Viziuni ortodocse Realitatea exista pur si simplu, nu are nevoie de vocabular sau retorica. Dar de cand oamenii au inceput sa vorbeasca, in urma cu zeci de mii de ani, ei au elaborat treptat un vocabular, o retorica, discurs cu care interpreteaza ce vad, ce vor si ce cred. Misterium humanum: La inceput a fost cuvantul! Din sec. 18 domina in Europa credinta in ratiune, stiinta si tehnica, contrara religiei si mai ales clerului romano-catolic. Un secol mai tarziu, profetul mesianic Karl Marx il inlocuieste pe Dumnezeu cu materialismul dialectic si istoric Atotputernic si ne garanteaza cu acest crez un viitor comunist luminos la toti. Raiul pe pamanat! La o privire mai atenta la retorica imperialismului, globalizarii, integrarii in Europa constatam ca atat in vocabularul si retorica liberala, tipica crestinismului occidentul, cat si in cel marxist sau neo-marxist, dupa prabusirea ideologiei Lagarului ortodoxo-comunist, regasim vocabularul si viziunile Vechiul si Noul Testament. Stiintele sociale au fost teologiei si numai aparent s-au emancipat. Misionare, imperialism, globalizare, occidentala sau ortodoxa? Care-i imperiul binelui si unde al raului? Unde-i viitorul luminos si cum ne pazim de cel necurat? Cine va opri dansul in jurul Vitelului de Aur si ne indruma spre Tara Fagaduintei? Cine reface speranta, aduce Vestea Minunata, Revolutia mondiala? Cine ne salveaza in vest si mantuieste in est? Cine ne duce in ispita? Ce este moral? Care-i adevarul? Din sec. 19, de la Max Weber, stim ca etica protestanta, calvinista e indisolubil legata de capitalism, mult mai mult decat stiinta si tehnica. Si Werner Sombart vede clar interdependenta dintre iudaism si afaceri. Mai aproape de noi, Karl Löwith trece in revista ideile salvatoare de la Fericitul Augustin la Marx, tranzitia de la Dumnezeu la noul credo in Progresul Atotputernic, la care se inchina ateii din zilele moastre. Moldo-valachii, in calea tuturor rautatilor, imperiilor si religiilor au dezvoltat, dupa ce bulgari i-au fortat in sec. 9 sa preia ierarhia greco-slava, un vocabular ortodox, pe cand ardelenii, dupa unirea cu Roma, o retorica greco-catolica, occidentala. Opinia ca si unirea s-a facut fortat, ca au fost distruse manastiri ortodoxe, este falsa (in Sfantul Imperiul Roman nu erau tolerate manastiri contemplative, fara o functie sociala, utila), dar este fara doar si poate expresia sincera a unor traume. Daca asa au fost terorizati moldo-valachii de catre ierarhia greco-slava, dece nu-ar fi avut aceiasi soarta tragica si unitii cu Roma? Pentru a intalege teroarea bulgara, avem un ex. recent. Stalin se intreaba Cate divizii are Vaticanul? si lichideza brutal tot ceea ce aduce a occidental, de la Biserica unita la elita. In schimb, dupa 1989, bisericile nu-s retrocedate, reorientate spre Roma. Ierarhii ortodocsi antioccidentali, activistii marxist-leninisti, agentii Moscovei n-au ajuns la Canal. Generozitate, aroganta sau o viziune a la long? Dupa Machiavelli actiunile rele, brutale, se fac brusc (ca Stalin), pe cand cele bune, lent (ca UE). Pe de alta parte teama atavica ca revine din cand in cand, Biciul lui Dumnezeu, Hoarda de Aur, Imperiul raului de la Rasarit e usor de intales. Plecand de la aceste considerente sa urmarim cateva momente ale coabitarii cu estul si vestul, si lupta crestinilor occidentali si ortodoxo-comunisti de salvarea lumi. Care globalizare e benefica, care nu, si cine va invinge? Roma sau Moscova? Se vor reuni crestinii? 1944, rusii si anglo-saxonii se intaleg la Jalta si romanii invinsi in razboi sunt si jacmaniti si fortati sa sarbatoreasca: Stalin si poporul rus, libertate ne-au adus! Dupa ce-l ucid de Ion Antonescu, Ana Pauker cu ajutorul Armatei Rosii si a ilegalistilor evrei, reorienteaza cu baioneta 2.000 de biserici unite cu Roma spre Moscova si lichideaza brutal tot ce-i occidental. Academia Romana este dizolvata, majoritatea membrilor ei ca si ierarhii Bisercii unite mor in puscarie. Globalizarea, panortodocsia si panslavismul in straie rosii, marxist-leniniste triumfa doua decenii in toata lumea, pe toate planurile, dar mai ales in Lagarul protejat de o Cortina de Fier. 1964, dupa retragerea rusilor si emigrarea in masa a evreilor, Gheorghe Gheorghiu-Dej denunta vasalitatea neconditionata. Nicolae Ceausescu refuza chiar participarea la ocuparea Cehoslovaciei si vrea sa faca apoi din Bucuresti a patra Roma. Asta socheaza a treia Roma, Moscova, in asa masura, ca se ajunge pe picior de razboi. Ceausescu incepe dupa 1968 volens, nolens o colaborare si cooperare cu vestul. Bunastarea anilor 70 e inca in memoria colectiva a romanilor, ca si mizeria anilor 80, cand el refuza colaborarea cu crestini si cauta salvarea la mahomedani. Dec. 1989, la Timisoara, multimea scanda: Ticalosul de tiran, a fugit in Teheran! 1989, rusii si americanii se intaleg din nou, la Malta, si romanii sunt din nou invinsi: Gorbaciov si poporul rus, libertate ne-au adus! Dupa uciderea lui Nicolae si Elena Ceausescu, omul providential Ion Iliescu ajutat de 40.000 de turisti rusi, de actori si regizori profesionisti si de inevitabili revolutionari, mai ales evrei si tigani, care preiau din mers privilegiile ilegalistilor lui Stalin, revine la ortodocsia celei de a treia Roma. 1989, primul mesaj adresat natiunii de Iliescu - Ceausescu a intinat nobilile idealuri (ortodoxo-)comuniste (de la rasarit) - ii asigura trei mandate de presedinte si promovarea partidei filoruse - PMR, PCR, FSN, PDSR, PSD, USL. Fireste el a facut parte la nivel inalt din toate aceste miscari antioccidentale si este presedinte de onoare al PSD. Ca toti conducatorii orientali, de la Tokio la Bucuresti, voda, regele, secretarul general PCR, presedintele moldo-valah este de natura divina. Alianta dintre protestantii anglo-saxoni si pravoslavnicii 1944 si 1989 se bazeaza pe o veche aversiune si incompatibilitate cu Sfantul Imperiu Roman, Europa Centrala, UE, dar care este singura sansa a emanciparii romanilor fara patronaj greco-slav, dupa cum s-a vazut la Unirea lui Mihai Viteazul 1600, la Unire cu Roma 1700, la Revolutia din 1848, la Unirea din 1859, la proclamarea Regatului in 1881, la Marea Unire din 1918, la eliberarea din Lagarul rusesc 1989 si la aderarea la UE 2007. Istoria ne arata ca atunci cand vestul e puternic, rusii sunt opriti la Nistru, in Transnistria, ca in zilele noastre. Si invers, cand ei revin in forta, ca dupa 1945, influenta lor ajunge pana la Muntii Balcani si moldo-valahii redevin vasali lor. De exemplu, Kiseleff moderniza Principatele pentru a le face gubernii. Programul P.C. din R. era dezmembrarea tarii, ceea ce Stalin si Hitler reusesc. Planul Valev, o reactie la Declaratia de independenta din 1964, dezmembreaza R.P.R. in gubernii. 2013, fostul deputat moldovean Andrei Safanov, rus din Transnistria, ca o reactie la protestul presedintelui Traian Basescu fata de sustinerea USL-ului de catre Vocea Rusiei, pledeaza direct pentru desfiintarea Romaniei, cand, dupa dogma marxista, cantradictiile interne, inerente lumii capitaliste, UE/NATO, vor permite. Mai nou insa Safanov, rusii, renunta la Transilvania, care cu un cardinal si mai multi episcopi catolici, se califica mai greu ca satrapie orientala rusa. Pravoslavnicii se concentraza acuma asupra moldo-valahilor, care le sunt de la principele Cantemir la presedintele Iliescu preasupusi. Altfel le taie popa (greco-slav) limba (latina)! Polonia si Romania sunt bastioane ale cordonului sanitar cu misiunea de a inpiedica invaziile rusilor. Dar daca polonezii, cu toate ca sunt slavi, sunt romano-catolici occidentali, cu exceptia ardelenilor uniti, occidentali, moldo-valahii sunt in tabara slava, antioccidentala, ceea ce, fireste, se ia in calcul la Moscova. Sa ne reamintim ca rusi duc o lupta surda la Dunarea de Jos, ajutati de agentii lor de la Cantemir la Iliescu pentru a avea un culoar si oameni de incredere, care sa le asigure atat legatura directa cu fratii lor, slavii, sarbii si bulgarii, cat si influenta in eterna Chestiune Orientala. In acest context, tradatorii, cozile de topor potrivnice intereselor rusesti sunt fireste Antonescu, Ceausescu. Pedeapsa lor e capitala. Pe de alta parte Mihai Viteazul, Scoala Ardeleana, pasoptistii, Cuza, regii germani, Dej, Ceausescu au formulat de a lungul timpului un program de emancipare si fara tutela ortodoxa greco-slava. Aderarea romanilor la Europa este desigur firava si mereu subminata de vecini. Dar in ciuda esecurilor, proiectul este mereu actual. Baronii moldo-valaha, cu o retorica duplicitara in UE, se simt mai in siguranta sub patronajul Moscovei. E frica de libertate, de necunoascut? Oricum paternalismul, coruptia, irationalismul administrativ turco-fanariot, musulmano-greco-ortodox in care s-au format moldo-valahi cinci secole, nu pot fi inlaturate peste noapte. Asta e cunoscut, dar UE nu practica o schimbare brutala, dar perisabila, cum a facut Stalin si fac de obste rusii. Bineintales ca in Europa n-ar fi ales un prim-ministru, care a plagiat un sfert din doctorat, un europarlamentar prins cu manta in sac sau parlamentari puscariabil. La Portile Orientului insa cultura politica si standardele etice se deosebesc de cele din vest, unde conducatorii politici n-au nimbul providential, divin, de la Bucuresti. Ortodocsii moldo-valahi filorusi sunt sincer convinsi ca ei sunt incarnarea interesului national al Romaniei, iar adversarii lor politici, tradatori, cu atat mai periculosi cu cat ei cunosc adevarul, dar il ascund in interes personal, meschin. Invers, provesticii vad in panslavism si panortodoxism calea pierzaniei absolute. La sud de Dunare romanii sunt deja in majoritate exterminati sau asimilati. A mai ramas o minoritate valaha. Dupa cum se vede integrarea in est sau vest, globalizarea, imperialismul occidental sau ortodox, rusesc este glorificat sau diabolizat in functie de perspectiva. In timp ce adeptii romantismului protocronist vor, netulburati de nimeni, un stat neinchinat, ca soarele de pe cer. Casa Poporului si Catedrala Mantuirii Neamului, simbolul arhitectural maret al proiectului Bizant dupa Bizant este inca in constructie. Viziunile globalizarii occidenale si ortodoxe, spre Roma, a doua Roma, Athos, sau a treia, Moscova, sau chiar a patra Roma, Bucuresti, fara a uita fireste nadejdea in mantuirea prin Progres a (neo)liberalilor si (neo)marxistilor, se deosebesc, dar in esenta toate se sprijina pe acelasi fundament milenar iudaico-crestin. Daca in final, am curajul sa afirm ca aceste succinte constatari pot fi utile definirii viziunii ortodoxe a lumii, si daca fortez optimismul, vocabularul si retorica Vechiului si Noului Testament sunt inca instrumente indispensabile taierii nodului gordian al multiplelor conflicte pomenite mai sus, nu fac altceva decat sa continui acelasi discurs, desigur dintr-o cu totul alta pespectiva, dar nu prea departe de a celorlalti. www.viorel roman.ro Bangkok la 22 ianuarie 2013 Aparut in: http://www.cartesiarte.ro/portaleu/articol.php?id_articol=1084&nr=1&an=2013&pagina=2#content http://www.revistasingur.ro/eseu/9041-viorel-roman-viziuni-ortodoxe?q=eseu/9041-viorel-roman-viziuni-ortodoxe http://confluente.ro/Orizonturi--Opinii/Viorel_roman_viziuni_ortodoxe_viorel_roman_1358833598.html http://biblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia.ro__Constelatii_diamantine_Anul_IV_Nr_2.pdf
