involuntar atenţia asupra destinului nemţilor şi evreilor.

Benedict XVI are misiunea de a depăşi traumele sec. XX, de a construii o Europa Unită, de a reface unitatea creştină şi mai ales prietenia unică, plină de mister dintre evrei şi nemţi, care au slujit Sfântul Imperiu, ca nimeni alţii, şi au contribuit la civilizarea lumii.

Evreii sunt poporul ales a lui Dumnezeu, iar nemţii al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, care a durat o mie de ani, „Imperiul German” (II), 40 de ani, iar cel „naţional-socialist” (III), responsabil pentru uciderea evreilor, 12 ani.

Statutul de popoare alese duce fără îndoială la explozii de energie creativă, imperială şi justifică poziţia lor unică la Roma, dar generează, nu de rare ori, o aversiune reciprocă şi a altor neamuri împotriva lor.

Benedict XVI, cel mai mare filozof şi teolog contemporan, a ridicat ştacheta morală şi intelectuală la un asemenea nivel că şi nemţii au nevoie de timp până vor înţelege şi integra mesajul sau.

Protestanţii din „Land”-urile din est, traumatizaţi de ocupaţia rusă ortodoxo-comunistă, s-au refugiat în ateism, iar cei din nord sub presiunea anglo-americană în relativism, multiculturalitate şi cultul Holocaustului.

Muzeul Holocaustului din Washington, Berlin şi Bucureşti, sunt sanctuare unde se comemorează încercarea de exterminare a evreilor. Cultul Holocaustului are un canon iudaico-protestant, care nu cunoaşte iertarea păcatelor ca la creştini, iar pentru făptaşi şi urmaşi lor nu va exista iertare, în vecii vecilor.

Pentru a înţelege „cultul”, protejat de legislaţia multor ţări şi de curând şi de România, sunt necesare cunoştinţe privind “regulile” după care se “construieşte” religia şi autonomia ei în raport cu societatea.

Şi acest „cult” luptă pentru a câştiga adepţi, nu tolerează “revizionismul”, are o “inchiziţie” şi ca în orice credinţă, sensibilitatea fidelilor nu poate fi înţeleasă decât de cei uniţi de sacralizarea Holocaustului – izraeliţii, protestanţii şi mai nou ortodocşi moldo-valahi. Curând acest cult se va practica şi la Bucureşti, cu toate că tranziţia de la vechia izolare încă nu s-a încheiat. Românii nu sunt pregătiţi de a dialoga cu Roma şi a ieşi în lume.

Benedict XVI readuce în actualitate moştenirea şi misiune istorică comună a evreilor şi creştinilor, necesitatea dialogului şi redă mai ales protestanţilor nemţi şi ortodocşilor moldo-valahi, traumatizaţi de războaie mondiale pierdute, de suveranitatea limitată de după capitularea necondiţionată şi de lungi ocupaţii militare cu ideologii anticreştine, credinţa într-un viitor comun mai bun în Europa Unită, în noul Sfânt Imperiu Roman.

SECOLUL EVREILOR

Iuri Slezkine analizează în The Jewish Century, Princeton 2004, 438 p. rolul evreilor în revoluţia proletară din Rusia şi în dictatura de dezvoltare sovietică. Datele statistice sunt preluat şi din La anul, la Moscova! de Gabriele Freitag.

Autorul susţine că de când lumea şi pământul, exista o cultură ţărănească, tradiţională şi una urbană, dinamică, şcolită în mai multe limbi, din care fac parte prin excelenţă evreii. Aşa că-i firesc că la modernizarea, industrializarea societăţilor agrare în sec. 20 să-i găsim în prim plan, mai ales în estul Europei. Se repetă mereu numărul lor mare în conducerea bolşevicilor. Mai puţin cunoscut este contribuţia lor majoră la proiectul modernizator sovietic.

După revoluţia din 1917, evreii egali în drepturi cu ruşii sunt solicitaţi la înlocuirea aşa zişilor burgheji, care ori au fost forţaţi ori au emigrat în vest de bună voie. Oricum elita Ţarului nu ar fi făcut faţă planului comunist de industrializare forţată nici ca orientare, dar mai ales, ca număr.

Fără migraţia în masă din fostele raioane evreeşti (cum a fost şi Basarabia) în oraşele ruseşti, noua administraţie a sovietelor muncitorilor şi ţăranilor ar fi capotat. Asta nu pentru că toţi noii veniţi ar fi fost comunişti inveteraţi – numărul comuniştilor în rândul evreilor au fost mai tot timpul o minoritate –, ci pentru simplu motiv ca erau urbani, buni funcţionari, pregătiţi intelectual, în stare sa transpună în practică ceea ce dicta Moscova.

Evreii aveau toate atributele fostei elite, fără să fi fost, sau sa poată deveni burgheji intr-o societate fără clase sociale. Aşa că puterea sovietică i-a folosit intens în administraţia publică şi logistică, în armată şi securitate, în ştiinţă şi tehnică, în literatură şi artă.

După o formulare marxistă adaptă acestei tematicii, evreii erau armata intelectuală de rezervă a societăţi comuniste şi îi susţinea necondiţionat gloriosul proiectul de modernizare. Evreii nu sunt primii în această misiune.

În secolele trecute o elită germană şi ea tot o armata intelectuală de rezervă a Ţarului era angajată cu arme şi bagaje în modernizarea Imperiului Rus, mai ales după Petru cel Mare. Germanii, numiţi şi mameluci imperiali, erau la vremea lor implicaţi în proiectul modernizator ţarist, cam cum erau evreii sub sovietici.

Asemănarea dintre Rusia şi România, cu acelaşi deficit cronic în modernizarea societăţii faţă de occident, bate la ochi. Cele mai mari tari ortodoxe s-au folosit în trecut de militari germani şi mai nou de intelectuali evrei pentru a ajunge în rând cu lumea, cu occidentul. Despre rolul lor în modernizarea Vechiului Regat, RPR şi RSR s-a scris puţin, pentru ca rolul germanilor e umbrit încă de pierderea războaielor mondiale, iar cel a evreilor, după ce a fost pus la index de cenzura proletară, este contaminat mai nou de accente ortodoxe, tradiţionale antisemite. în ciuda tuturora, această carte este un model şi pentru un studiu la români a secolului evreilor.

EVREII ŞI ROMÂNII

PSD şi PRM sfătuiţi de evrei din USA şi Israel pierd alegerile (2000). E. Wiesel, marele preot cu premiul Nobel al cultului Holocaustului, îi înapoiază lui Iliescu cea mai mare decoraţie a românilor, şi ca şi cartea cu Vladimir Tismăneanu, fiul unui ilegalist evreu kominternist, dăunează fracţiunii „albastre” promoscovite. În schimb, preşedintele Traian Băsescu şi aliaţa „portocalie” eliberată de balastul evreilor lui Petre Roman, recâştigă încrederea mulţimii în DA, „dreptate şi adevăr”. Concluzia că românii sunt antisemiţi este nedreaptă, chiar dacă cele de mai sus ar proba o astfel de ipoteză.

Confuzia şi convulsiile politice de la Bucureşti sunt cauzate de capitularea necondiţionată, de ocupaţia militara sovietică (1944-1958) cu consilieri evrei şi de dictatura ortodoxo-comunistă, care au mascat jumătate de secol orientarea politico-religioasă spre Moscova.

In spatele Cortinei de Fier şi a doctrinei marxiste, ortodoxia a distrus capetele de pod spre vest din România şi Moldova – Biserica Unită cu Roma, Romano-Catolică şi Templele protestante -, după care evreii, ambasadorul Silviu Brucan, rabinul Moses Rosen etc. au avut misiunea de a menţine legătura cu apusul.
Aici intervine duplicitatea moldo-valahă, care refuză să ia act de incompatibilitatea dintre ortodocşi şi occidentali, de alianţa ortodoxie-comunism, de rolul evreiilor şi işi fură astfel singură căciula.

Vizita papei Ioan Paul II la Bucureşti şi oferta generoasă a unui dialog sincer şi deschis cu Roma e subminată în continuare de tehocraţi, care speră într-o integrarea europeană „fără Dumnezeu”. în acest context proiectul scoaterii moldo-valahilor din groapa izolării ortodoxe şi integrarea lor în Europa este în pericol de a reedita drama României Mari, care a mizat pe evrei şi a refuzat refacerea unitatii creştine europene.

Crescut în ambianţa ideologică a României Mari iată ce remarcă fiul de popa Emil Cioran în Caiete II, Buc. 2001, p.28: „Românii. în contact cu noi totul a devenit frivol, până şi evreii noştri. I-am sterilizat, i-am făcut să-şi piardă geniul, mai ales geniul religios. Nu avem rabini miraculoşi, nu avem hasidism. Scepticismul visceral al neamului nostru le-a fost fatal. Şederea printre noi le-a fost mai nefastă decât o asimilare. I-am făcut aproape la fel de superficiali ca noi; încă puţin, şi i-am fi asimilat pe deplin.”

Misiunea evreilor de a-i scoate în lume pe moldo-valahi e ambivalentă. Dacă unele acţiuni comune reuşesc, pentru ortodocşi este justificarea politicii lor cu dragomani evrei, sau „merge şi aşa”, dacă însă eşuiază ca România Mare 1920-1940, sau tranziţia 1990-2007, evreii sunt de vina. Ei conduc lumea!
Antisemitismul la români e o forma a antioccidentalismului ortodox, care va fi depăşit numai printr-o integrare religioasă cu Roma. În caz contrar, revine binecunoscutul Despot oriental şi izolarea cu mizeria strămoşească şi intermediari evrei. O luăm de la început: revoluţie, tranziţie, despot, revoluţie ş.a.m.d.

FARA EVREI, N-AR FI TERORISTI?

Israelul este cel mai mare pericol pentru pacea mondiala, evreii santajeaza, profita de situatia lor de victime ale celui de al doilea razboi mondial, au o prea mare influenta în lume etc. constata recent un sondaj de opinie al Uniunii Europene. Antisemitismul, pina acum raspindit mai ales în lumea araba, asa zisa Lumea a treia, Africa revine în Europa?

Dupa 11 septembrie 2001, cind a fost în pericol Casa Alba, atacat Pentagonul din Washington şi darimate Twin Towers din New York de catre teroristii islamici, dar mai ales dupa razboiul din Afganistan şi Irak, antiamericanismul şi antisemitismului sunt la ordinea zilei în UE. Parlametul german se pronunta inpotriva antisemitismului, premierul francez creaza o comisie, care analizeaza şi ia masuri de combatere a antisemitismului etc.

Israelul a cistigat razboaiele inpotriva arabilor, dar a pierdut razboiul mediatic – nimbul imaculat al victimei – dupa scriitorul evreul Leon de Winter. Numarul de carti, articole etc., care demonstreza ca CIA / Mossadul sunt inplicate în atacurile de la 11 septembrie e în crestere. Influenta neoconservativilor evreii Richerd Perle, Paul Wolfowitz etc. în administratia Bush e prezentata ca servind interese evreesti etc. Daca n-ar fi evreii, n-ar exista terorismul international? Cam asta cred antisemitii. Realitatea e alta.

Imperiul Roman, civilizatia crestina euro-atlantica, are de facut fata de milenii disperarii de la periferie, barbare şi actelor lor iresponsabile, inumane. Azi un miliard din Lumea întîia – evreii putini, dar prin Testamentul Vechi şi traditie apartin civilizatiei latine, occidentale – se confrunta cu miliarde de sclavi ai pacatelor (din perspectiva crestina), din Lume a treia, eufemistic zis în curs de dezvoltare, de fapt subdezvoltata.

Decalajul social-economic dintre Lumile intîia şi a treia, dintre eternul Imperiu Roman şi barbari, creste, iar explozia demografica a celor dezmosteniti de soarta face situatia lor insuportabila, explosiva, la un pas de acte eroice. şi tot asa cum romanii se confruntau cu raidurile lor de jaf barbare şi si-au creat un Limes protector, tot asa azi Lumea întîia judeo-crestina se confrunta cu terorismului.

In antichitate mai toate neamurile considerau insuportabile conditiile în care traiau la periferie, în afara Imperiului Roman. şi daca nu erau acceptati, sprijiniti şi indrumati de Roma, se razbunau salbatic ca vandalii etc. Apoi au navalit, pustiit Sfintul Imperiu Roman, ungurii, tatarii, turcii. Acuma vin disperatii lumii islamice, care nu vad alta iesire din mizerie, decit în atacul Lumii intii, care-i neglijeaza sau îi mentine la periferie. Dupa ce vor fi pacificati arabii, vor veni desigur altii şi altii din eterna asa zisa lume barbara, Lume a treia, care în viitor va fi şi mai numeroasa şi mai lipsita de mijloace de subsistenta. şi mai agresiva?

Imperialismul, globalizarea polarizeaza bunastarea în lume, erodeaza autoritatea statelor şi scapa de sub control nemultumirea explosiva a barbarilor, care aspira spre un nivel de trai decent şi cauta prin orice mijloc sa ajunga în Lumea inti. Aceasta stare de lucruri genereaza acte disperate, terorism. Cum reactioneaza Imperiul la amenintarile fara de sfirsit? Limes-ul protector nu este suficient.

O actiune directa în lumea celor fara perspectiva zilei de mîine e la fel de necesara ca şi acceptarea terorismului ca ceva quasi normal. Vechi de doua milenii. Nici incriminarea evreilor ca tapi ispasitori, nu e noua. Antisemitismul e apanajul celor dezavantajati chiar şi în Imperiu. Cei lipsiti de mijloace şi perspective de viitor sunt usor de convins de teoria conspiratiei, veche de cind lumea. Ambele sunt piste false, inpiedica cunoasterea obiectiva şi implicit combaterea terorismului.

In era globalizarii organizarea unui sistem de aparare a occidentului e inca în fasa. Actiunile din Afganistan şi Irak sunt exagerari. Pe viitor servicii secrete, politisti vor supraveghea şi combate mai eficient organizatiile teroriste şi excesele lor. Actiunile spectaculoase a disperatilor de la periferie nu vor mai avea presa de azi. Opinia publica se va obisnuii cu actele lor de (auto)distrugere, tot asa cum s-a obisnuit cu uraganele, cutremurele, epidemiile, SIDA etc. Nimic nou sub soare.

HOLOCAUSTUL ÎN GERMANIA ŞI ROMANIA

Germania lui Adolf Hitler, Partidul National Socialist al Muncitorilor din Germania poarta pe constiinta moartea a 20 de milioane, dintre care o treime evrei. Intrucit pentru acestia din urmau se planuise o exterminare totala, nu ca pentru slavii de exemplu, se foloseste termenul exclusiv de Holocaust. Chiar daca americanii au exterminat un continent intreg sau Uniunea Sovietica a lui Iosil Visarionovici Stalin şi Partidul Comunist au omorit incomparabil mai mai multi oameni, Holocaustul ramine singular şi un privilegiu judaico-german.
Comunistii ca şi nationalsocialistii, si-au confectionat o religie paralela crestinismului în numele careia primii au incercat sa-i extermine pe evrei şi sa cucereasca lumea, iar ceilalti dusmanii de clasa şi deasemenea sa fericeasca intrega lume. Incercarii nereusite ale globalizarii şi cu toate ca au multe asemanari, o contabilitate şi comparatie mai ales intre numarul victimelor fascistilor şi comunistilor, cum s-a facut recent în Franta, este inadmisibila în Germania.

Daca incrincenarea dintre crestinii orientali şi cei occidentali, dintre slavi şi germani s-a aplanat. Papa Ioan Paul al II este de origine slava şi pastoreste de doua decenii jumatate din populatia germana. Daca dupa renutarea pravoslavnicilor la comunism s-a ajuns chiar la un dialog de apropiere intre est şi vest, în schimb relatii dintre protestantii germanii şi isaeliti s-a transformat intr-un nou cult: Holocaustul.

Auschwitzul din Polonia, Yad Vashemul din Ierusalim, Muzeul Holocaustului din Washington, viitorul Monument al Holocaustuli din Berlin au devenit locuri sacre und la data cind auf fost distruse sinagogile toate din Germania, asa zisa noaptea de cristal imperiala, la diverse vizite protocolare, de stat etc. se comemoreaza uciderea celor 5-6 milioane de evrei de catre nazisti.

Acest cult nu cunoaste mintuirea, iertarea pacatelor, institutie comuna atit pravoslavnicilor cit şi occidentalilor şi are deja un ritual de sorgine judoico-protestanta foarte strict, neindurator. în acest cadru rigid nu exista scapare nici pentru victime, nici pentru faptasi, iar pentru acestia din urma şi pentru urmasi lor nu va exista nici mila nici iertare, în vecii vecilor.

Pentru a intelege acest fenomen este obligatorie, cel putin lectura lucrarilor introductive ale lui Mircea Eliade şi Claude Lévi-Stauss privind religiile. Ambii evidentiaza şi valorifica „regulile“ dupa care se „construieste“ religia şi subliniaza autonomia ei în raport cu societatea.

Acest cult, ca toate de altfel, lupta cu toate mijloacele pentru a-si pastra pozitiile şi a cistiga noi aderenti şi mai ales nu tolereaza inovatii, erezii. şi ca în orice chestiune de credinta, lumea interioara, sensibilitatea fidelilor nu poate fi inteleasa probablil în mod autentic decit de cei uniti pe veci în acelasi crez.

Problema actuala a Holocaustului este insa ca s-a format de-a lungul a jumatate de secol nolens, volens deja o instanta difuza quasi anonima, care controleaza normele, condamna ereticii, pe cei care confunda sau nu respecta suficient departajarea dintre sacru şi profan, ierarhie etc. Dr. Jennnger, presedintele Parlamentului german a incercat intr-un discurs sa interpreteze, sa se puna în situatia celor în urma cu 60 de ani, şi pe nesimtite a perdut din vedere tipicul. Rezultatul a fost, avansarea ca ambasador în strainatate şi disparitia din viata politica din Germania.

Protestantii germani s-au rupt de Sfintul Imperiu, de Roma în secolul 16, mai ales pentru a se elibera de ierarhia latina. De aceea ei sunt astazi iritati de reaparitia unei noi instante, ierarhie universale adica quasi catolice, care le perturba transcendenta indivituala promisa de Martin Luther. Exista intr-adevar o nou instanta intre protestantul german şi Dumnezeu? Daca da, unde-i, de ce-i nevoie de ea şi mai ales din cine-i formata? Pentru ca Roma, în conceptia protestanta sau iudaica, nu mai poate fi.

Iata citeva intrebari care-i preocupa pe toti germani, mai ales dupa ce anul trecut un descendent a unui evreu din România, Goldhagen a demonstrat din nou şi cit se poate de convingator ca toti crestini, mai ales germani protestanti sunt antisemiti şi dupa ce scriitorul Martin Walsen a marturisit recent intr-un discurs ca nu mai agreeaza revederea la televizor a ororile fascistilor din timpul razboilui. Imediat presedintele comunitatii evreesti germane Ignaz Bubuis a protestat vehement în numele Holcaustului, iar popularul ex-presedinte federal Richard von Weitzecker se teme deja ca „s-a depasit masura“.

Exista deci un prag al unei vine colective perpetue, care nu este permis a fi depasit, şi o noua quasi instanta intre constiinta protestant şi Dumnezeu. Ne aflam din nou în fara unui conflict religios sau aceasta este inceputul reconcilierii, a revenirii tuturor germanilor la Roma? Evreii din generatia nou din Germania cer ca Bubis, presedintele comunitatii sa-si dea demisia, iar tinerii germani nu prea cred ca şi ei sunt vinovati direct de Holocaust.

Deosebirile dintre protestantismului germanic şi Biserica romano-catolica sunt greu de perceput pentru omul de rind din Uniunea Europeana, mai ales ca aceasta se bazeaza pe „achizitiile comunitare“ crestine bimilenare garantate de Patriarhul Occientului, de Papa. Este desigur numai o chestiune de timp pina cind Luther va devenii istorie. De aceasta sunt constienti atit evreii cit şi protestantii, fara ca, constatare sa-i linisteasa. Este Holocaustul o ultima piatra de incercare pe drumul care-i readuce pe toti europenii inevitabil, mai ales pe cei din Uniunea Europeana, la autoritatea Romei? Vor venii şi evreii pe acest drum?

Comunitatea evreeasca germana cu sensibilitatea rezultata din traumatizarea trecutului simte ca ritualizarea Holocaustul are tendinta de a fi integrat pe nesimtite în constiinta universala, ca monumentul din centrul Berlinului poate devenii numai un loc turistic. De aceea ea se opune acestor tendinte, fara a oferii insa o alternativa la depasirea impasului generat de pacatul colectiv vesnic. Mai ales ca noul cancelar federal Gerhard Schröder vrea sa refaca capitala la Berlinul în „cea mai buna traditie germana“ şi unde la imensul monument al Holocaustului „oamenii sa mearga cu placere“.

Si în tranzitia de la români s-a incearcat de catre fostul rabin-sef Moses Rosen implementarea cultului Holocaustului, dar cu rezultate slabe chiar şi sub presedintele Ion Iliescu. Actualul presedintele şi rabin sunt şi mai modesti în acest sens. Incercarea de a interzice „România Mare“ sub Iliescu şi Constantinescu, pe motiv ca incalca tipicul Holocaustului a esuat de nenumarate ori. Cu aceata ocazie popularitatea Partidului evreilor (PD) a scazut sub cea a Partidului România Mare.

Este greu sa-i convingi pe români, fara o armata de ocupatie, ca ei au avut mentalitatea, logistaica şi energia criminala de a extermina, cind ei insisi au fost prizonieri ai razboiului, din care au iesit mutilati şi fara drepturi, iar azi cersesc un ajutor FMI şi redescopera energia stramoseasca de a supravietui de pe o zi pe alta. Românii din ambele state, de o parte şi de alta a Prutului, nu cred nici ca eroul lor national, maresalul Ion Antonescu a ucis 400.000 de evrei, ca intre dreptcredinciosi şi Dumnezeu altarul poate fi inlocuita de o alta instanta, ca nu exista mintuire, iertarea pacatelor aproapelui etc.

Pe de alta parte ei sunt mindrii de Nicolae Steinhard, evreu decedat ca monah româno-ortodox şi fac tot posibilul pentru a promova elementul, Partidul evreesc (PD) ca punte de legatura mai ales cu viata politica, economica şi stiintifica occidentala. O scurta retrospectiva este necesara.

La inceputul secolului trecut, dupa emanciparea Tarii Romnesti şi Moldovei de monopolul politic fanariot şi de cel al comertului exterior de catre Inalta Poarta, evreii au modernizat şi orientat economia principatelor spre vest. La Congresul de la Berlin cestiunea evreeasca a devenit deja piatra de incercare la obtinerea independetei de stat. în perioada interbelica aproape un milion de everii si-au continuat opera inceputa în urma cu un secol. în al doilea razboi mondial desfiintarea statul român ca lichidarea evreimii au atirnat doar de un fir de par.

In 1945 evreii din granitele României fara Transilvania de Nord, Basarabia, Bucovina şi Cadrilaterul au fost mai numerosi decit în 1940. Caz unic în Europa, care face Holocaustul românesc putin credibil. Sub ocupatia sovietica, din nou evreii s-au pus cu arme şi bagaje în slujba dictaturii de dezvoltare, a modernizarii românesti, au fost poate chiar elementullui determinant pina la venirea lui Ceausescu. Ei au contribuit la eliminarea influentele nefaste ale „orasului parazitar“ interbelic iar la Revolutia din 1989, din nou în misiune moscovita şi vestica au fost la cârma Frontului Salvarii Nationale şi au deschis larg granitele capitalismului fara frontiere etc. Evreii Silviu Brucan, Petre Roman şi Teodor Brates din FSN au participat direct la lichidarea sotilor Ceausescu.

Acesta istorie ii impiedica pe români sa se apropie cu increderea de Holocaust, sau sa simta o responsabilitate colectiva fata de evrei, asa cum este cazul la asa zisii aliatii lor, mai mult de nevoie decit de voie, din cel de al doilea razboi mondial. în afara de faptul ca dreptcredinciosii nu pot intelege şi interioriza un cult fara mintuire, char daca decenii de-a rindul ateismul comunist le-a fost în mod dictat ca religie de stat.

In trecut, insasi abordarea acestui subiect ar fi fost considerat ca ceva obscurantist, atitatoar la ura de rasa etc., iar astazi în Germania traumatizata de doua razboaie şi un Holocaust, poate ca este intr-adevar oamnii s-au saturat sa mai vada sau auda de ororile nazistilor. Insasi folosirea notiunilor de religie, cult, ca sistem orientativ definitoriu, şi de evreu, ca etnie şi apartenenta religioasa, ar fi fost eliminate, intru-cit faceau parte din tabuurile comuniste. Sechele ale acestei mentalitatii practicata jumatate de secol sunt inca prezente. Poate şi de aceea este necesar un discurs obiectiv în problema Holocaustului, dupa cum ne semnaleaza în primul numar „Noua Revista Româna“, care apare la Bucuresti.

Cine i-au ucis pe cei 400.000 de evreii din fosta România Mare? Hitleristii, Maghiarii care au ocupata Trasilvania de Nord sau românii? Antonescu ca aliat a lui Hitler este la fel de criminal? Trebuie de aceea şi România de azi sa se alieza jertfei germane pe altarul Holocaustului? Este necesar în contactul românilor cu occidentalii şi cu germanii protestanti în special de practicarea ritualelor Holocaustului?

Refuzul, ca şi acela de a retroceda 400.000 de proprietatii evreesti poate fi inlocuit prin promovarea Partidului evreesc (PD) sau prin trimiterea de salahori la reconstructia Templului din Israel? Holocaustul ii va apropia pe româno-ortodocsi de romano-catolicii, de greco-catolici, România şi Moldova de Roma, sau va duce mai degraba la refacerea axei ortodoxo-protestante, refractara occidentului? Se vor reface vechiile structuri bizantino-ortodoxe cu intermediari evreii, în straie noi? Este posibila integrarea în structurile euro-atlantice, relansarea economica şi participarea la globalizare pe aceasta baza? Iata numai citeva din intrebarile care asteapata raspuns.

Germania reunificata, ancorata puternic în structurile euro-atlantice priveste Holocaustul cu din ce în ce mai mare detasare sau nu prea mai vrea sa-l vada, ca Walser. Generatiei actuale, majoritatea celor care traiesc astazi s-au nascuti dupa razboi, ii este din ce în ce mai dificil sa se creada responsabila pentru faradelegile generartiei anilor 30. în afara de asta marca german va dipare ca şi contururile tarii, în Uniunea Europeana. Este vorba atit de contururi geografice cit şi de cele economice şi social-culturale.

In România şi Moldova nu stie inca daca se vor reunifica şi unde se vor integra impreuna sau separat. Politicienii declama din 1989 „spre vest“, în timp ce conducartorii spirituali, dupa au ajuns la masa tratativelor şi asta numai sub presiunea apropiatei vizite a Papei Iona Paul II. Ortodocsii şi cei uniti cu Roma cauta astfel o perspectiva comuna natiunii. Pina aceasta nu va fi definita, practicata în mod credibil şi conducatorii nu se vor pune deacord – „spre occident“ ca declaratiile festive ale presedintilor liescu şi Constantinescu, sau „spre orient“ cum statornic predica Preafericitul Parinte Patriarh Teoctist – se va bate pasul pe loc. Exista insa riscul ca cei care vin prea tirziu, sa fi pedepsiti de istorie, remarca Gorbaciov, initiatorul dialogului dintre este şi vest.

Holocaustul şi comunismul şi i-a ajutat pe germani sa inteleaga ca acestea au fost cai gresite, ca nu exista alta sansa decit reunificarea şi integrarea lor în structurile europene decise la Roma în 1956. Astazi ei comemoreaza Holocaustul şi perioada de ocupatie comunista ca parte a unui trecut intunescat, care i-a ajutat sa ajunga unde sunt astazi, din nou o putere economica intr-o mare Uniune Europeana.

Românii nu s-au angajat în Holocaust şi comunismul le-a fost impus. De aceea pentru ei este mai dificil sa accepte ca holocaustul şi comunismul nu pot inlocui nici crestinismul, nici imperativul unificarii nationale şi în nicu un caz cel al refacerii unitatii spirituale cu Roma.

ANTISEMITISM ORTODOX

Articolul meu „Geopolitica ortodoxa“ (România Mare, 9.10.-6.11.98) este perceput de William Totok la Berlin ca antioccidental şi antisemit (taz, 27.10.98), iar de Nicolae Manole la Bucuresti ca antiortodox (România Mare, 6.11.98). „Radio Europa Libera“, „România libera“ vorbesc de „un caz“. O mare cinste pentru autor sau un semn de confuzie şi deruta în tranzitia est europeana?

Evreii Evgenii Primakov, prim-ministrul Rusiei şi Petre Roman, presedintele Senatului României asced spre Imparatie, spre Despotie, semnului lui Dumnezeu pe pamint pentru oi, iar patriarhii Alexei şi Teoctist pastoresc o turma în deruta. Impinsi în fata, vor fi evreii incoronati sau vor plati din nou numai oalele sparte la Revolutie? Oricum efortului lor de a monopoliza şi discursul modernizarii estului pravoslavnic ca şi reactia bastinasilor devine agresiv.

Evreii sunt vinovati de dezastrul din Rusia, „sug singele bastinasilor“ şi ar trebuii marginalizati din functii publice, declara deputatul Albert Makasov, membru al CC al PC Rus. Senatorul Corneliu Vadim Todor vrea sa continue modernizarea „prin noi insine“ şi nu are complexe. Este suficient pentru ai garanta toate injuriile partidei filoocidentale, dar şi o ascesnsiune politica sigura.

Sub tarii Moscovei sau domnitorii Bucurestiului modernizarea era o consecinta a presiunilor occidentale şi un domeniu de activitate al evreilor. La incercarea disperata de industrializare comunista, ca şi în efortul de a intra în rind cu lumea dupa ´89, rolul evreilor este cu totul remarcabil. Asta explica atit complexul de inferioritate fata de occident cit şi antisemitismul ortodox.

Occidentalii nu se amesteca în mod direct în afacerile interne ale Europei rasaritene. Ei constata insa pragmatic ca rusii au o datorie de 200, românii de 10 miliarde de $ US şi ca economia da inapoi. Rusia nu-si plateste datoriile în $, iar 1999 va fi decisiv pentru românii. în eventualitatea ca bancile vor sechestra bunurile Rusiei şi României din Occident, aceste tari vor fi obligate sa se solidarizeze ca în vremea „Lagarului comunisto-ortodox“? Se va reface cortina de fier? Se va redeschide prapastia dintre cele doua lumi crestine?
Românii au o sansa reala sa-l intimpine pe Papa Ioan Paul II. la ei acasa şi sa inceapa astfel dialogul sincer şi deschis cu Roma. Apropierea dintre ortodocsii şi cei uniti cu Roma este deja de bun augur. în caz contrar, izolarea şi reintegrarea în spatiul condus de Moscova va fi inevitabila. Complexul de inferioritate materiala, ca şi rolul modernizator al evreilor, se bazeaza pe incompatibilitatea ortodoxa cu globalizarea normelor capitalismului modern.

Presedintii Boris Jelzin şi Emil Constantinescu sunt filooccidentali etc. Dar cu un venit al omului de rind de citiva $ pe zi democratia este o farsa. Cit va dura mimetismul actual în care nu mai crede nimeni? Ielzin este suferind. Constantinescu nu si-a onorat „Contractul cu România“ iar „integrarea euro-atlantica şi relansarea economica“ sunt din nou forme fara fond. Va a avea loc curind o noua „Schimbare la fata“? Sau ne reintoarcem la subdezvoltare, la stramoseasca mizerie materiala şi la evreii modernizatori şi tapii ispasitori?

HOLOCAUSTUL ŞI VIITORUL ROMÂNILOR

Umilintele şi violarea adevarului practicate dupa Revolutia din 1989 nu se deosebesc prea mult de persecutiile şi reeducarea sovietica dupa ocuparea tari în 1944, poate şi pentru ca e facuta de urmasii celor promovati de Stalin, fara a pomenii de vremurile în care ortodocsi din Transilvania erau numai “tolerati” fara nici un drept, iar cei moldo-valahi la cheremul turco-fanariotilor şi rusilor.

Dezorientarea românilor în fata holocaustului şi pretentiilor evreilor, care-i acuza a fi ucis 400.000 din rîndul lor, e totusi noua, paralizanta. Nu pentru ca nu-i adevarat, ci pentru faptul ca ortodocsii în general şi cei moldo-valahi în special cred ca evreii conduc lumea, finantele ei şi numai prin evrei pot fi ei “integati în occident”.

Faptul ca Ion Antonescu nu i-a extradat lui Adolf Hitler sa-i ucida, ca i-a ajutat cît a putut, chiar şi pe cei din Ungaria, apoi le-a facilitat transportul prin Constanta spre Tara Sfinta, ca în 1945 erau mai multi evrei în România decit în 1940, nu mai are importanta. Nici ca Germania a preluat în întregime responsabilitatea morala şi materiala a holocaustului, a încercarii de exterminare a evreilor, chiar şi a celor 400.000 din Transilvania şi Basarabia.

Cum sa-i ajute românii pe evreii ajunsi în razboi sub control militar maghiar în Transilvania şi german în Basarabia? Intrebarea nu e “politic corecta”. Sacralizarea holocaustul – cine nu crede în Holocaust e pasibil în România de puscarie, cine nu crede în Dumnezeu, e liber (!) – face ca şi întrebarile neconforme cu doctrina oficiala sa fie ab ovo “antisemite”. La fel de lipsite de sens ca punerea la indoiala a Invierii Domnului la crestini. Discutie absurda.

Totusi evreii sunt utili a da o bruma de credibilitate ortodocsilor în vest. Asa ca Israelul, grupul de presiune evreesc neoconservativ de la Washington sunt intermediarii pe care se bazeaza politica duplicitara moldo-valaha în apus. Nu numai pentru ca au în mina NATO prin Wolfowitz, finantele lumii prin Greenspan, politica externa prin Kissinger etc., cum cred adeptii teoriei conspiratiei iudaice universale, ci pentru ca românii au în fata situatia disperata din Moldova sub control pravoslavnic şi a lor proprie. Iar de la vizita papei Ioan Paul II la Bucuresti (1999) exista intr-adevar alternativa depasirii izolarii, subdezvoltarii şi a blocajului milenar ortodoxo-occidental. Numai dialogul deschis şi sincer cu Roma garanteaza integrarea autentica, de durata a românilor în “Europa”.

Presedintele Ion Iliescu şi guvernele sale sunt pentru o integrare în occident, nu numai de parada, ci şi pentru ca altfel le-ar taia UE ajutorul de 600.000 euro/an şi i-ar izola. Pe de alta parte reorientarii spre Roma i se opun rusi, ucraineni, sîrbi şi maghiari, care n-au acceptat niciodata emanciparea moldo-valahilor fara controlul lor. Indiferent de ce, e evident ca oferta generoasa a papei Ioan Paul II depaseste orizontul generatiei ortodoxo-comunista în prezent la cîrma României şi Moldovei, prizoniera obedientei moscovite, chiar daca si-a pus o masca “europeana”, (social)democrata.

Demonizarea lui Antonescu, sacralizarea holocaustului şi folosirea “calului troian” evreesc pentru a întra pe furis în cetatea occidentala, îi înping pe româno-ortodocsi încet dar singur într-o fundatura morala şi materiala. Nu evreii sunt de vina – cum sustin mereu toti antisemitii şi adeptii conspiratiei universale iudaice – de izolarea şi blocarea dialogului cu Roma, de lipsa de viitor a românilor.

NOI DESPAGUBIRI DE RAZBOI EVREILOR?

Românii pierd razboiul ca vasali ai Imperiului German şi devin supusii Moscovei dupa 23 august 1944. Ion Antonescu este ucis, statul rupt în doua, la Bucuresti ajung la conducere comunistii evreii şi soldati rusi ocupa tara pîna în 1958. Armata XIV-a ruseasca e înca pe pozitii în Moldova. Românii platesc cu vîrf şi îndesat atît rusilor cît şi evreilor tot felul de reparatii. Asa ca noile despagubiri de razboi – între sase şi noua miliarde $ US – pe care le cer acum evreii de la români i-au alertat pe presedintii Ion Iliescu şi Vladimir Voronin.
Germanii au fost condamnati la procesul de la Nürnberg pentru holocaust. Evreii români, fara cei din Ardeal şi Basarabia ajunsi sub administratie maghiara şi germana, au supravietuit. Pentru contemporani era evident ca întelegerea Hitler-Stalin, Diktatul de la Viena, alianta cu Hitler erau înpotriva vointei şi intereselor moldo-valahilor. Mai mult decit atit, Antonescu i-a salvat pe evrei, nu i-au ucis sau extradat lui Hitler, asa ca românii n-au fost acuzati al Nürnberg.

Nici cei pusi de Stalin sa conduca la Bucuresti, Ana Pauker, Leonte Rautu, Valter Roman, Silviu Brucan etc., mai ales acad. Mihai Roller în oficiala “Istoria R.P.R.” nu reclama ucidererea evreilor de catre români. Memoria contemporanilor era vie şi la inplementarea comunismului, sute de mii de evreii erau în functii de decizie, vizibil privilegiati, şi ca o forma de recompensa pentru persecutiile din timpul razboiului mondial a aliatilor rusilor înpotriva nemtilor şi românilor.

In marea opera a supravietuitorilor, “Encyclopaedia Judaica” de 20 vol., Jerusalim 1971, se precizeaza ca din cei 150.000 evrei ajunsi sub unguri în Ardealul de Nord supravietuiesc 45.000. Jumatate din acestia sunt salvati de Antonescu, care le faciliteaza drumul în Tara Sfînta. Nici executiile din Bucovina de Nord, Basarabia sau Transnistria nu le fac români, ci a formatiunilor germane strict specializate – SS, “Einsatzgruppen”.

Encyclopaedia chiar publica în facsimil: “Inspectoratul Jandarmi Transnistria. Nota informativa Nr.185 din 24 Martie 1942. în ziua de 9 Martie 1942, politia germana din comunele Mostovoi şi Zavadovsca, Jud. Berezovsca, au ridicat dela lagarul de evrei din comuna Cihrin-Berezovsca, un numar de 722 evrei, pe care i-au scos în marginea comunei şi executat prin inpuscare. Obiectele aflate asupra evreiilor au fost ridicate de politia germana şi luate cu ei. în ziua de 13 martie 1942, un numar de 17 germani de la formatiunile S.S. din comuna Cartaica, Jud. Berezovca, au ridicat din lagarul de evrei din Hulievca-Berezovca un numar de 650 de evrei, pe care i-a scos în marginea comunei şi executat prin înpuscare. Inainte de executare evreii au fost dezbracati pâna la camasa, iar obiectele, banii şi înbracamintea aflata aspra lor au fost ridicate de politia germana şi duse în comuna Cartaica. Cadavrele celor impuscati au fost arse. Informatie Sigura. (Stampila; Semnatura E. B…) Comunicat: Guvernamântul Civil al Transnistriei.” Din ultima mentiune reiese involuntar activitatea eminamente decorativa pe timp de razboi a “Guvernamântului Civil”, care nu se deosebea mult de satele lui Potemkin, instalate teatral pe marginea de drum a acelorasi meleaguri cu un secol şi jumatate mai înainte, la voia Imparatiei.

Germania Federala, fara despagubiri de razboi traumatizante ca dupa primul razboi mondial, în “razboiul rece”, bastion înpotriva “Lagarului comunist”, preia în întregime responsabilitatea morala şi materiala a razboiului şi holocaustului. Un “miracolul economic” permite Bonn-ul sa sprijine constructia Israelului şi sa-i despagubeasca generos pe toti supravietuitorii evrei şi pe urmasi lor. Reparatiile s-au încheiat oficial dupa reunificarea şi redobîndirea suveranitatii de stat, la cumpana mileniilor, cu o ultima transa de zece miliarde de dolari de la germani, cîteva miliarde de la elvetieni şi ridicarea la Berlin a complexului memorial dedicat holocaustului. Urmeza acum România şi Moldova sa plateasca evreilor miliarde de dolari?

Dupa Revolutia de Craciun 1989, transmisa în direct la TV cu actori şi regizori profesionisti, românii ortodocsi incompatibili cu normele şi valorile crestinilor occidentali spera la o integrare euro-atlantica cu sprijin iudaic. Ortodoxo-comunistii din Rusia şi Serbia, sau “nealiniati” din lumea a treia, musulmanii nu-s credibili, iar dialogul direct cu occidentul, început de papa Ioan Paul II la Bucuresti în 1999, depaseste orizontul elitei post-comuniste la putere. Pentru ca nu exista alternativa, contributia evreilor capitalisti şi comunisti la modernizarea României, ca şi credinta populara în influenta iudaica în lume e codificata şi urmata de PMR, PCR, FSN, PSM, PSDR, PD şi PSD.

Evreii cer, ca o preconditie a serviciilor de mijlocitori cu vestul, demonizarea lui Antonescu, recunoasterea ucideri a 400.000 de evrei şi plata daunelor dupa standarde germane şi elvetiene. Noile reparatii de dimensiunea SOVROM-urilor, ar catapulta însa România şi Moldova, cele mai sarace tari din Europa, în lumea a treia, nu în UE.

In cea mai fidela traditie valaho-bizantina, şi fara trupe de ocupatie, la Bucuresti s-a emis Ordonanta de Urgenta, care interzice sub pedeapsa cu puscaria, punerea la îndoiala a holocaustului, a uciderii celor 400.000 de evrei, a revizionismul, a faptului ca germanii au preluat responsabilitatea morala şi materiala şi pentru evreii înpuscati în Basarabia şi Ardeal. în acelasi timp parlamentari şi reprezentanti ai Ministerului Invatamintului au plecat în Israel la instructaj, cam tot asa cum mergeau în vechime moldo-valahi sa se închine la Inalta Poarta, în timpul celui de al doilea razboi mondial la “arbitraj” la Viena sau la studii marxist-leniniste la Moscova, dupa anul 1945. Vae victis!

ROMÂNII INPOTRIVA HOLOCAUSTULUI

Ion Antonescu şi evreii ardeleni n-au aceptat Diktatul de la Viena (1940-1944). Antonescu l-a instiintat personal pe Adolf Hitler de refuz, iar evreii ajunsi de facto sub maghiari se considerau de iure cetateni al statului român. Pe aceasta baza s-a creat o alianta, care a dus la salvarea a zeci de mii de evreii, dar n-a ramas secreta intr-o Europa sub control german.

Iata ce transmitea în acest sens de la Budapesta la Berlin ambasadorul dr. Edmund Veesenmayer la 11 iulie 1944: “Adjunctul ministrului de externe mi-a expus dificultatea guvernului maghiar legata de abordarea diferita de catre noi a chestiunii evreesti în Ungaria, România şi Slovacia. în timp ce aici ce-rem o mîna forte impotriva evreilor, le permitem românilor şi slovacilor sa-i trateze pe evei cu clementa. Din România transporturile cu evrei spre Pale-stina au devenit deja rutina. Ambasadele maghiare din Bucuresti şi Bratislava comunica trecerea ilegala a granitei a unui numar consideral de evrei spre România şi Slavacia, und ei sunt mai mult sau mai putin tolerati de autoritatii. La românii se merge atit de departe, încît în transporturile cu evrei spre Pale-stina, mai nou se afla 20% evreii maghiari. Evident ca ei asta fac pentru a genera o imagine favorabila la dusmani nostrii. Astfel se creaza în afara im-presia ca românii şi slovacii au în chestiunea evreiasca un cu totul al punct de vedere decit maghiarii, inpotriva carora se canalizeaza astfel toata ura statelor inamice şi neutre. Pozitia statului maghiar este astfel subminata.” (Anexa)

Si aceasta depesa este un indiciu al miracolului: în România din 1944, fara teritoriile ocupate de maghiari, rusi şi bulgari, evreii erau mai numarosi decit în anul 1940. Asta în afara de evreii ardeleni, unguri, care fara protectia lui Ion Antonescu nu ar fi putut de fel “tranzita iliegal” spre Palestina. Cât le-a fost cu putinta sub Hitler, românii i-au sprijinit pe evrei, pentru ca aveau un interes comun în Transilvania ajunsa sub unguri, pentru a capta bunavointa Natiunilor Unite şi desigur, dintr-un umanism crestin traditional.

Daca în razboiul mondial românii şi evreii subminau în comun politica lui Hitler, azi, cu toate ca Germania a preluat în intregime reponsabilitate morala şi materiala a holocaustului, pozitiile lor difera. Româna se considera victima Diktatului, Pactului Stalin-Hitler, în vigoare în Basarabia, regimului de teroare marxist-leninista şi a statutului de cea mai saraca tara din Europa dupa 1989. Pe de alta parte evreii si-au sacralizat holocaustul şi îi obliga de pe poziti de forta sa faca la fel şi pe românii, în ciuda tuturor evidentelor.

Românii s-au modernizat în sec. XIX şi XX mai cu seama cu sprijinul capitali-stilor şi comunistilor evreii, pentru ca greco-catolicii românii din Trasilvania au fost boicotati de austo-ungari, dupa unire n-au trecut Carpatii şi în final au fost complet interzisi de Stalin, iar pentru moldo-valahi, supusi de un mileniu greco-pravoslavnicilor, lumea activa şi rationala apuseana, este straina şi azi.

Revolutia din ´89 nu a schimbat decit aparent orientarea tarii. Partidul orto-docsilor moldo-valahi – PMR, PCR, FSN, PDSR, PSD – e în fod acelasi, anti-occidental şi dependent de intermediarii, de un cap de pod evreiesc în vest. Asta-i valabil pentru apartenenta la Internationala Socialista, NATO, lumea financiara apuseana etc. Chiar şi fara ponderea evreiasca din miscarea so-cialista internationala, a grupul de presiune din jurul ideologul Pentagonului, Wolfowitz etc., moldo-valahii se asigura reciproc ca evreii conduc lumea şi ca nu exista o alternativa la Israel, und evreii români sunt desigur numerosi.

Aceasta idee absurda, teorie a conspiratiei rezolva totusi o seama de probleme importante la Bucuresti: elimina din start reorientarea autentic româneas-ca spre occident prin intermediul greco-catolicilor din Transilvania, a unitilor cu Roma; exclude orice diferente cu greco-pravoslavnicii, cu Moscova şi Constantinopolul; iar pentru esecul proiectelor moderizatoare atit cele capita-liste, din Vechiului Regat şi România Mare, cit şi a dictaturii de dezvoltare din R.P.R. şi R.S.R., desigur numai evreii pot fi de vina. în acest context e de inteles apelul rabinului de Cluj, Moshe Carmilly-Weinberger: “De ce s-a scris şi se vorbeste atât de putin despre actiunea româneasca de intrajutorare a evreilor? De ce istoria n-a fost scrisa, înca, asa cum arata ea?”

SACRALIZAREA HOLOCAUSTULUI în ROMÂNIA

Holocaustul Auschwitzul, Yad Vashemul, Muzeele Holocaustului au devenit locuri sacre unde se comemoreaza uciderea evreilor de catre germani. Acesta religie nu cunoaste mîntuirea crestina şi are un canon de sorgine judoico-protestanta, neindurator. în acest cadru nu exista scapare nici pentru victime, nici pentru faptasi, iar pentru acestia din urma şi pentru urmasi lor nu va exista iertare. Pentru a intelege acest fenomen sunt necesare studiile lui Mircea Eliade şi Claude Lévi-Stauss privind regulile dupa care se construieste religia şi autonomia ei în raport cu societatea. Holocaustul, ca toate cultele, lupta pentru a cistiga aderenti, nu tolereaza eretici, inovatii, critici şi lumea interioara, sensibilitatea fidelilor nu poate fi inteleasa în mod autentic decit de cei uniti în Holocaust pe veci, evreii, germanii şi azi românii.

1940-1945 România sub Ion Antonescu a fost singura tara, care redusa ca suprafata şi populatie, şi la statutul de satelit al Axei, nu numai ca nu a participat la exterminarea evreiilor (holocaust), ci le-a oferit celor fugiti din Ungaria azil şi sansa de a ajunge prin portul Constanta în Palestina. Singurii evreii românii exterminatii a fost cei ajunsi sub ocupatie maghiara, în nordvestul Transilvaniei şi cei sub administratie militara germana din Bucovina şi Basarabia. Miscarea antisemita Arhangelul Mihail a incercat sa ia puterea dar a fost oprimata de Antonescu şi legionarii au fugit în Germania lui Hitler.

1945-1989 Dupa razboi Armata Rosie a lichidat în România crestinismul orientat spre Roma (greco-catolic), l-a marginalizat pe cel obedient Moscovei (ortodox) şi a introdus cultul marxist, pagîn al proletariatului. La instaurarea dictaturii şi la izolarea în Lagarul stalinist un rol important l-au jucat evreii Ana Pauker, Josif Chisinevschi, Leonte Rautu, Valter Roman, Silviu Brucan etc. Pregatiti în acest scop la Moscova actiunea lor era facilitata de existenta în România a sute de mii de everii, care au supravietuit gratie lui Antonescu. Invinsi în razboi, românii care nu aderau la religia marxista erau condamnati la un regim de reeducare în puscarii sau la exterminare la Canal, în delta etc.

1989-2002 Revolutia, care a inlaturat dictatura comunista, a avut loc dupa ce Rusia s-a inteles cu USA în demontarea Cortinei de Fier, desfiintarea Lagarului. Asa ca şi România a înlaturat marxismul, interdictia crestinilor uniti cu Roma, totusi evreii Silviu Brucan şi Petre Roman revin în fruntea statului. Roman (fiul lui Valter) este botezat dar n-a rezistat şi pentru ca evreii au emigrat în masa. Totusi 2002 Bucurestiul i-a decizia de a-i condamna la puscarie pe cei care nu cred în holocaustul lui Antonescu. Adevarul istoric nu are desigur nici o relevanta la sacralizarea cultului holocaustului. Cine nu-i botezat şi nu crede în Isus Cristos nu e inculpat, asa ca dupa dogma neopagîna marxist-leninista, holocaustul a devenit religiea de stat a României. Dictatura comunista au implematat-o rusii şi evreii români. Sacralizarea holocaustului o fac românii la presiunea evreilor din USA. România a fost invinsa în 1945 şi în 1989, apoi conducatorii statului Ion Antonescu şi Nicolae şi Elena Ceausescu au fost prinsi şi inpuscati. Cu învinsii se poate face apoi orice – Vae victis!

Evreii din România Dupa inlaturarea fanariotilor, evreii au reorientat economia moldo-valahia spre vest. La Congresul de la Berlin chestiunea evreeasca a devenit piatra de incercare la obtinerea independetei. în perioada interbelica un milion de evreii si-au continuat opera de modernizare şi orientare a tarii spre vest. în al doilea razboi mondial desfiintarea statului ca şi lichidarea evreimii din România au atirnat de acelasi fir de par german. 1945 evreii din România (fara Transilvania de Nord, Bucovina şi Basarabia sub administratie ungara şi germana) au fost mai numerosi decit în 1940.

Dupa Revolutia din ´89, incearcarea rabinul Moses Rosen de a acredita holocaustul la Bucuresti a esuat. Era greu sa-i convinga pe români ca ei au avut suvernatitatea, mentalitatea şi energia criminala de a extermina evrei, cind ei insisi au fost victimele razboiului pe ambele fronturi, din care au iesit cu granitele ciuntite şi apoi robi la rusi. Românii stiu ca Antonescu i-a protejat pe evrei, cred în mintuirea crestina şi se mindresc cu Nicolae Steinhard, evreu decedat ca monah româno-ortodox . Este necesar practicarea acestui cult în relatiile româno-occidentale? Cultul Holocaustului ii va apropia pe evrei de ortodocsi şi catolicii, România de Roma, sau va duce mai degraba la vrajba, la refacerea dominatii ortodoxo-protestante sub patronajul Moscovei? Se va reveni la despotia bizantina cu intermediari evreii? Este posibila integrarea în UE / NATO numai prin sacralizarea holocaustului? în fata atitor intrebari nu-i surprinzator ca multi româno-ortodocsi cred ca evreii conduc lumea.

Evreii şi crestinii Deosebirile dintre catolicism şi protestantism sunt greu de perceput în UE, mai ales ca ea se bazeaza pe achizitiile comunitare (80.000 p.) garantate de Papa. Este o chestiune de timp pina cind Luther şi holocaustul vor devenii istorie. O problema pentru evreii. Este holocaustul o piatra de incercare pe drumul care-i va readuce pe evreii şi pe crestinii la Roma? Comunismul şi holocaustul sunt încercari pe acest drum? Vor venii şi evreii?

Miscarea Evreii pentru Isus pledeza pentru recunoasterea Mîntuitorului Isus şi de catre izraeliti, realizarii unitatii dintre vechiul şi noul Testament şi în cultul mozaic sub patronajul Romei. Pe de alta parte organizatiile evreesti traditionale simt ca ritualizarea holocaustul are tendinta de a fi integrat în constiinta europeana, ca monumentele lor sacre vor devenii numai o atractie turistica. Va avea cistig de cauza miscarea iudaica Evreii pentru Isus?

Perspective Germania reancorata în structurile crestine decise la Roma în 1956 priveste holocaustul cu detasare. DM a diparut ca şi granitele, în UE. Erezia pagîna national-socialista şi comunista i-a ajutat pe germani sa inteleaga ca acestea au fost cai necrestine, ca nu exista alt drum decit integrarea lor în UE, Sfîntul Imperiu Roman de azi. Asa ca ei comemoreaza nazismul, comunismul şi holocaustul ca parte a trecutului. La românii comunismul a fost impus dictatorial şi ei si-au protejat evreii, cit au putut, în perioda hitlerista. De aceea românii nu cred în holocaust, dar spera ca sacralizarea lui îi va ajuta în eludarea dreptul roman, a celui canonic romano-catolic actualizat în achizitiile comunitare UE. Germanii si-au regasit locul în lume. La români nu sacralizarea holocaustului va decide iesirea din mizeria şi izolarea stramoseasca şi apartenenta lor la civilizatia occidentala, la UE şi NATO ci unirea tuturor românilor cu Roma. Pe cind o miscare dupa modelul evreesc – Români pentru Roma?

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
7. August 2011 7 07 /08 /August /2011 14:44

La Revolutia din dec. 1989 romanii si-au luat portia de libertate sau li s-a bagat pe gat, in caz

de lovitura de stat. Era clar ca sclavia marxista s-a terminat, dar ca noua libertate fara

dreptate si adevar e fara mare valoare pentru ca in fond esalonul doi al Partidului l-a inlocuit

pe primul: Ceausescu, Iliescu – Pleaca ai nostri, vin ai nostri.

 

Dupa un mileniu pravoslavnic,

o jumatate de secol de minciuna si Lagar, frica de libertate nu dispare peste noapte. Nu era

mai bine inainte? Ortodoxo-comunismul a emancipat mil. de tarani, care si-au facut un rost la

oras. Dreptul roman, contractele, organizatiile rationale, capitalismul impersonal e compatibil

cu valorile moldo-valahe? In Rusinea de a fi ortodox C. Coman constata ca In marsul lor

grabit spre Europa guvernantii romanilor, si-au dat seama, adeseori, ca le atarna de

picioare,ca o piatra de moara, ortodoxia…


Problema nu a fost clar si explicit exprimata, dar ea este evidenta oricarei priviri mai atente…

Dilema neexprimata a actualilor guvernantii, ca si unei parti insemnate a intelighentiei

romanesti, priveste asumarea sau lepadarea identitatii noastre nationale ortodoxe…

Oamenii nostri “luminati”, evident (sunt) rusinati ca apartin unui popor ortodox…in: Scrisoare

Duhovniceasca a Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Germania si Europa Centrala,

Regensburg, 10 / 1998.

 

Este adevarat, politic corect ce ne spune preotul?

Si Marx vedea ca rationalitatea Capitalului nu se impaca cu orientul. Pentru Weber, capitalismul e un produs al Eticii protestante a muncii. Calugarii romano-catolici celibatari, latinizati, specializati, mobili au pus bazele “Teologiei muncii”; legislatiei de sorginte romana; birocratiei care rezolva conflictele rational; institutii care realizeaza investitii si eforturi fizice, intelectuale coerente pe durata a mai multe generatii. Indumnezeria omului si obligatiile fata de creatia divina cotidiana practicate rational in apus sunt prea putin cunoscute in rasarit.

Ortodocsii refuza raceala concurentei, care lezeaza iubirea fratilor, specializarea, rationalitatea capitalismului, ei prefera contemplatia, perfectionarea spirituala – Oda repausului adanc. Cei mai radicali il vad in apus chiar pe anticrist, pe dusmanul de clasa si mai nou robotei.


Orientarea ortodoxo-comunistilor moldo-valahi spre vest UE/NATO implica desigur o schimbare de paradigme, un dialog si religios cu cei care au pus bazele capitalismul. Pentru ca ei urmaresc sa contribuie cu performantele spirituale ale contemplatiei lor milenare la mantuirea lumii, in care Teologia muncii totusi domina ? capitalismul ca religie. Cum e posibil adaptarea idealului bizantin exigentei contractul roman?


La tranzitia spre libertate frica si nostalgia sunt firesti. Dupa Biblie, in drum spre Tara Fagaduintei multi regretau deja siguranta din vremea sclaviei faraonice si se inchinau Vitelului de Aur. Asemanarea cu tranzitia de la Imperiul cel rau la UE/NATO bate la ochi. Asa ca PCR, FSN, PDSR, PSD s-a adaptat dar si-a pastrat maduva ortodoxa – Pentru linistea noastra – iar marxismul, religie prometeica, ce urmareste realizarea raiului pe pamant, este numai o fateta secularizata a antioccidentalismului lui funciar.


Ceausescu practica nedreptatea si minciuna, dupa Cortina de Fier a rusilor. Iliescu aplica tactica lor, a pamatului parjolit: dezindustrializare, agricultura de supravietuite, coruptie si saracie cu larg caracter de masa. Dar in ciuda tuturora, vizita papei Ioan Paul II la Bucuresti, a repus tara pe harta Europei – Nu va fie frica! Apoi este ales Traian Basescu cu programul Dreptate si Adevar. Alegatorii au inteles, integrarea in Europa presupune cere depasirea duplicitatii, nedreptatii si minciunii din trecut.


Romanii sunt deceptionati de libertatea de dupa 1989. Duplicitatea moldo-valaha, minciuna si nedreptatea marxista sunt evidente. Frica de libertate este de inteles, pentru ca fara dreptate si adevar nu exista libertate. Dar oligarhia dicteaza ce-i politic corect, ce-i de ales, ce-i progresul. Dar care-i adevarul intr-o lume in care aparent toti au dreptate? Sau nu exista adevar? Ce este omul si cum poate sa se implineasca el, ca individ si colectivitate? In traditia crestina, oamenii, creatie a lui Dumnezeu, au un drept la libertate, dreptate si adevar.

Conducatorii care nu le respecta, in limbaj modern standarde de civilizatie, trebuie inlaturati, pentru ca nu-s legitimi. In era nationalismului, colonialismului statul parea a oferi cadrul libertatii, dar o dreptate redusa la interesul de stat, nu la dreptatea in sine, dupa Augustinus, nu se deosebeste de loc de interesul unei bande de hoti bine organizata.


Libertatea trebuie cultivata, raportata mereu la realitate, la adevar, la responsabilitatea fata de celalalt, atat individuala cat si institutionala. Daca privim istoria libertatii, incepand cu Biblia, vedem forme aberante, dar si o linie a conceptiei crestine de descifrat din Decalog.

De la Imperiul Roman la UE exisa o linie ascendenta dar si cu fracturi, spre libertate (si materiala!), dreptate si pace. Transferul de suveranitate la UE, EURO schimba radical cadrul social-economic al romanilor. Dar tot asa cum nu exista filozofie, care sa nu se orienteze dupa o mare traditie religioasa, tot asa ortodocsi raman stingheri, daca nu gasesc, in dialog, un limbaj comun cu Roma. Angajamentul colectiv recent pentru dreptate si adevar sunt primi pasi pe calea emanciparii, integrarii autentice in Europa, unde frica de rusi, de libertate, ca si rusinea de a fi ortodox sunt nejustificate.


http://www.viorel-roman.ro

roman@uni-bremen.de





Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
7. August 2011 7 07 /08 /August /2011 14:41

Au trecut doua decenii de cand ideologia marxista a eliberarii exploatarii omului

de catre om a PC s-a dovedita, langa national-socialismul muncitorilor germani

NSDAP, cea mai inumana forma de sclavie si exploatare moderna. Dupa 1989,

cand s-au vazut dimensiunile criminale ale minciunii in estul Europei, nimeni nu

s-a bucurat.


Entuziasmul de parada de la balcon si la TV avea rolul de a trece cat mai repede

peste acest moment penibil pentru toti, dar mai ales pentru cei multi si obiditi,

umiliti, siliti sa traiasca generatii de a randul ca robi, fara libertatea de expresie,

miscare, fara drept la adevar, justitie, la drepturile fundamentale ale omului.


Asta explica de ce PCR, FSN, PDSR, PSD – Ceausescu, Iliescu? a ramas la putere in mod democratic cu aceiasi ideologie. Si in occident, marxismul era la moda, partial finantat de PC din est, si s-a altoit chiar si pe credinta dand nastere teologiei eliberarii, care la dezastrul din est a intrat si ea in criza.

Marxismul a fost o mare incercare de a salva intreaga lume, pe care pretindea a o analiza stiintific. Credinta era inlocuita de materialismul dialectic si stiintific, de cunostere stiintifica. Oricum nu se mai punea problema numai a cunosterii, cum fac din totdeauna filozofii, ci a transformarii intregii societati umane, chiar si a omului.

Rezultatul a fost scoaterea lui Dumnezeu – “opium pentru popor” – din societate, decuplarea muncii de remunerarea ei si a sexualitatii de procreere. Libertatea, telul suprem al miscarii, era conditionata de egalitatea tuturora. Asa ca inca de la inceput libertatea era sacrificata pe altarul egalitatii si era determinata pe deasupra de structura intregului. Lupta se ducea pentru schimbarea structurii social-politice a intregii lumi.

Unde duce o astfel de insiruire de minciuni? La un om nou, ne asigurau ideologii PC, pentru ca se vedea cu ochiul liber lipsa de libertate, dreptate, pentru care se pretindea ca se fac sacrificii cu minciuni pe toate drumurile si pentru mai multa siguranta, cu granite inchise.

Faptul ca atat ideologia lui Karl Marx, cat si teologia eliberarii s-au dovedit constructii intelectuale inumane, a generat, cum este poate si firesc, nihilismul si relativismul. Daca si aceste mari teorii eliberatoare, care voiau sa realizeze aspiratiile omul (nou!) spre adevar, libertate si progres, au esuat atat de lamentabil, atunci poate ca nu exista nici o teorie sau perspectiva, care sa valoreze mai mult.

Totu-i o apa si un pamant, totu-i relativ. Si daca oricum nu exista adevar, poate ca doctrina n-a fost inca cum trebuie intelesa si mai ales aplicata. In acest context n-ar fi de mirare daca fantoma care a bantuit prin Europa apoi prin intreaga lume, marxismul, exilat in lumea civilizata in cimitirul ideilor, si-ar face din nou aparitia, desigur intr-un nou vesmant, la fel de demonic ca cel vechi.

roman@uni-bremen.de
www.viorel-roman.ro

 

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
3. August 2011 3 03 /08 /August /2011 23:22

Inaine de anul 1989, in vremea Razboilui rece, Partidul din Lagarul ortodoxo-comunist decreta adevarul si pentru ca acesta sa nu fie pus la indoiala inchidea granitele si daca cinva avea indoieli avea dificultati. Minciuna marxist-leninista a libertatii oamenilor muncii eliberati de exploatarea omului de catre om era insa atat de evidenta, ca nimeni nu credea in propagada oficiala si se baza pe bunul simt. In capitalism adevarul e la fel de indoielnic, dar propagat mult mai subtil. Oskar Spegler se intreaba in „Prabusirea Apusului“, München 1922, vol. 2, cap. 4: „Ce-i adevarul? Pentru prostime, el este ceea ce aude si citeste. Chiar daca un sarman individ singuratic sta si cugete asupra lui, oricum acesta ramane numai al sau personal. Adevarul maselor largi populare, care se bucura de audienta si succes, este azi un produs al presei. Ceea ce vrea ea, este adevarat. Cei care detin presa, produc, transforma si modifica adevarul. Trei saptamani de campanie de presa si prostimea cunoaste adevarul. Dar argumentele sunt indubitabile numai atat timp cat sunt suficienti bani pentru a se repeta fara intrerupere valabilitatea acestora. Chiar si retorica din antichitate nu era axata pe continut ci pe capacitatea de convingere … dar ea se marginea la un public si la un moment dat. Dinamica presei moderne vrea sa convinga neincetat. Ea trebuie sa puna opinia publica fara incetare sub presiune. Vechiile argumentele pierd din valabilitate numai atunci cand o forta financiara mai mare are noi, alte argumente pe care le aduce vizial si oral cu mai mare forta in spatiul public. In acest moment steaua polara a opiniei publice se modifica, in favoarea celui mai puternic. Fiecare este acum convins de noul adevar si ca si cand s-ar trezi dintr-o data din somn.“ Asa s-a intamplat de exemplu din Romania dupa actul revolutional din 1944, cand s-a trecut de la capitalism la socialism, la dictatura proletariatului, asa s-a intamplat dupa actul revolutionar din 1989, cand s-a trecut de la socialism la capitalism, la integrarea euro-atlantica. Si nu este surprinzator ca tranzitia este organizata si implementate de aceiasi oameni. Silviu Brucan a propagat si socialismul dupa 1944 si capitalismul dupa 1989 si a fost asculata cu evlavie la TV pana la moarte. Asta fara a aminti de activul de stat si de partid la fel de credincios adevarului, celui mai puternic factor financiar. Aparitia internetului schimba numai aparent din paradigma de mai sus. Libertatea de expresie este garantata celor puternic financiar, mogulilor, sau celor care sunt politic corect sau se exprima la un nivel jos, care nu pun in primejdie consensul. Cand insa se confrunta doua forte financiare notabile, cum e cazul Chinei si USA, apar brusc conflicte legate de adevar si cautarea lui pe internet. Vezi conflictul google in China. In ciuda tuturora, oamenii nu pot traii in afara adevarului. El se vrea verificat de realitate, de bunul simt si are nevoie de libertate de expresie si libertate (si materiala).

Prof. Dr. Viorel Roman, Akademischer Rat a.D.

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post

Über Diesen Blog

  • : Blog von viorel-roman-bremen
  • : Beiträge zur Kultur und Geschichte der Rumänen
  • Kontakt

Links