Mircea Eliade, 111 de ani la nastere / nr. 86

Superioritatea occidentalilor si inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila (86) 

http://bentodica.blogspot.com.au/2018/01/superioritatea-occidentalilor-90.html

http://bentodica.blogspot.com.au/2018/01/centenarul-si-occidentul-sup-84.html

Superioritatea occidentalilor si inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila (96)

http://bentodica.blogspot.com.au/2018/01/cartea-neagra-romaniei-superioritatea.html

Viorel Roman: Mircea Eliade nu-i politic corect in lumea anglo-mozaica, in plus la germani nu-i destul de alambicat, la romani nu esti filozof in satul tau, mai ales daca asta-i linia. In ciuda tuturora, nu numai pentru un profesor, ci oricine „s-a cufundat în scrierile sale, totul se schimba“ si ne ajuta sa intalegem nu numai intuitiv ca „Superioritatea occidentalilor … e intolerabila“ si mai ales dece fundamentul comportamentului uman este determinat de credinta. http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/07/20/credinta-si-ratiune/

https://melidoniumm.wordpress.com/2012/07/22/viorel-roman-credinta-si-ratiune/

Douglas Allen, prof. (76 de ani) de la Universitatea din Maine, USA, in „Odată ce l-am întâlnit şi m-am cufundat în scrierile sale, totul s-a schimbat“, interviu cu Denis Grigorescu, in Weekend Adevărul, 13 ian. 2018: „Moştenirea lui Eliade este la ora actuală mai puternică în variate cercuri literare şi artistice decât în istoria academică a religiilor. Iar acest fapt nu este în întregime surprinzător, având în vedere că Mircea Eliade descria adesea „vocaţia sa duală“ ca aceea a unui specialist în religie şi ca a unui creator de lucrări literare. Într-adevăr, mai întâi el şi-a câştigat reputaţia în România ca o personalitate literară. În acelaşi timp, cred că moştenirea lui Eliade ca erudit în istoria religiilor se poate schimba în viitor, în special când încercăm să înţelegem crizele existenţiale şi globale contemporane în lumile noastre religioase în schimbare. Mircea Eliade a revoluţionat istoria religiilor şi alte abordări academice în studii religioase extinzând mult categoria şi natura fenomenelor religioase de investigat. Eliade a fost mai interesat în experienţele religioase pe care specialişti dominanţi şi figuri religioase le-au subevaluat sau respins, considerându-le superstiţioase, ignorante, la cele mai de jos niveluri ale exprimărilor religioase şi care în opinia lor nu meritau studii serioase. În studiul creştinismului românesc, Eliade nu se concentrează asupra textelor creştine şi lucrărilor teologice definite ierarhic privilegiate sau asupra modului în care „Înalta Biserică“ îşi exprimă autoritatea prin legitimarea intepretărilor sale asupra adevăratului înţeles al simbolurilor-cheie, imaginilor şi ritualurilor. În schimb, Eliade este mult mai fascinat de religiozitatea ţăranilor români, religiozitate adesea devalorizată sau ignorată, Eliade este mai fascinat de dansurile şi creativitatea ţăranilor români şi cum înţeleg ei tragediile istoriei şi suferinţa lor existenţială şi cum viaţa lor obişnuită de zi de zi scoate la iveală structuri şi înţelesuri adânci ale religiei lor cosmice orientate spre natură. Opinia mea este că mult din ceea ce Eliade ne oferă rămâne foarte semnificativ în prezent.“