Tiganii. Apelul intelectualilor romani
Presa din Franta a inceput sa ne catalogheze tigani acum 15 ani. Presa din Italia nu ne scoate din tigani, iar elvetienii ne spun ciori si corbi. Norvegienii se plang ca sunt victime ale inselaciunilor din partea tiganilor romani care le vand cupru pe post de aur. Toate aceste natiuni au insa un numitor comun: presa locala, ziaristii din aceste tari, isi apara conationalii, aratand cu degetul Romania, natiune care in proportie de 70 % ajunge in Europa sa se identifice cu sintagma de “Tzigania” sau tara tiganilor europeni. Cum s-a ajuns aici? Nu discutam despre impotenta diplomatiei romanesti care, si-a facut o traditie din a fi una din cele mai, nu slabe, ci fricoase, lipsite de reactie diplomatii europene, care nu face mai nimic sa apere pozitia romanilor in lume (in Elvetia ciorile de romani sunt striviti in presa de o saptamana si nu exista inca nici o reactie oficiala a MAE, ca doar de aia platim taxe si impozite), ci discutam despre faptul ca, in Romania, este poate singura situatie in care mass-media, nu numai ca nu ia apararea romanilor care tind sa fie identificati cu etnia rroma, insa promoveaza o Romanie manelista.
Discutam cu un prieten, manager la o companie elvetiana din Romania, care, pe marginea atacurilor la adresa romanilor din Elvetia, mi-a transmis aceste lucruri:
“Draga Iulian, Vad si remarc, pe buna dreptate, ca romanii sunt supusi unui tir de acuzatii ingrijoratoare in Elvetia. Sincer este prima oara cand in tara mea, conationalii mei se pronunta cu asemenea agresivitate la adresa unei natiuni europene, insa, hai sa vedem cum s-a ajuns aici. Eu, stii bine, lucrez si locuiesc in Romania de 5 ani. Dragule, sunt socat de faptul ca, in presa romana, nici macar un singur ziar nu a scris editoriale de atitudine fata de linsajul mediatic la care sunteti supusi in Elvetia. Sunt surprins sa vad ca oficialii din politica voastra externa se fac ca nu vad si ca nu aud, si nu se declara, oficial, macar ingrijorati de escaladarea acestor lucruri la adresa romanilor in presa elvetiana.
Pai daca voi nu va aparati, cine sa va apere? Stii de exemplu faptul ca, au existat luari de pozitie din partea presei germane, adica au ajuns ziaristii nemti sa-i apere pe romani, in vreme ce ziaristii vostrii nu spun nimic? Pentru un elvetian este o chestiune ciudata, pe care o poate elucida doar traind in tara voastra. Pentru ca, sa ma ierti insa, programele voastre TV abunda de productii centrate pe imaginea tiganilor.
De Revelion am vazut o chestiune groteasca, am vazut cum niste valori istorice ale romanilor, erau jucate de catre niste celebritati locale carora voi le spuneti manelisti. Fetita mea, invata la scoala germana din Bucuresti, iar colegii ei, discuta in pauze despre aventurile unei printese in filmul Inima de Tigan.
In ziarele voastre, nuntile, divorturile si viata tiganilor fac cap de afis, astfel incat intreaga imagine a tarii este construita in jurul lor, astfel incat, cum vreti sa nu fiti identificati cu ei; adica, cultura voastra ca popor deja este asimilata de cultura tiganilor romani, si cred ca este un eveniment unic, in care o etnie fara civilizatie sa domine un intreg popor si aici ma refer la faptul ca, vina o poarta mass-media care este centrata si preocupata sa faca audienta, exacerband la maximum imaginea tiganilor, astfel incat, in mod firesc tara voastra a ajuns sa fie asimilata cu locul de bastina al tiganilor europeni.”
Sinuosul drum al lebedei din Austria catre gratarele faraoancelor si magraonilor a trecut invariabil prin presa romana. Iata ca aceasta goana dupa audienta, care implica scoaterea in prim-plan al non-valorilor, al manelistilor, au adus Romania la stadiul de cultura facuta sub coviltirul carutei.
Mega-productii gen Inima de Tigan sau Regina, nu trebuie sa uitam ca au avut audienta maxima de exemplu in ziua alegerilor, atunci cand ROMANII [nu rromii] nu fost mai preocupati sa nu rateze episodul respectiv, decat sa isi exercite dreptul la vot. Am facut aceasta paralela pentru ca, in cursul acestei dimineti am discutat telefonic cu Ambasadorul Romaniei la Berna.
D-ul Sava, s-a declarat incantat de faptul ca sunt preocupat de imaginea romanilor in Elvetia, si sincer mi s-a parut a fi un diplomat, care este plin de intentii bune, insa este cam legat de maini si de picioare. Asta pentru ca, dansul mi-a spus ca a informat MAE despre ceea ce se intampla in presa elvetiana la adresa romanilor s-au lipit ostentativ afise infatisand ciorile de romani inclusiv pe strazile oraselor elvetiene si asteapta o reactie a oficialilor romani. Insa, interesante sunt cifrele avansate de domnia sa, care ne demonstreaza faptul ca, Elvetia chiar era ultima tara din Europa care avea dreptul sa ne catalogheze drept ciori, si sa discute, despre un referendum care sa interzica cetatenilor romani, dreptul la libera circulatie pe teritoriul tarii lor.
Astfel pe piata muncii din Elvetia exista circa 750.000 de muncitori straini, in aceasta tara posibilitatea de a muncii la negru fiind redusa. Din acesti 750.000 de muncitori straini din Elvetia, doar putin peste 3.900 sunt romani, adica sub un procent, astfel incat prezenta romanilor este extrem de redusa. Insa, din acesti 3.900 de romani care muncesc in Elvetia, si din cauza carora nu mai au loc sa respire elvetienii, in proportie de 90 % sunt oameni de o inalta probitate profesionala si morala: manageri MBA, profesori, medici adica romani care reprezinta cu cinste tara noastra.
Este evident, astfel, faptul ca, cel putin in cazul acestor atacuri xenofobe din presa elvetiana, MAE trebuia sa intervina, pentru ca romanii se simt efectiv abandonati de toata lumea, adevarati fii ai ploii.
Un profesor roman care preda la catedra unei universtitatii din Berna imi spunea : “Am invatat la Oxford, predau de peste 20 de ani, insa nu am crezut ca o sa apuc ziua in care, la curs, studentii sa ma intrebe daca nu cumva si eu am rude tigani in familie! Nimeni nu ne apara, nici presa romana, nici autoritatile romane, nimeni, astfel incat nu ne mai ramane decat sa ne punem cenusa in cap, sau sa renuntam pur si simplu sa mai declaram ca suntem romani! Inainte de ‘89 eram priviti cu simpatie aici, noi romanii, eram considerati oameni eminenti, insa in numai 20 de ani, am ajuns sa primim in bloc eticheta de tigani. Si cum sa nu o faca, daca in presa romana nimeni nu vorbeste de romanii de succes, de romanii inteligenti, si asta pentru ca ziarul se vinde numai daca il are pe prima pagina pe Guta, Minune, etc.
Eu refuz sa ma las manelizat, insa asta se pare ca este echivalent cu a renunta sa ma mai consider roman.
Tara mea se cheama Romania, nu Rromania!”
Tiganizarea Romaniei
A) Ion Iliescu provine din “Tigania” Oltenitei, Adrian Nastase 50% din Tartasesti, Vanghelie 100% de Bucuresti. Toti sunt fara indoiala intelectuali integrii si de cea ma buna calitate Inpotriva agresiunii rationalitatii occidentale, tiganii si moldo-valahii sau aliat, mint si fura pe fata si se organizeaza in struructuri de supravietuire informala. Tiganizarea tarii nu mai poate fi mascata. Coruptia, minciunea si furtul sunt deja forme de protest social general acceptate. Manelele si modul de viata al romilor sunt dominante. Scriitorul Paul Everac regreta intr-un articol din “Natiunea” ca nu face si el parte din tiganie. Cine vine din vest, la Timisoara vede un cartier rezidential in still baroc-tiganesc. In drum spre orient palate cu turnulete, simboluri heraldice tiganesti, sunt la tot pasul. In capitala procentul tiganilor este remarcabil; oricum ei dau tonul in prezent, in toate. In aceste conditii liberale, social-democratice nu-i de mirare ca tiganii si mai ales moldo-valahii aleg tigani in functii de conducere si trimit sute de mii spre vest. Occidentalii ii percep pe moldo-valahi ca tigani, mai ales pentru ca ei refuza crestinismul occidental si se ascund dupa deget, in spatele romilor. Acesta e inceputul, ei se poarta inca cu manusi, dar in situatii de limita occidentalii stiu ca moldo-valahii ortodocsi sunt de un secol duplicitari ca tiganii bagati in fata, si nu vor mai avea ingaduinta de azi. Ei dau permanent o mana de ajutor ortodocsilor moldo-valahilor, la Unirea din 1600, 1859 si 1918, la 1989 si integrarea in UE, dupa care ei cred ca sunt “occidentali” sau “europeni” fara dialogul cu Roma. Rezultatul, tara e dezmembrata si lasata pe mana Moscovei. R. Moldova este si azi sub obedienta pravoslavnica nemijlocita. Si in vestul Europei sunt sute de mii de tiganii, dar sunt occidentalizati, ei nu sunt o problema social-politica. Tiganii occidentali nu aspira la impunerea modului lor de viata in societatea UE, ca la Bucuresti. Crestinii occidentali au, desigur, multa rabdare cu societatiile subdezvoltate, tiganizate, pentru a spune romanizati, dar sesizeaza ca permanentul lor avans de simpatie, incredere acordat ortodocsilor, inclusiv tiganilor, nu este onorat, ci manipulat, considerat de ei de la sine inteles si ca mai ales tiganii abat atentia de la chestiunea, optiunea fundamentala a moldo-valahilor si tiganilor pravoslavnici: spre orient sau occident? Moscova sau Roma? Ori un mod de viata asiatic, tiganesc, ori unul conform civilizatiei europene, occidentale. Ambele sunt, dupa cum se stie, incompatibile.
www.viorel-roman.ro, www.romanialibera.ro, www.observatorul.com, www.revista-epoca.com, www.voxpublica.realitatea.net, www.prm.myforum.ro/tsiganizarea, www.urbaniulian.ro/2009/03/19/tiganiio-mare-problema
B) Ideea, programul emanciparii nationale a Corifeilor Scolii Ardelene a fost infaptuit in anul 1918. Romania Mare putea, trebuia sa faca parte din comunitatea statelor occidentale, dar Biserica Greco-Catolica, Unita cu Roma n-a trecut Carpatii. Unirea cu Roma a fost subminata, Concordatul taraganat. La Bucuresti s-au perpetuat apoi cutumele duplicitare, antioccidentale ale Fanarului, pana la dezmembrare 1940. Apoi dictatura de dezvoltare ortodoxo-comunista a lichidat Biserica Unita si i-a decretat iluministi atei pe Corifei, cand ei sunt carturari ai Bisericii Romei, nu iluministi anticlericali. In realitate moldo-valahii vor ca atat ideea cat si fapta emanciparii, unirii neamului sa le apatina lor, sa fie modelul de urmat pentru toti romanii. Acest deziderat l-au realizat in spatele Cortinei de Fier. Dar dupa 1989 transferul de suveranitate la UE si NATO, desfiintarea granitei spre vest, in curand si a monedei nationale, exodul a patru milioane de muncitori, pune in dificultate elita moldo-valaha si tiganeasca. Putini mai cred ca “soarele rasare la Bucuresti” unde tiganii au fost inpinsi in fata in politica pentru a masca un Occidentalism de parada, similar celui din perioada interbelica. Biserica Unita e periferizata, vizita Papei Ioan Paul II 1999 la Bucuresti e fara urmari, unirea cu Roma, fundament al integrarii autentice in Europa se lasa asteptata. De Concordat nici nu se mai vorbeste. Programul national al Scolii Ardelene nu este acceptat de moldo-valahi, asa ca Tiganiada (o noua editia a lui Budai Deleanu) ii ia locul. Madalin Voicu vrea o RRomania. Deturnarea atentiei de la lipsa de proiect autentic a orientarii spre UE a moldo-valahilor spre comportamentul tribal tiganesc rom, romanes n-a reusit. In schimb refuzul ortodocsilor de a se uni cu crestinii occidentali este din ce in ce mai manifest. Dupa sute de ani de robie tiganii au o aversiune fireasca fata de stat, de dreptul roman si practica furtul si minciuna ca forme de protest. Confuzia occidentala intre romi si romani este la fel de nesincera ca diversiunea damboviteana. Fireste nu romii sunt vinovati ca romanii nu stiu cum sa impace capra si varza, sa fie acceptati sincer, nu monitorizati ca tiganii Europei. Ei vor, ca in perioada interbelica, atat solidaritatea, bunastarea occidentala, cat si duhovnicia, sobornicia orientala, ortodoxa. Rezultatul acestui proiect national cultural, mimetic dupa cum se stie, a esuat 1940 si nici azi nu-i de bun augur. Tiganii rromi sunt numai un element nou, folcloric, dar la fel de artificial ca si maimutareala culturala occidentala din Vechiul Regat. Daca vor in UE moldo-valahii trebuie sa reabiliteze, sa urmeze Scoala Ardeleana, sa inceapa dialogul cu Roma.
C) La incrucisarea imperiilor si religiilor, romanii stau in calea tuturora. Ortodocsii, Imperiul Roman de Rasarit (Moscova si Constantinopolul) n-au incredere in urmasii Romei neslavizati la nord de Dunare si pentru ca-i impiedica sa aibe legatura directa cu fratii lor, sarbii si bulgarii. Occidentalii, Sfantul Imperiu (UE/NATO) n-au incredere in ortodocsi. Turco-musulmanii si Patriarhul grec au nostalgia celor cinci secole de dominatie la Bucuresti si Iasi. In acest context religios de la limes, tiganizarea moldo-valahilor are traditie. Tarul il trimite pe Alexandru S. Puskin la Chisinau cu aceasta misiune. In poemul sau “Tiganii” e vorba de urmasii Romei la Dunarea de Jos: romanii sunt romanes, tigani. URSS promoveaza filmele moldoveanului Emil Loteanu “O satra urca spre cer”, “Lautarii” in care tiganii canta romaneste. Rezultatul: Romania este “un stat artificial locuit de tigani italieni”(Vladimir Jirinovski) “Romanii sunt tigani” (Vladimir Voronin). Confruntati cu “Bolnavul de la Bosfor” si expansiunea rusilor, occidentalii ii ajuta pe romani, pe moldo-valahi, sustine Unirea (dupa dezrobirea tiganilor), regatul sub Carol I si Marea Unire. Reorietarea spre Roma e meritul Bisericii Unite, asa ca dupa lichidarea ei, vestul descopera duplicitatea moldo-valaha, Dracula, tigani. Imagini negative. Pentru ca natalitatea e in crestere la tigani si in descrestere la toti, in vremea lui Ceausescu se considera ca ei vor deveni din natiune conlocuitoare, una inlocuitoare. Ortodoxia, marginalizarea Bisericii Unite ii instraineaza pe occidentali, iar tiganii sunt confundati cu rom/anii, dupa ce ei ajung la conducere si se metamorfizeaza subit in rom/roma/romanes. Roma si Caritas sunt notiuni romano-catolice la care aspira tigani si excrocii din Cluj, fara a le devaloriza. Confuzia intre rom/roma/romani este la fel numai una propagandistica, de imagine. Dar atat in Romania cat si in Moldova, cea mai saraca tara din Europa, majoritatea se confrunta cu o situatie materiala la limita, care genereaza in mod firesc comportamentul de supravietuire la marginea legalitatii si neincredere, specific mai ales tiganilor. Romanii si romi ortodocsi nu se bucura de simpatie nici in vest nici si est. Oricum, obedienta milenara pravoslavnica si multiseculara suzeranitate turco-greco-musulmana nu pot fie depasite in cateva decenii de ortodocsii moldo-valahi si cu atat mai putin de romi, dezrobiti in urma cu 153 de ani.Totusi toate drumurile duc la Roma. Decizia romanilor si a occidentalilor de reintegrare in Sfantul Imperiu, UE/NATO, schimba deja incet dar sigur atat viata urmasilor legiunilor pierdute de la Dunarea de Jos, cat si propagarea imaginii lor negative, diversiunea tiganizarii lor.
7) "Vor reusi valahii sa marginalizeze modelul scolii Ardeleane orientat spre Roma? Cei care n-au cunoscut niciodat o politica rationala..." Repet, modelul Scolii Ardelene e mort de mult, l-a terminat secolul XX, azi n-ai nevoie sa fii catolic ca sa studiezi in occident, totul e mult mai rapid azi. Iar politica rationala? Cat a fost de rationala interventia in Afganistan, in Irak sau Libia ? O politica rationala se judeca dupa rezultate palpabile prefigurate macar in parte. Din acest punct de vedere politica rationala a fost politica din perioada 1859-1916 cu toate erorile si neimplinirile (vezi 1907, de exemplu) si, fara indoiala, politica PCR cam pana in 1979 cand s-au combinat in mod nefericit continuarea dezvoltarii generale cu rambursarea accelerata a datoriilor, din mefienta (justificata, spun eu) fata de finanta internationala.
Viorel Roman: Unirea cu Roma a Bisericii Române din Transilvania în 1700 a deschis porţile universităţilor catolice din Roma şi Viena tinerilor greco-catolici, care au pus bazele şcolii Ardelene. Corifeii Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Ioan Budai Deleanu s-au format în spiritul teologiei occidentale, ei nu sunt iluminişti, cum sunt văzuţi de moldo-valahi ortodocsi. După 1920 Biserica Unită n-a trecut Carpaţii, în schimb 1948 moldo-valahii au desfiinţat cu ajutorul ruşilor Biserica Unită şi reorientat cu baioneta 2000 de biserici spre Moscova. După 1989 greco-catolicii sunt oarecum toleraţi, bisericile nu-s restituite, statutul de Biserică Naţionala e pus la îndoială şi Corifeii sunt văzuţi în continuare ca iluminişti atei si francmasoni. 2007 România va face parte din UE, a cărei Constituţie a fost respinsă în Franţa şi Olanda. Cu acest prilej a devenit clar că iluminismul şi creştinismul merg pe căi diferite, contradictorii. Iluminismul caută din sec. 18 adevărul în raţiune şi experiment. Divinizarea revoluţiei şi libertăţii au dus la Revoluţia Franceză, Sovietică, la marxism-leninism. Cu tot eşecul curentelor revoluţionare anticreştine, iluminismul caută în continuare să submineze valorile creştine din Constituţia UE. Dumnezeu n-a fost pomenit în Constituţie pentru că ar lezează sensibilitatea musulmanilor şi evreilor. Ei nu sunt ameninţaţi de morala creştină, ci din contra, de cinismul unei culturi occidentale secularizate, care se leapădă de propriile ei origini. Nimeni nu pune la îndoială creştinismul europenilor, iar referirea la Dumnezeu în Legea fundamentală nu lezează sentimente religioase, în schimb, o societatea fără Dumnezeu îi jigneşte pe toţi. Cultura iluministă pledează pentru drepturile omului şi o ideologie confuză a libertăţii. Deja lupta împotriva discriminării începe să îngrădească libertatea cuvântului. Securitatea urmărea „duşmanul de clasă”. Azi o Comisie de stat şi „Societăţi civile” sancţionează pe cei „politic incorect” faţă de homosexuali, ţigani, evrei. După persecutarea uniţilor şi deformarea mesajului Corifeilor într-o „mişcare ideologică şi culturală cu caracter iluminist”, orizontul intelectual şi politic de la Bucureşti e în impas. Pentru că refuză dialogul cu Roma şi realizarea unităţii creştine, românii sunt cei mai săraci din Europa. Greco-catolicii cunosc roadele Unirii, emanciparea şi unitatea naţională. La moldo-valahi iluminismul ateu, secularizarea, socialismul, curentele culturale occidentale, dinastia, masoneria, cu toate meritele lor incontestabile, au permis numai o integrare superficială în Europa. Azi toţi românii au şansa aderării autentice la Europa printr-o tranziţia de la iluminism fara Dumnezeu la acquisul comunitar, forma laică a codului canonic romano-catolic, descifrat şi făcut accesibil poporului de Şcoala Ardeleană în urmă cu secole. Mai ales pentru români, „toate drumurile duc la Roma”.
8) "Mihai Viteazul realizeaza Unirea cu ajutorul papei de la Roma dar dupicitatea greco-slava îl ucide. Cuza opteaza pentru unirea cu Roma, dar fratii lui îl exileaza." Aici pune mana pe cartea de istorie, dar citeste ca lumea, fiindca tu de fapt aderi la mitologia nationala romantica.
8.1) Mihai Viteazul era un simplu condotier care cauta sa aiba o armata cat mai mare. Si a reusit sa convinga pe moment un imparat cam neghiob, pe Rudolf al IIlea. Papa nu are nici un amestec, mai ales ca Mihai Viteazul a gonit de pe tronuri un principe catolic (Bathory - mai era si cardinal! L-a "tradat" cumva "sanctitatea sa"?) si altul sprijinit de Polonia catolica (Movila). NU duplicitatea greco slava ci aceleasi sforarii politice din lumea catolica, departe de a fi unita, au eliminat un condotier incomod.
Mihai Viteazul
Viorel Roman: Comemorarea domnitorului Mihai Viteazu (1593-1601), un erou al neamului, se face azi, intr-o conjunctura similara cu cea in care a fost ucis. Cruciatii sunt din nou in razboi cu musulmanii, si românii, tot din proprie initiativa, de partea occidentalilor. Sfinta Liga condusa de Papa Clemens VIII l-a primit pe Mihai cu bratele deschise si l-a indemant sa se lepede de ierarhia duhovniceasca si soborniceasca straina de romanitate, iar azi Papa Ioan Paul II, UE, FMI, NATO ii indeamna pe români la fel, sa revina in tabara occidentala, romana. Unificarea Transilvaniei cu Tara Româneasca si Moldova sub auspicii apusene n-a durat pentru ca Mihai Viteazu nu a mers pe linia Romei. Acest refuz si orientarea lui duplicitara spre Moscova si Constantinopol i-au fost fatale. A fost ucis de un condotier al Sfintei Ligi, iar valahii au recazut apoi din nou in servitudinea orientala, dezmembrati in mai multe provincii, dependente de straini. Din aceleasi considerente si dupa aproape acelasi scenariu, acest destin tragic l-au avut si Tudor Vladimirescu, Ion Antonescu si Nicolae Ceausescu, chiar daca asasinii au fost, pentru primul din tabara greceasca si pentru ultimi doi, mina lunga a Moscovei. Aspiratia românilor de a revenii, de a se reintegra in civilizatia latina, de care au fost izolati in mileniul trecut de greco-ptavoslavnici, este contracarata cu succes de centrele spirituale si politico-militare orientale, de a "doua Roma", Constantinopol si mai nou de "a treia Roma", Moscova. Tranzitia, reforma, reintegrarea din zilele noastre in structurile occidentale, euro-atlantice nu se deosebesc de eforturile lui Mihai Viteazul, chiar daca limbajul nostru este secularizat, sofisticat si mijloacele propagandei raspindesc o ceata mai densa, peste un adevar elementar. Dilema românilor este simpla si mereu aceiasi - Moscova sau Roma? Spre cine ne orientam? Mai ales in vremuri de restriste. Incercarile de a trage de timp, de a folosi intermediari dubiosi, tinte false si chiar de a folosi duplicitatea bizantina pentru a eluda optiunea fundamentala duc cu necesitate spre dezastre nationale si moartea conducatorilor. In acest sens, la comemorarea lui Mihai Viteazul n-are rost "debizantinizarea" sau "democratizarea" activitatii lui, el este contemporanul nostru.
8.2) Cand a optat Cuza penru unirea cu Roma, el care era francmason republican ateu, drept care a secularizat averile inchinate la Athos (si doar pe alea fiindca el era un pragmatic)?
Cuza si unirea ci Roma
Viorel Roman: In discursul de Ziua Unirii 2007, presedintele Traian Basescu a declarat la Iasi, ca modelul sau e domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Ce vroia el? Dupa ce Congresul de la Paris i-a eliberat de protectoratul ruso-turc, moldo-valahii au realizat la 24 ianuarie 1859 Unirea Principatelor sub Cuza, apoi el reorienteaza Principatul de la Istambul / Moscova spre Roma / occident. Dar fara succes: rusi, maghiari, greci, turci, austrieci si sîrbi era (si mai sunt inca) in mod firesc inpotriva emanciparii romanilor de sub supravegherea religiosa greco-pravoslavnica si statutul de tolerati in Europa.
Dupa detronarea, exilarea lui Cuza, unirea cu Roma este inlocuita de francmasoii liberali cu limba, cultura franceza si dinastia germana. In ciuda tuturor, Cuza e un erou national. Anturajul sau, în afara de M. Kogalniceanu l-a tradat. Ziarul rus Le Nord, 22 febr. 1864, remarca: „Cuza aspira nu mai putin decit la coroana regala a României, subordonarea ritului grecesc celui roman in Principate, convertirea lui insasi la catolicism, in schimbul sprijinului puterilor catolice pentru urcarea lui la tron.“
In acelasi an boierul Nicolae Rosetti Raznoveanu îl denunta la Moscova pe Cuza: „Toti am fost cuprinsi de cea mai dureroasa neliniste vazind staruintele, deja de patru ani, de a smulge tarii noastre credinta, care pina acum a pazit si mângaiat pe parintii nostri; toti am tremurat, vazind ca aparatorii firesti ai credintei noastre, oameni, care stau in fruntea tarii noastre, se unesc deschis cu aceste sfortari care ne imping prin toate mijloacele la schisma si erezie, supunindu-ne jugului papal… In acelasi timp, organele oficiale ale guvernului au inceput, la orice ocazie, sa destepte in noi ura si dispret fata de coregionalii nostrii din Rusia si de biserica greaca de la Constantinopol, mama noastra obsteasca… N-a fost destul ca a lipsit de putere pe calugarii greci, trebuia sa-i si goneasca… Cu toate acestea generatia de acum… a ramas legata in adincul inimii sale de vechia lor credinta ortodoxa, astfel ca râvna guvernului nu a putut culege multe jertfe... Dar viitoarea generatie va fi mai accesibila pentru iubirea papala. Pentru aceasta au inceput sa scoata din seminariile nationale limba parintilor greci si sa o inlocuiasca cu studierea limbilor franceza si latina… au introdus profesori greci-uniti. In fruntea Universitatii din Iasi au pus pe un unit… In scolile de fete au adus surori de carietate catolice... In orasele de judet, ca in Botosani, se vede ca sunt destul de multi simpli preoti catolici de parohie, au instituit episcopate catolice. A pregatit introducerea calendarului greco-unit… In sfirsit, ca sa se dea ultima lovitura, s-a infiintat seminarul catolic din Iasi ca sa inunde satele noastre cu propagandisti romano-catolici si sa le predea ca jertfa prozelitismul bisericii papale. Guvernul nostru nu pierde nici-o inprejurare ca sa arate o vadita bunavointa fata de episcopul catolic si propagandei lui, pe când în locurile cele mai inalte se discuta public despre superstitiile credintei ortodoxe… Pe lânga aceasta trebuie sa Va spun, ca guvernul nostru, numai pentru a termina despoticele sale planuri… trebuie sa se incredinteze de ajutorul – fireste nu fara folos personal – politicei straine, trebuie sa-i dea – zic – o asigurare: aceasta asigurare este darîmarea religiei noastre nationale si inlocuirea ei cu religia catolica. Nu am nevoie sa arat aci legatura launtrica, care uneste propaganda catolica din tara noastra cu propaganda pe care o savirseste in aceiasi vreme clerul polon, insufletit de aceiasi politica in tinuturile apusene al imperiului (rus). Astfel a trebuit sa se temine marele plan, care nu a avut alt scop afara de a ataca imperiul rus ortodox in acelasi timp din doua parti opuse, creându-i la Vistula si pe Dunare dusmani de credinta si de politica. Augustul imparat, care conduce in prezent soarta imperiului, numai sa voiasca, si va stropsi cu o singura lovitura revolutia si erezia… Eu nu vorbesc despre marile interese politice, care trebuie sa înpiedice Rusia in lupta contra distrugerii ortodoxiei la Dunare; numele ei atunci va fi urât, influenta ei va fi perduta, influenta dusmana insa va fi stapâna lînga portile ei. Eu chem gânduri nelumesti. Eu ma adresez ortodoxiei tuturor fratilor nostri din Rusia… Ceea ce ati facut pentru tinuturile apusene ale imperiului, unde ca si la noi, credinta nationala a fost o tinta pentru fanatica propaganda a partidului polon, faceti acelasi lucru si pentru noi…“ (Stefan Berechet, Un nou document privitor la reformele bisericesti ale lui Al. I. Cuza, in Biserica Ortodoxa Româna, 1925, p.75)
Aici sunt sintetizate prejudecatile ortodoxe legate de Roma, dupa Unirea din 1859 si Revolutia 1989: (re)orientarea moldo-valahilor de la Tarul rus si Patriarhul grec spre Europa (azi UE), spre Roma e tradare; prezenta occidentala pe Vistula si Dunare la poloneji si români (extinderea NATO), este si din punct de religios inacceptabila pentru ortodocsi; prezenta catolicilor si unitilor cu Roma din Ardeal in invatamint, institutiile de carietate este numai un cal troian al prozelitismului occidental; chiar si cultura laica franceza, limba franceza si latina sunt la fel de subversive etc.
Acest codex pravoslavnic era propagat in România postrevolutionara sub lozinca - „Nu ne vindem tara!“ La Revolutia din 1989, Ion Iliescu, fidel celei de a „treia Roma“ / Moscova, ia puterea dupa lichidarea lui Nicolae si Elena Ceausescu, adepti ai celei de a „patra Roma“ / Bucuresti. De atunci toata suflarea româneasca e pentru Europa / UE si depasirea statutului de sclavi de pe plantatia de la periferia occidentului.
Asa a reaparut spinoasa dilema politico-religioasa din vremea lui Cuza Voda: pentru integrarea româno-ortodocsilor in vest, in lumea catolicilor si protestantilor, e necesar un limbaj comun, de dialogul si Unirea cu Roma. In acest scop Iliescu a fost de mai multe ori la Roma, si cind Emil Constantinescu, un subaltern de-a lui pe linie de PCR, era presedinte, Ioan Paul II a vizitat România si a redeschis, unicului neam ortodox de origine latina, portile UE. Au venit apoi si conducatori laici. Romanie e azi in UE.
Si Preafericitul Patriarh Teoctist a fost de mai multe ori la la Roma, s-a imbratisat in vazul multimii cu Ioan Paul II si au vorbit de Unire atit la Bucuresti cit si in Piata Sf. Petru. Bineinteles ca Iliescu nu e Cuza, cum nu e nici Emil Constantinescu, care-l imita in mod penibil. Lipseste si azi un M. Kogalniceanu si o generatie pe masura.
In Razboiul Rece rusii au lichidat tot ce facilita românilor orientarea spre vest. Doua mii de biserici unite cu Roma au fost trecute la ortodoxia pravoslavnica a Moscovei de Armata Rosie. Mi de preotii si zeci de mii de intelectuali prooccidentali au fost exterminati si exilati. Au fost interzise mii de publicatii, autori. A urmat îndobitocirea comunista, cu larg caracter de masa: „In scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultati trebuie sa fie inlaturati profesorii de valoare care se bucura de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupare de oameni numiti de noi, avind un nivel de pregatire slab... la facultati sa ajunga cu prioritate sau in mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesati sa se perfectioneze la nivel inalt, ci doar sa obtina o diploma." (KGB. Istoria secreta a operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov. Bucuresti 1994, p.447)
In acest context nu-i de mirare ca Ion Iliescu pe de o parte a linistestit norodul drept credincios cu duhul soborniciei si pe de alta s-a confruntat si cu vrajmasi cunoscuti deja sub Cuza. Rusii, grecii, maghiarii si sirbii nu sunt pentru emancipare moldo-valahilor si Unirea lor cu Roma. Nici greco-catolicii, unitii cu Roma, dupa o generatie in catacombe, n-au ajuns la cadenta impusa de clarviziunea si dinamismul Romei.
Români care mai pledeaza pe fata pentru obedienta rusa si greaca sunt putini, totusi exista urmasii ai boierului Raznoveanu, ai KGB-ului. Ei se închina in continuare la Moscova / Constantinopol si vad in occident tot raul, vrajmasie si prozelitism. In lipsa alternativei occidentale autentice, reapar paleativele trecutului. Astfel curentul cultural francez, francmasonii liberali, dinastia cu printul Duda, colonel al Armatei romane, joaca din nou rolul de intermediari între români ortodocsi si occident.
Sub Iliescu am avut o situatie similara cu cea sub Cuza, dar exact pe dos. Daca Cuza si Kogalniceanu in taina si fara sprijinul eficient al intermediarilor cu Roma, au fost mari deschizatori de drumuri inpotriva tuturora, Iliescu si Teoctist, cu toate ca au avut sprijinul papei Ioan Paul II, al Vestului, inclusiv dorinta majoritatii, nu au fost la inaltimea momentului istoric prilejuit de sfirsitul Razboiului Rece. Din contra. Era Iliescu & Teoctist a fost numai una de tranzitie.
2007 e clar ca „toate drumurile duc la Roma“, ca Papa nu-i pentru convertire. Nici macar modelul Unirii cu Roma a greco-catolicilor transilvaneni din 1700 nu e actual, iar extinderea UE / NATO nu e impotriva rusilor, care coopereaza cu occidentalii pe fronturile Asiei. Cultura apuseana nu respinge valorile crestine orientale. Majoritatea vad ca România si Republica Moldova merg intr-o directie gresita. 90% din tineret vor sa fuga in vest. Si daca Cuza, Ceausescu, Iliescu, Constantinescu n-au reusit, dupa Razboiul Crimeii si Razboiul Rece, sa-i scoata pe moldo-valahi de la periferia mizeriei orientale si sa-i integreze in UE, urmasul lor, Basescu are acum o sansa.
Numai Unirea cu Roma, adica realizarea marele proiect national initiat de de Cuza, poate salva tara de situatia de periferie in bataia tuturor vanturilor. Bineinteles ca o apropiere intre capitanul de cursa lunga Basescu si cel mai mare teolog si folozof al timpurilor noastre, papa Benedictul XVI, nu-i usoara. Totusi sa ne reamintim de vizita comunistului Ceausescu, a (neo)comunistului Iliescu la Roma si de Constantinescu, un obscur activist PCR de la Facultatea de Geologie, care a avut curajul de initia venirea papei Ioan Paul II la Bucuresti, 1999 si mai ales de vizita papei Benedict XVI in Turcia, la Patriarhul Bartolomeu I de ziua Sf. Andrei, 2006.
In ciuda riscului de a fi mazilit de monstroasa coalitie dintre liberalii francmasoni si sobornicia greco-pravoslavnica Traian Basescu vrea sa merga pe urmele lui Cuza, a inaintasilor lui Ceausescu, Iliescu, Constantinescu. Devotamentul sau pentru Cuza merita toata cinstea. Pana acum Basescu, prizonier al Aliantei, a curentului francmason si cultural occidental, n-a reusii sa rupa lanturile coruptiri si duplicitati moldo-valahe, sa-i scoata pe romani la liman, din eterna mlastina a orientului.
Republica Moldova e inca sub rusi, dar Romania e membra a UE/NATO, ceea ce e din nou un avans de incredere a occidentalilor fata de toti romani, similar cu cel de dupa primul razboi mondial. Atunci, in Romania Mare, increderea a fost nejustificata. Francmasonii, germanii etc. au subminat unirea cu Roma, dar acum romanii sub Traian Basescu pot din nou decide: Moscova / Istambul sau Roma?
Cu instinctul sau politic, care l-a avansat in fruntea tarii, Basescu este constient ca programul politic liberalo-francmason, cultural occidental, inclusiv printul Duda sunt praf in ochi. Totul e numai o fatada, care vrea sa ascunda defectele sistemului turco-fanariot, care domneste de cinci secole la Bucuresti si a facut ca si Romania Mare sa se prabuseasca in numai doua decenii. Integrarea in Europa / UE va fi la fel de pasagera, daca se va nesocoti dorinta de unire cu Roma a lui Cuza.
Antisemitismul ortodox
http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/05/28/antisemitismul-ortodox/
Premierii evreii Petre Roman si Mihai Razvan Ungureanu au fost dati jos din functie intempestiv (ca evreul Primakov la Moscova) pentru a nu putea candida la singura demnitate decisiva in Romania si Rusia, cea de Uns al Celui Atotputernic, Intaistatator al Statului si Bisericii, pentru ca, dupa cum bine se stie, Patriarhul si clerul pravoslavnic sunt salariatii smeriti ai Presedintelui.
Evreii au rolul de intermediari cu lumea apuseana, de modernizatori a societatii cronic subdezvoltate din Romania si Rusia. Ortodocsi si evreii isi urmaresc interesele lor divergente si de obicei minoritatea e intr-o pozitie defavorabila. Vezi cresterea si descresterea influentelor evreesti in Rusia (ca in Romania etc.) in ultimele doua secole analizata exhausiv de Alexandr Soljenitzin.
Criza din 2007 a readus in discutie rolul evreilor intr-o forma mai voalata decat in razboului mondial II, cand jidanii si tiganii, dupa terminologia antisemita a vremii, erau considerati vinovati de toate relele si deportati in Transnistria sau fugeau in Palestina. Si acum vinovati sunt tiganiii, care discrediteaza neamul si bancherii, 1% (majoritatea evrei) care exploateza 99%. (dupa ziarul BURSA din 14 mai 2012)
Cine-i vinovat? Majoritatea ortodocsilor spun ca evreii conduc lume, finantele. Bancile lor au infiintat Sistemul federal de rezerva, Banca Centrala a USA, o institutie particulara, condusa de Greenpan (originar din Romania), arhitectul crizei si actualmente de Ben Shalom Bernanke. FMI conduce tara pe fata.
In realitate, atat in trecut, cat si in tranzitia actuala, ortodocsii sunt depasiti de cerintele rationalitatii occidentale, pe care nu o intelag. Ca urmare nici nu o accepta. Pe de alta parte ei se vad mereu nedreptatiti de occidentali, cu care in mod paradoxal nici nu vor sa stea sincer de vorba. Refacerea unitatii crestine cu Roma, singura cale care ar debloca energiile folosite in diversiuni, minciuni cusute cu ata alba, este amanata la calendele grecesti.
Paradoxal ortodocsi se considera superiori fata de catolici si protestanti, asa ca vina situatiei lor precare nu poate fi decat a acestora. Dar occidentalii sunt prea puternici pentru a risca o confruntare. Asta a demonstrat Razboiul Rece dintre ortodoxo-comunisti si capitalistii, individualistii din vest. O noua Cortina de Fier, care sa protejeze oarecum primitivitatea die est, e acuma inacceptabila.
De aceea antisemitismul ortodox este de fapt o forma de antioccidentalism cu traditie, mai veche decat Marea Schisma 1054. El incepe cu incompatibilitate dintre greci si romani, dintre greco-ortodocsi si romano-catolici, dintre orient si occident. Atat antisemitismul cat si antioccidentalismul nemarturisit vor dispare cand ortodocsii si occidentalii refac unitatea in diversitate crestina.
In caz contrar se revine la cunoscuta despotie orientala.
O critica la Antisemitismul… ortodox
http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/05/28/antisemitismul-ortodox/
Cine citește acest așa zis articol semnat de Viorel Roman (care, dincolo de numele său de „roman”, nu prea are nimic în comun cu românismul) are toate motivele să râdă cu gura până la urechi. Ceea ce reușește să debiteze în faimoasa „publicație” sunt pur și simplu refulări personale cu iz religios dar, atenție, fără a avea habar de realitățile lumii în care trăim sau măcar în realitățile istorice prin care au trecut împreună atât creștinii cât și evreii. N-am găsit nici măcar un singur exemplu concret care să demonstreze în scrisul venerabilului „publicist” faptul că ortodocșii (cel puțin cei români) ar fi antisemiți, în schimb speculează și face afirmații expunându-și pur și simplu un punct de vedere absolut părtinitor.
Pentru știința dumnealui (și a celor care ar putea să creadă spusele sale), ideea de popor ales n-a apărut la români sau la creștini, ci tocmai evreii au inventat și apoi menținut această teorie „ariană” (adică de rasă superioară) cu scopul declarat fățișde a subjuga și stăpâni popoarele lumii. Ura rasială a început odată cu declararea poporului evreu drept singurul popor capabil să se mântuiască și să dobândească promisiunile lui Dumnezeu. Asta pe de o parte, ca să o luăm în ordine oarecum cronologică.
Pe de altă parte, a vorbi deschis despre sionism și enormele prejudicii aduse de elita mondială EVREIASCĂ de-a lungul timpului atât propriilor conaționali cât și popoarelor lumii nu înseamnă antisemitism, ci o simplă exprimare a unor adevăruri istorice care nu incriminează cu nimic pe evreii simpli, pe evreii care nici ei înșiși nu cunosc starea reală a politicii subversive dusă de factorii decizionali ai țării lor. Asta așa, ca să nu mai comentăm, spre exemplu, despre vânzările din spatele frontului și atrocitățile și barbariile comise de unii evrei în perioada Celui de-al Doilea Război Mondial, sau despre cine a fost în spatele creării vestitului comunism - mai ales în Rusia pravoslavnică la care venerabilul scriitor face referire cu atâta zel și patos demn de un cronicar.
În aceeași ordine de idei, țin să precizez că la cârma țărișoarei noastre s-au aflat (mai ales după 89) o serie de personaje de origini semite, fără ca Biserica Ortodoxă Română să aibă vreodată vreo zvâcnire (măcar de orgoliu) prin care să dea un semn că are ceva împotriva evreilor. Dimpotrivă, și tocmai din această cauză ne aflăm astăzi la stadiul de cobai ai Europei, de țară secată de resurse (mai ales umane). Iar aici cred că se pretează exemplul guvernatorului Băncii Naționale a României care, cred că nu mai e un secret pentru nimeni, a fost și a rămas tot un evreu la origini.
Cum-necum, la cârma destinelor economice ale României se află întotdeauna un evreu. Asta e, nu putem ascunde asta pe după deget. Și ca și cum n-ar fi fost de-ajuns, BOR n-a schițat nici un fel de gest când vestiții emisari (SAMSARI, în traducere liberă) ai FMI și BM, emisari de origini nu tocmai creștine (J. Franks fiind mormon, o religie interzisă în unele state ale lumii), au hotărât ca românii să devină proscrișii planetei, după cei ai țărilor africane, desigur.
În realitate (ca să-l parafrazez pe distinsul scriitor de gogorițe), atât în trecut, cât și în tranziția actuală, ortodocșii NU sunt depășiți de cerințele raționalității occidentale, ci sunt foarte adânc ancorați în realitățile cotidiene pe care tocmai unii evrei ni le dictează. Spre deosebire de frații lor evrei însă, românii ortodocși (și bănuiesc că și cei catolici) sunt cu mult mai primitori și mai maleabili, mult mai omenoși și mai miloși din fire, ceea ce-i face de multe ori ținte sigure pentru vânătorii de chilipiruri. Ce vreau să spun cu asta, că românii nu gândesc numai/doar cu mintea, ci și cu inima! Cu alte cuvinte încă își mai folosesc bunul simț, rușinea de oameni și frica de Dumnezeu (ceea ce noi numim conștiință), adică exact preceptele creștinești după care se conduc și pe care le dezvoltă tocmai în sânul Bisericii Ortodoxe.
Acestea fiind zise, să vă fie rușine d-le Roman că arătați cu degetul spre creștinism făcându-l de sorginte antisemită!!! Habar n-aveți cu ce se mănâncă creștinismul, vorbiți ca un simplu „outsider” și vă obosiți degeaba, în speranța că, probabil, vă veți auzi propriile bazaconii și le veți crede. Încă un lucru mai am de adăugat aici, și anume că ortodoxia nu trebuie să facă nici un fel de compromis ca să fie pe placul oamenilor de azi, oameni care nu vor să-și schimbe obiceiurile și apucăturile deșănțate. Ortodoxia rămâne principala armă de luptă împotriva tarelor societății noastre și, fie că vrem sau nu să acceptăm, nu este învechită în nici un fel tocmai pentru că ea se adresează oamenilor „moderni” de azi. Creștinismul apusean „a apus” pentru că a făcut compromisuri și apoi a încercat să îndrepte relele făcute prin adoptarea de alte compromisuri … compromițătoare, adică a intrat într-un fel de cerc vicios.
NU noi suntem păgâni, d-le Roman, nu noi l-am crucificat pe Fiul lui Dumnezeu ca sângele Lui să cadă blestem asupra urmașilor, dacă înțelegeți aluzia.
Viorel Roman: Confruntat cu afirmatia: cum-necum, la carma destinelor Romaniei se afla intodeauna un evreu, dupa cum afirma criticul meu mai sus, am cautat si eu sa raspund intr-o serie de articole, aproape o brosura, la intrebarea:
EVREII CONDUC LUMEA?
www.badpolitics.ro/evreii-conduc-lumea-viorel-...
Introducere
Ion Antonescu si evreii între orient şi occident
Antisemitismul, Karl Marx şi Unirea cu Roma
Holocaustul sau Mahomed. Care-i adevărul?
München şi antisemitismul fără evrei
Benedict XVI şi Holocaustul
Secolul evreilor
Evreii şi românii
Fără evrei, n-ar fi terorişti?
Holocaustul în Germania şi România
Antisemitism ortodox
Holocaustul şi viitorul românilor
Noi despăgubiri de război evreilor?
Românii împotriva Holocaustului
Sacralizarea Holocaustului în România
Romanii, occidentalii si antisemitismul
Adolf Hitler
Monumentul holocaustului
Raoul Şorban
Industria Holocaustului
Al doilea front al conducătorilor români
Tranziţia prin evrei, francmasoni şi comunişti
Bremen – Bucureşti 2008
Prietenului meu Raoul Şorban (1912-2006)
„Drept între popoare”, Yad Vashem, Israel
INTRODUCERE
Istoria României este strâns legată de evrei, care au fost mereu în prima line a modernizării, industrializării, tranziţiilor şi au avut, au rolul de curea de legătură între „plantaţia de la Dunărea de Jos” cu metropolele occidentale sau Moscova. Dar România a pierdut al doilea război mondial şi cel de al treilea, „cel rece”, aşa că li s-a impus după 1945 “Istoria R.P.R.” şi azi cum să vadă ei holocaustul şi comunismului. Evrei mereu în slujba învingătorilor? Sunt românii antisemiţi pentru că nu le-a dat, dă mâna să fie antisovietici, iar astăzi antiamericani, occidentali? De aceea nu-i de mirare că de la Revoluţia de la Crăciun 1989, când au fost împuşcaţi „dictatorul şi sinistra sa soţie” (TVR) până la Revelionul 2007, când a fost integrată România în UE, în aşa zisa perioadă tulbure de tranziţie a reapărut simultan, atât „Chestiuea evreiască”, cât şi teoria conspiraţiei: cine conduce lumea? Lumea e condusă de un miliard de creştini occidentali, adică „Lumea I”. Dar Occidentul forţează însă volens, nolens restul lumii, pe cei cinci miliarde de „barbari” moderni, la o interdependenţă, concurenţă, raţionalitate greu de suportat şi de o intensitate a comunicării imposibil de scăpat. Cine-i vinovat de sărăcie, decalaje şi tensiuni? Occidentalizarea lumii începe cu Imperiul Roman, colonialismul, imperialismul şi globalizarea. Din antichitate persistă şi teoria conspiraţiei, după care evreii sunt ţapi ispăşitori pentru fenomene inexplicabile. Mai ales în perioade de crize antisemitismul are conjunctură şi „Protocoalele înţelepţilor Sionului” sunt reeditate. In zilele noastre criza financiar-bancară, care a pulverizat 6.000.000.000.000 $, a reînviat prejudecăţile: Cine a profitat şi trage sforile? Cine caută în google în germană sau engleză despre evrei şi finanţe sau conducerea lumii, dă peste cinci milioane de documente, iar fraza „Evreii conduc lumea?” este deja folosită de 25.000 de ori. Toate acestea justifică editarea contribuţiilor mele, mai ales că relaţiile româno-evreişti au luat o turnură neaşteptată. După ce o perioadă de timp Ion Antonescu era considerat salvator al evreilor din ţara amputată 2/3 în 1940 şi chiar a zeci de mii de evrei ajunşi sub maghiari în Transilvania de Nord-Vest, asistăm acum la demonizarea lui. Chiar memoria unui salvator de evrei, care şi-a periclitat viaţa fără avantaje materiale, cum a fost Raoul Şorban – „Drept între popoare” al Institutului Yad Vashem – este răstălmăcită pentru a-i recicla pe români în antisemiţi. Conform paradoxului care-i frământă pe istorici: “viitorul este clar … trecutul este însă din ce în ce mai incert”.
