Coruptia la romani
In Romaia exista coruptie fara corupti, pentru ca atit delictul de a mitui activ sau pasiv un functionar marunt, cit si sponsorizarea unui politician din guvern, degradarea statului insusi, sunt definite la fel. Mita, bacsisul, spaga, atentia, protocolul, pila, trafic de influenta, santajul, obtinerea unui post sau o parohie cu bani (simonie), nepotismul, clientelismul, lobbyismul etc., toate sunt forme a latinescului corrumpere.
In toate timpurile a existat fenomenul degradarii integritatii functionarului si a statului. In urma cu 3700 de ani Codul Hammurapi prevedea sanctionarea judecatorului corupt. La Atena, in urma cu 2462 de ani, s-a judecat un astfel de caz.
Azi interdependenta dintre economie si politica, dintre state si companii, mondializarea ofera un mediu propice coruptiei cu consecinte grave. Transferul de know-how, de la tarile dezvoltate la cele subdezvoltare, sunt invers proportionale cu coruptie.
Riscul investitiiilor intr-o tara corupta este mare. Preponderenta economiei paralele duce la o alocare a resurselor bugetare spre invatamint si sanatate suboptimala, cu consecintele pe termen lung catastrofale. Decalajul dintre cei bogati si ce saraci creste. Bogatii eludeza legea, iar saracii, n-au cu timpul nici cu ce corupe, situatie ce cimenteaza subdezvoltarea.
Dupa datele institutului Transparency International, specializat in evaluarea acestui fenomen social-politic, lumea itia, dezvoltata, tarile protestante, cele nordice, Marea Britanie, Germania, USA, e pe locul 17, sunt cele mai putin corupte. Lumea a doua, fosta socialista si in curs de dezvoltare, tarile ortodoxe Romaia, Bulgaria, Ucraina si Rusia se afla pe locurile mijlocase 61-76, iar lumea treia, subdezvoltata, a animistilor africani este pe ultimul loc.
Intru-cit religia este fundamentul tuturor deciziilor social-politice, culturale etc., acceptanta fenomenului are un puternic colorit local, national. De aceea e utila, o trecere in revista a coruptiei la romai, la traditiile de veacuri ale statului. Pentru ca dupa cum se spune in popor: Pestele de la cap se impute.
Turcii si grecii
In sec. 18-lea greco-ortodocsii din cartierul Fanar al Istambulului, agenti fideli Sultanului, au impamintenit coruptia inTara Romaeasca si Moldova. Fanarioti cumparau de la InaltaPoarta tronul din Bucuresti si Iasi si apoi vindeau clientilor toate dregatoriile. Comertul, averile manastiresti erau in mina grecilor. Impozitele nu se cunostea nici marimea si nici data cind se facea impunerea (!) -, daniile pentru biserica greco-ortodoxa erau a tot prezente. In afara de asta, nu exista o distinctie intre bugetul Pricipatelor si buzunarul Fanariotilor, asa ca ei furau cind si c? vroiau sub privirile ingaduitoare ale Sultanului, ale Inaltei Porti unsa in permanenta cu haraci, mucarer, bacsis etc. Romaii transilvaneni divizati in greco-catolici si ortodocsi n-au reusit sa depaseasca statutul de oaspeti tolerati, fara drepturi. Neincrederea in stat dainuiste si azi.
Rusii si evreii
Presiunea turco-fanariota asupra Principatelor dunarene a fost diminuata de interventia vesteuropenilor. Regulamantul Organic facut de rusi a marcat un progres pe calea diminuarii coruptiei orientale. Romaii urmareau prin orice mijloace refacerea statului si reorientarea lui spre occidentali, pentru ca ei au sprijinit Unirea, comertul si pe evrei, veniti sa-i inlocuiasa pe greci, si sa intretina legaturile comerciale cu metropolele occidentale. Tarul rus, patronul greco-ortodocsilor si din Imperiul Otoman, a anexat Basarabia si si-a extins influenta la Bucuresti. In aceasta perioada se introduc normele rationale ale sistemului de drept occidental, ramase pina azi forme fara fond.
Cuza si Hohenzollernii
Unificarea Principatelor sub Alexandru Ioan Cuza pune baza renasterii. Grecii pierd averile manastiresti, din influenta, dar Unirea moldo-valahilor cu Roma esuiaza, asa ca Domnul cedeze in favoarea dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen, ramura romano-catolica.
Primul regele, Carol I. obtine independenta de stat si urmasul sau Ferdinand infaptuieste cu sprijin occidental Romaia Mare. Pentru iesiere din impas, din sfera de influenta a duhului pravoslavnic, a orientului era, in continuare, imperativ necesara unirea religioasa cu Roma. Reacta Pariarhului din Fanar, infintarea Patriarhiei la Bucuresti si a Moscovei, care nu accepta noul stat, fac din el, unul cu picioare de lut. Reorientarea religioasa spre Roma era aminata la caledele grecesti. Concordatul se tergiversa. In mod festiv Romaia Mare condusa de un oras parazitar era orientat spre Occident, dar in realitate t?a in continuare lanturile grele ale ortodoxiei moscovite si constantinoplitane pina cind prabusit sub ele, s-a dezmembrat.
Dupa dublul esec al Unirii cu Roma, atit sub Cuza cit si sub Ferdinand, statul a cazut prada traditiilor parazitare. Ca-n vremea fanariota, excesele lui Carol al II-lea si a camarilei a necesitat interventia occidentala si ruseasca, care a puns capat experimentului la doua capete, a orasului parazitar.
Stalin si Ceausescu
Tarul rosu, Stalin a continuat opera inaintasilor sai pravoslavnici. A ocupat tara, a instalat la conducere agenti sai evrei Ana Pauker etc. si a eliminat tot ce era prooccidental. Biserica Unita 2000 biserici a fost reorientata cu baioneta spre Moscova, iar intelectualii provestici au fost bagati la puscarie. Apoi a fost refacuta conform unor directive precise structura statului despotic de tip oriental. vezi KGB. Istoria secreta a oeratiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov de Andrew si Gordievski, Londra 1990, Bucuresti 1994
Dupa ce a creat doua state romaesti, dintre care Moldova a fost rusificata si pusa sub ascultarea Patriarhului tuturor rusilor, punerea in practica a acestui program oriental de eliminare sistematica si radicala a tuturor influentelor occidentale la romai, Moscova si-a retras Armata Rosie si conducerea a ajuns la Bucuresti in anii 60 treptat in mina ortodocsilor moldo-valahi.
Nicolae si Elena Ceusescu in lunga domnie de un sfert de secol a pus pe linie moarta pe Ion Iliescu, Alexandru B?ladeanu, Silviu Brucan, Nicolae Militaru, Valter etc., oamenii pregatiti de Moscova, fara a atenta insa in nici un fel la structurile coruptiei ruso-orientale cu larg caracter de masa. Modelul sau era bizantin. Presedintele, Comandantul suprem, Despotul, Stapinul era semnul lui Dumnezeu pe pamint pentru supusii, lipsiti de cele mai elementare drepturi ale omului occidental. Ceausescu era statul si legea.
Dupa Ceausescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Basescu conduc o tara aparent in deriva. Venitul pe locuitor a ajuns ultimul din Europa. La o privire cit de sumara se vede ca directivele Moscovei de dupa razboi se aseamana ca doua picaturi de apa cu politica practicata in ultimul deceniu. Vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Bucuresti se pare ca a fost initiata de Constantinescu mai mult in interes politic personal decit ca un imbold la inceperea dialogului si a unirii tuturor romailor cu Roma, conditie sine qua non pentru integrarea euro-atlantica.
Noua clasa politica, care-i la o privire mai atenta tot cea veche, s-a imbogatit prin privatizare, comisioane sau furind pur si simplu miliarde $ din banul public cu credite neperformante. In spatele imaginii pseudodemocratice, rezervata occidentalilor, se prolifereaza o coruptie a tot cuprinzatoare.
Coruptia este si o forma de protest, care absoarbe naduful omului de rind obligat sa supravietuiasa cu citiva $ pe zi. In Romania jumatate din activitatea economica se realizeaza pe piata neagra. Statul de drept, dezvoltarea sunt blocate. Astfel este pregatita volens, noles, constient sau nu restauratia statului de tip neo-oriental. Stare de fapt incompatibila cu normele din UE si NATO.
Statul de drept si coruptia la romani
www.viorel-roman.ro
Romanii aniverseaza un secol de cand tezaurul lor se afla la Moscova, doua secole de cand rusii a obtinut de la turci dreptul de a-i proteja, de ai avea subordonati pe ortodocsii moldo-valahi si un mileniu de cand au fost fortati sa prea o ierarhie ortodoxa greoco-slava, straina de limba si originea lor. Altfel le taia popa limba. Duhovniceste si soborniceste romanii ortodocsi sunt din 1054 in tabara crestinilor orientali si din 2007 in cea occidentala, UE / NATO, ceea ce creaza confuzii.
Intentia moldo-valahilor de a crea o a patra Roma autocefala la Bucuresti nu e agreata. Moscova i-a lichidat pe conducatorului statului, maresalul Ion Antonescu si pe presedintelui Nicolae si acad. prof. unv. dr. ing. Elena Ceausescu, iar occidentali au fortat condamnarea si intemnitarea pentru coruptie a fostului ministru de externe, prim-ministru PSD, candidat la presedintie, prof. unv. dr. Adrian si Dana Nastase (sotia, cu suspendare).
Actualul prim-ministru de. Victor Ponta, promovat de Nastase, a plagiat 85 de pagini din cele 307 pagini a doctoratului sau in drept despre etica si probabil va fi fortat de occidentali sa demisioneze. Dupa normele de etica voldo-valaha, dupa cum ne asigura dr. Ioan Talpes, fostul director SIE, nu-i nimic neobisnuit, asta fiind o practica comuna in vremea tulbure a trazitiei.
Adapatarea ortodocsilor la normele si valorile occidentale este mai dificila decat pare intr-o lumea fara granite, asa zisa laica. Asta se observa in eforturile greco-ortodocsilor de a nu da faliment si la procesele de coruptie, la incapacitatea romanilor de a folosii miliarde de euro de la UE., la fuga in vest a o treime din forta de munca a tarii.
Ce vor occidentalii de la ortodocsi si invers, unde se blocheaza coordonarea si cooperarea dintre ei? Din vremea Imperiului Roman, proprietatea privata garantata in domeniul financiar, incredererea intr-un sistem social-politic si de drept stabil este reteta bunastarii si progresului.
Politica si banii sunt cele doua fete ale aceleasi monedei. O societate prospera are nevoie de un sistem de drept si social stabil, garantat de o politica in care cetatenii sa aibe incredere. Ea nu se obtine peste noapte, usor, dar este indispensabila, mai ales in zilele noastre ca urmare a globalizarii.
Romanii stiu foarte bine, dupa experimentul colectivismul ortodoxo-comunist, ca fara o proprietate privata in domeniul financiar nu-i posibila bunastarea pentru ca energiile se blocheaza in politica de a obtine, redistribuii bunuri materiale prin pile, cunostiinte si relatii - PCR.
In articolele Statul la romani si Coruptia la romani anexate se poate vedea cum statul ortodox nu garanteaza proprietatea privata, nu existat un sistem social, de drept stabil garantat de o politica credibila, in care cetatenii sa aibe incredere si astfel sa prospere material. De aceea economia subterana este azi de 50 miliarde euro.
Criza din UE se compara cu falimentul Lagarului comunist, vezi Vladimir Bukowski in cartea Uniunea Europeana o noua URSS? (ed. Vremea Bucuresti 2006, 166 p.), decat in masura in care sunt unele incercari mai ales a greco-ortodocsilor de a socializa pierderile prin Euro-Bonds etc., de a se folosie de UE ca instrument de diluare a responsabilitatiii.
Indiferent ce decizii se vor lua in urma crizei financiare si de incredere actuala e putin probabil ca de la simplu cetatean la cele 27 de state suverane ale UE sa fie scoasa din functie libertatea de a lua decizii si de a purta apoi responsabilitatea lor, pentru ca forta europenilor de a lungul istorie nu s-a bazat pe un numarul de locuitori, sau pe resurse materiale notabile.
Europa s-a cladit pe literatura clasica greco-romana, pe dreptul roman, statul de drept, biserica Romei si energia neamurile germanice, care au preluat cu botezul lui Carol cel Mare misiunea civilizatoare romana. Corelatia dintre statul de drept si bunastare este evidenta, ele merg mana in mana. Cu cat incredera in justie este mai mica cu atat mai mic este BIP-ul pe cap de lucuitor.
Bazandu-se pe datele de la Banca Mondiala FAZ-Grafik Brocker a facut diagrama Rechtsstaat und wirtschaftliche Prosperitaet gehen Hand in Hand in den Transformationsstaaten Mittel- und Osteuropa din care se vede clar ca Uzbekistanul, Kirkizia, Turkmenia nu au nici BIP/locuitor mare, nici incredere in justitie. La polul opus sunt Slovenia, Cehia. Romania este cu Bulgaria si Muntenegru pe la mijloc, BIP/locuitor 7.500 euro si increderea in Justitie sub 60%.
In acest context, ideia statului de drept, a UE fara Biserica s-a dovedit contraproductiva, pentru ca are la baza o falsa constiinta, generata de escamontarea normelor, valorilor, judecatiilor religioase pe care le-a facut in prealabil. UE se bazeaza pe codul canonic romano-catolic, actualizat si modernizat asa zisul acquis communautaire. Credinta si ordinea lumii se conditioneaza.
Incompatibilitatea dintre greco-ortodocsi si romano-catolici nu este insurmontabila. O conditie a intelegeri si aplicarii statul de drept, drepturile universale ale omului, asa cum la inteleg si aplica occidentalii este continuarea dialogului dintre Presedintele Romaniei, patriarhului cu papa de la Roma pentru a depasi tranzitia, incertitudinea si de a castiga increderea partenerilor occidentali.
Anexa I. Statul la romai
Iată cum vede evoluţia statului la romani un poet, George Astaloş: Romaul este un maratonist/ care a luat-o la fugă/ acum două mii de ani,/ a greşit traseul/ şi continuă să alerge/ pentru că nu găseşte sosirea.”
Realitatea se pare că-l confirmă, pentru că statele romailor Transilvania, Moldova şi Ţara Romaească s-au adaptat, de-a lungul timpului, intereselor imperiale greco-musulmane, ruso-pravoslavnice şi occidentale. Care-i situaţia, incepind cu perioada interbelică? Statul din Romaia interbelicăna fost o ficţiune, prin care oraşul parazitar(cate 1 milion de autohtoni occidentalizaţi, de evrei, de germani şi de maghiari) trăia pe seama a 16 milioane de ţărani.
Mihail Manoilescu a propus o strategie de inlăturare a Creolilor prin concentrarea deciziilor şi resurselor in manile unui stat naţional puternic. Romaii urmau să inlocuiască, să inlăture 4 milioane de Creoli parazitari şi să demareze modernizarea socio-economică prin ei inşişi. Comuniştii au aplicat acest program ca dictatură de dezvoltare. Legăturile de subordonare faţă de metropolele apusene au fost reduse. Din oraşul parazitar au rămas doar sechele, iar raportul dintre sat şi oraş, ţăran şi orăşean s-a schimbat fundamental. Această politică de emancipare socială, de mare succes, a fost intreruptă in 1989 prin lichidarea lui Nicolae Ceauşescu de către Creoli.
După Revoluţie, primul preşedinte, Ion Iliescu, pregătit la Moscova, şi prim-ministrul Petre Roman, nepotul rabinului de la Oradea, au inceput demontarea statului: “şi-au luat mana de pe economie au degradat aparatul productiv, importat din Apus, calificidu-l un morman de fiare vechişi si au făcut un pariu cu agricultura catastrofal. Astfel, lichidarea libertăţii economice a romailor a fost pecetluită, pentru că statul era singurul instrument care le permitea menţinerea unui echilibru intre interesele celor 10 milioane de salariaţi romai veniţi de la ţarăşi cele ale economiei mondiale.
Intre economia de piaţă, democraţie, integrarea in structurile euro-atlantice şi bunăstarea materialăa fost pus un stupid şi iresponsabil semn de egalitate, cei care indrăzneau să atragă atenţia asupra degradării statului şi a consecinţelor dezastruoase asupra romailor fiind imediat stigmatizaţi şi marginalizaţi ca neo, criptocomunişti, xenofobi, antisemiţi, nostalgici, securişti, extremişti ş.a.m.d.
Prăbuşirea economiei şi transformarea majorităţii salariaţilor in inutilizabili nu au diminuat nici entuziasmul preşedinţilor Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, nici pe cel al noii clase politice care a preluat din mers mesajul corupţiei, clientielismului, nepotismului oraşului parazitar interbelic şi nici elanul procapitalist al electoratului. Un mare succes propagandistic!
Rezultatul politicii de tranziţie spre o societate subdezvoltată, la periferia Europei, este degradarea statului in numele unor iluzii. Privatizarea mizeriei şi siguranţei materiale fiind infăptuite, funcţiile statului in derivă sint preluate de o economie subteranăde de peste 50%. Cetăţeanul, lăsat in voia sorţii, este nevoit să emigreze sau să activeze pe piaţa neagră, paralelă, informalăş.a., să practice, activ sau pasiv, corupţia, care a devenit singura formă de protest social.
Fără un stat puternic, eficient, cu o politică economică coerentă, tranziţia, reforma, privatizarea, economia de piaţă, democraţia, fără a mai pomeni de bunăstare, sint imposibil de realizat. Cind şi cum îşi vor reface romanii statul? Este intrebarea pe care şi-o pun, din nou, şi occidentalii, dezamagiţi de degradarea statului roman de o clasă politică coruptă, parazitară pentru ţară şi pentru Occident.
Prof. dr. Viorel Roman, Consilier academic la Universitatea din Bremen
- Toate drumurile duc la Roma
Iubite compatriot, eu consider că, pe tăram laic, Unirea cu Roma s-a ifăptuit şi devine tot mai strisă. Aderarea la UE a constituit (pentru prima dată) o orientare fărăechivoc a romailor spre Roma. Ştiu că marea parte a romailor (babele şi ţaţele, bătriii ramoliţi, pensionarii fărăperspectivă, lichelele, politicienii veroşi, alogenii şi chiar tineretul deculturalizat ) nu văd in această aderare o unire cu Roma. Ştiu, de asemenea, că liderii PSD, atunci cind au indeplinit programele de preaderare, s-au gindit in primul rind la bunăstarea lor. Totuşi, in plan material, in fiecare zi, mai de voie, mai de nevoie, ne inscriem i rigorile occidentale. Intrarea in Schengen şi apoi introducerea monedei unice vor intregi această inscriere intr-o alianţă de state, urmaşă a civilizaţiei romane. Sint, de asemenea, convins că şi biserica ortodoxă romană dacă i se va lăsa libertatea de a-şi menţine ierahia, structura organizatorică şi materială va deveni mai precaută in condamnarea catolicismului şi, cel puţin mimat, va cultiva conlucrarea cu Vaticanul. Sper ca actualul Papă, minat de educaţia lui germanică, să nu forţeze nota şi să lase timpul să lucreze. Te asigur că noile generaţii ale acestui Mileniu nu vor mai da doi bani pe doctrine (laice sau religioase) şi vor deveni (deja mulţi au devenit) membri disciplinaţi ai civilizaţiei administrative occidentale. Mie mi se pare că d-ta greşeşti, atunci cind apeşi atat de mult pe Unirea cu Roma, mai cu seamă dacă laşi să se inţeleagă că este vorba in primul rind de unirea religioasă. Mi se pare, de asemenea, că exagerezi atunci cind spui că fără unirea religioasă (nu o scrii in mod expres, dar aşa sint interpretate cerinţele dumitale) vom rămine fără aliaţi. Pe lumea aceasta, alianţa se bizuie exclusiv pe contract. Or, romaii se supun tot mai mult (este drept, cu şovăială şi incercări balcanice de a mima supunerea) sistemului de norme impus de reglementările UE, adică Contractului European. Din nefericire, actuala criză a micşorat foarte mult schpeck-ul aşteptat de romai in urma aderării. Sper, insă, că treptat se va normaliza situaţia şi se va relua cursul economic ascendent, chiar dacă pentru aceasta va fi nevoie de mai multă muncă şi chibzuială. Spre regretul meu, tocmai liberalii au fost aceia care, nesocotind legătura dintre efort şi răsplată, au indus deprinderi tipic comuniste, invăţind mulţimile să primească roade fără muncă, drept pomană electorală, de la Guvernul cel bun. De aceea, acum, cind Guvernul a ajuns la fundul sacului, cei mulţi sint furioşi şi incep, din nou, ca in trecut, să dea vina pe Occident.
Desigur că Biserica Ortodoxă ar putea avea un rol major in mobilizarea oamenilor şi in conştientizarea că munca este singura cale de a ieşi din mizerie. Intrucat nu aştept să o facă, mă bizui, in continuare, pe trendul pe care marile state din Europa vor impune pentru ieşirea din criză. Dacă nici ele nu vor reuşi, atunci Uniunea nu va rezista, cu şi fără unirea religioasă.
In final, te rog să mă inţelegi că cele scrise nu au ca temei simţămintele mele. Sint creştin şi cred in Atotputernicul Dumnezeu. Dar diferenţele de ritual dintre biserici nu-mi spun nimic şi, ca urmare, eu in orice moment m-aş putea converti la catolicism (mama mea a fost greco-catolică). Iţi scriu aceste lucruri ca săi nţelegi care este mentalitatea romailor şi pentru că, mi se pare, a insista acum pe latura religioasă, nu va aduce nici un serviciu ideii de unitate europeană. S-ar putea să fie invers.
Din această cauză, îţi sugerez (sper că accepţi acest lucru, ţinind seama de natura relaţiilor stabilite intre noi in decurs de două decenii) să-ţi adaptezi mesajul la situaţia actuală, de după aderarea Romaiei la UE. De exemplu, ar fi extraordinar de stimulativ pentru romai să cunoască mai bine cat de greu şi cu ce efort au ajuns occidentalii la bunăstarea de azi, precum şi cu cată muncă trebuie acum să o menţină. Educativ ar fi să descrii din istoria europeană perioadele in care occidentalii erau ca noi, sau chiar mai rău, şi că nu au ieşit din această situaţie prin pomană şi ajutor. Ştiu că tema este grea, pentru că va trebui să găseşti explicaţii şi pentru acele naţiuni care şi-au intemeiat progresul economic pe rapt şi exploatare internaţională.
Cu giduri bune, Ştefan
