Beiträge zur Kultur und Geschichte der Rumänen
Legarea de glie, iobagia a fost desfiintata in est mult mai tarziu decat in vestul Europei, asta e o cauza a decalajului economic si al drepturilor omului, remarca ministrul Finanţelor Publice Eugen Teodorovici si cere in Parlamentul Romaniei „… trebuie să învăţăm la nivel european că, cu cât o zonă devine mai săracă, cu atât alta devine mai bogată, dar, undeva, lucrurile se rup. … Nu încarci şi întăreşti partea de Vest şi laşi restul în afară. Deci, limitarea dreptului de a lucra (in vest). … maxim 5 ani …“ Apoi urmeaza… 3, 1, 0 ani, Cortina de Fier? Comisia Europeană a răspuns imediat că libera circulaţie a lucrătorilor este un drept fundamental si „potrivit studiilor este dreptul care se bucură de cea mai mare apreciere în rândurile europenilor“.
Bucurestiul si Bruxelles au deptate, fiecare din alt punct de vedere, dar si cu acest prilej devine din ce in ce mai evident ca incompatibilitatea dintre devalmasia ortodoxa moldo-valaha si acquis-ul comunitar romano-catolic, Imperiul Sf. Andrei teocratic, unde sufletul si trupul apartin Stapanului si Imperiul Sf. Petru democratic, unde de suflet se ocupa papa si de trup imparatul, poate fi fi depasita la romani numai prin refacerea unitatii de credinta cu Roma.
https://www.academia.edu/37507659/..._secrtetul_occidentului_..Coperta_Romania_2019.pdf
https://www.academia.edu/37507652/..._secretul_occidentului_..._viorel_roman.pdf
Teocraţia ortodoxă moldo-valahă (38)
Iluzia ca in perioada interbelica, Romania Mare ar fi un model statal modern, occidental demn de urmat este demontata de contemporanii Mircea Eliade si Nicu Porsenna. Germenii dezastrului dictaturii ortodoxo-comuniste şi democratiei capitalismului de cumetrie, sunt aceiasi, al teocraţiei euro-asiatice incompatibile cu democratia euro-atlantica. Est-Vest.
“Intunecata epoca care a urmat unirii tuturor românilor“ e analizata de Mircea Eliade in articolul „Piloţii orbi”, 1937 (Viorel Roman; România 2030 : Prefaţa : un discurs incitant, care ignoră "corectitudinea politică" de Corneliu Vlad. ed. Artpress 2013):
"Imoralitatea clasei conducãtoare româneşti, care deţine „puterea” politicã de la 1918 încoace, nu este cea mai gravã crimã a ei. Cã s-a furat ca în codru, cã s-a distrus burghezia naţionalã în folosul elementelor alogene, cã s-a nãpãstuit tãrãnimea, cã s-a introdus politicianismul în administraţie şi învãtãmânt, cã s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva siguranţei statului şi toate aceste atentate contra fiinţei neamului nostru, ar putea – dupã marea victorie finalã – sã fie iertate. Memoria generaţiilor viitoare va pãstră, cum se cuvine, eforturile şi eroismul anilor cumpliţi 1916-1918 – lãsând sã se astearnã uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor. Dar cred cã este o crimã care nu va mai putea fi niciodatã uitatã: aceşti aproape douãzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai cã i-am pierdut (şi când vom mai avea înaintea noastrã o epocã sigurã de pace atât de îndelungatã?!) – dar i-am folosit cu statornicã voluptate la surparea lentã a statului românesc modern. Clasa noastrã conducãtoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a fãcut vinovatã de cea mai gravã trãdare care poate înfiera o elitã politicã în faţa contemporanilor şi în faţa istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politicã. Nu e vorba de o simplã gãinãrie politicianistã, de un milion sau o sutã de milioane furate, de corupţie, bacşişuri, demagogie şi şantaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însãşi existenţă istoricã a neamului românesc: oamenii care ne-au condus şi ne conduc nu mai vãd. Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase şi mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europã – luntrea statului nostru este condusã de nişte piloţi orbi."
Din ''Regenerarea neamului romanesc“ de Nicu Porsenna, ed. Cugerarea, Bucuresti 1937:
Corupţia-sistem: „Pe ruinele interesului obştesc creşte tare, ca mărăcinele, Interesse personal, egoismul omului întors la natura primitivă. E dispariţia dezinteresării eroice, e imoralitatea şi corupţia publică devenită sistem [...]. Am impresia că românii şi-au împlinit rolul istoric: după ce au apărat Europa de huni, de tătari şi de turci, de bolşevismul rusesc şi de megalomania maghiară, se retrag de pe scena lumii, nemaiputând crea oameni. Scriu aceste rânduri şi-mi pare că aştern rămasul bun al unui român de la poporul său, care nu va mai fi”.
Slăbiciunea morală: „Regula în viaţa publică e resemnarea, slăbiciunea morală. Din această pasivitate, din iertarea pe toată linia, a rămas în psihologia românească pomana şi gratuitatea. [...] Iertarea de datorii şi nicio răspundere [...]. De aceea, spre deosebire de morala aspră şi neîndurătoare a Occidentului, mentalitatea românului este Protecţia şi Norocul; iar nu efortul, nu iniţiativa. «Românul se naşte bursier, trăieşte funcţionar şi moare pensionar» (cf. P.P. Carp)”. [...] Idealul rasei noastre a devenit câştigul fără muncă (M. Eminescu), superficialitatea, spoiala. Într-un cuvânt, lipsa de efort. Nu e de mirare că dacă îţi trebuie un lucrător care să-ţi strice instalaţiile, un secretar care să-ţi încurce treburile, un avocat care să-ţi piardă termenele proceselor, se impune să-l alegi român. Îl vrei serios şi capabil? E nevoie să-l iei străin [...]. În neamul nostru, în orice ramură de muncă, omul stăruitor, corect, înzestrat cu conştiinţă profesională – este excepţia; leneşul înfumurat, deşteptul superficial – este regula”.
Schimbare sau pieire: „Românul este complet lipsit de mândrie omenească, cetăţenească şi naţională. Polonezul şi maghiarul împing orgoliul până la trufie; bulgarul, sârbul şi grecul duc mâna la cuţit, fac revoluţii. Singur românul rabdă, rabdă ca o piatră să fie călcat în picioare, pălmuit, scuipat, jefuit de oamenii politici, strivit de impozite, insultat în gândul şi simţirea lui. Şi toate acestea fără nicio tresărire de mânie mântuitoare. [...] Nu. Românul rămâne pururi cu fruntea în ţărână, el nu are îndrăzneala să ţină pieptul înainte şi capul sus. E un sclav! [...] În prima ţară din Europa, noi suntem ultimul popor din Europa! Concluzia se impune de la sine: dacă nu ne schimbăm, vom pieri!”
* * *
Daca asa a fost in “întunecata epoca care a urmat unirii tuturor românilor“, lasand la o parte "epoca de aur" a dictaturii regale si proletariatului de trista amintire, care este situatia tarii si a poporului din zilele noastre, cand Romania devine, dupa vizita istorica a Fericitului papa Ioan Paul II la Bucuresti, membra a Uniunii Europene, Aliantei Nordatlantice si anul viitor vine papa Francisc? Se va realiza cu acest prilej unitatea de credinta cu Roma, fara de care se va perpetua Dublu masura, Formele fara fond si Zicem ca ei si facem ca noi?
„Eu nu cred în democraţia românească. În România nu poate exista democraţie, structural, e aproape ca în Rusia... Schengen nu este o simplă chestiune politică, ci ţine de tradiţia istorică europeană. Există, din păcate, formula unor cetăţeni second-hand.” Acad. Răzvan Theodorescu
„Într-un studiu realizat de Institutul pentru Calitatea Vieţii din cadrul Academiei Române s-a concluzionat, printre altele, că dezintegrarea socială a României este cea mai gravă criză generală politică... (20% din românii apţi de muncă nu mai muncesc în ţara lor natală, ci în occident. n.a.) Acest exod în masă al forţei de muncă este un fenomen recesiv fără precedent în istoria noastră... Cu toate acestea, presa românească nu este preocupată de acest dezastru... Acţiuni și fenomene nocive au produs însemnate prejudicii politice și social-economice, subminând considerabil progresul României...
Principala răspundere revine guvernelor care s-au succedat de-a lungul întregii perioade postdecembriste, parlamentului și autorităţii judecătorești... S-au practicat, cu sau fără intenţie, conștient sau interesat, dezinformarea, dezbinarea, incitarea la activităţi dăunătoare de tot felul, compromiterea adevăratelor valori și promovarea în posturi importante a unor pseudo personalităţi, impostori sau chiar infractori de drept comun...
Se anunţă vremuri grele și cu evoluţii imprevizibile ca timp, moment și amploare, care pot schimba harta lumii și structura relaţiilor internaţionale. Sântem pregătiţi ca ţară și popor să le facem faţă?” din Periscop
/https%3A%2F%2Fassets.over-blog.com%2Ft%2Fcedistic%2Fcamera.png)