Overblog Alle Blogs
Edit post Folge diesem Blog Administration + Create my blog
MENU

Beiträge zur Kultur und Geschichte der Rumänen

Werbung

Statul si Biserica 2014

Statul si Biserica 2014

 

Privind inapoi cu manie 

 

cu prilejul comemorarii  unui secol  de la primul razboi mondial, a 75 de la cel de al doilea si 25 de la cel de al treilea (Razboiul Rece) sa trecem in revista destinul tragic al europenilor in sec. XX si a perspectivelor romanilor.

 

Statul si Biserica, tema primului nostru dialog, a unui cercetator din Centrul lumii, Europa, si a unuia de la Periferie, de la Limesul de la Dunarea de jos, Romania, ambi animati de dorinta a gasi adevarul si nu argumente inpotriva adversarului, continua. (vezi Anexa)

 

Viorel Roman (Bremen): Privind din Centru realitatea romanesca nu se deosebeste de cea din alte tarii de la Periferie. Alta este fireste perspectiva si speranta Periferiei raportandu-se la Centru, de unde vin toate impulsurile politice, culturale, socio-economice si nu in ultimul rand cele teologice, hotaratoare. 

 

Totul incepe cu marea catastrofa a sec. XX. Dupa primul razboi mondial, ortodoxo-comunismul lui V.I. Lenin si capitalismul presedintelui USA Woodrow Wilson inlocuiesc vechea lupta dintre natiuni si imperii. Egalitatea proletarilor, eliberati de exploatarea omului de catre om si libertatea capitalului devin noile evanghelii, care au amenintat lumea si cu bamba atomica. Atat in Lagarul ortodoxo-comunism cat si in Lumea libera, omul devine in acest lung Razboi Religios Rece, derizoriu, secundar. 

 

Dupa primul razboi mondial s-a realizat totusi unitatea nationala a romanilor. Dupa Unire urma ca Dacia Mare sa devina o dioceza a Romei si misiunea apostolica a Sfantului Stefan al Ungariei sa ia sfarsit. Asa ca nobili catolici maghiari au venit la Bucuresti sa ceara regelui catolic Ferdinand I, ca Ungaria si Romania, dupa unirea cu Roma, sa formeze o unitate ca Polonia, impotriva hoardelor din Asia, a barbarilor atei in mantia rosie ortodoxo-comunista.

 

N-a fost sa fie asa, din contra, ortodocsii moldo-valahi continua traditia coruptiei, nepotismului turco-fanariot, masoneriei antilatina si tara se dezmembreaza, fara aliati si fara sa se traga un foc de arma. Apoi romanii revin in lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane, iar unitii cu Roma sunt lichidati.

 

Dictatura de dezvoltare a lui I.V. Stalin a depasit subdezvoltarea cronica moldo-valaha pana cand succesul lor economic intra in contradictie cu interesele Moscovei. Intalegerea ruso-americana, renuntarea la Lagar si la paradigmele ortodoxo-comuniste i-a gasit pe romani nepregatiti. Asa ca dupa ce le-a fost impus de rusi profetul mincinos Karl Marx, care promitea libertatea cu pumnul in gura si granite inchise, acuma romanii se inchina la Vitelul de Aur, impus de anglo-saxoni: numai asa sunt ei politic corecti si acceptati de bine, de rau ca ortodocsi in lumea occidentala, in UE/NATO. 

 

Pe de alta parte vizita la Bucuresti a Fericitului Ioan Paul II din anul 1999 a ramas fara urmari iar consecintele nu intarzie sa fie vizibile, la fel ca dupa primul razboi mondial. Sa urmarim asa dar realitatea romaneasca recenta, dupa evenimentele dramatice din vara si iarna, decembrie 2013, in viziunea unui autohton.

 

Ion Olteanu (Bucuresti): Ce s-a intamplat in vara trecuta si recent mi-au intarit convingerea ca Statul de drept  la romani ramane in continuare o forma fara fond si ca atat clasa politica cat si populatia tarii nu sunt capabile si nici nu-si doresc  functionarea democratica  a  principalelor institutii politice si administrative.

 

Scena politica actuala

1. USL-ul reinvie practica din vremea lui Nicolae Ceausescu, cand Parlamentul fusese anihilat complet:

a) Ceausescu conducea tara prin Decrete ale Consiliului de stat. Legile emise de Parlament aveau rol butaforic, de propaganda politica si bune de a fi folosite numai atunci cand decidentii politici doreau.

USL-ul conduce prin Ordonante, care modifica aplicarea legilor existente dupa cum socoteste Guvernul.

b) In vremea lui Ceausescu, aproape toti parlamentarii erau membrii PCR si respectau intocmai hotararile Partidului. Constiinta proprie nu avea nici-o influienta asupra votului lor.

Acum, situatia este identica, cu mica deosebire ca sunt 3 partide in Coalitia denumita USL, dintre care PSD este partidul care hotaraste.

c) PCR , inainte de 1989, era organizat si condus ca un partid de tip leninist, caracterizat prin trei trasaturi fundamentale:

- Centralismul democratic (cuvantul democratic era pus pentru deruta) excludea orice opinie separata de cea exprimata de Comitetul Central, care, la randul sau, executa fara nici-o abatere hotararile Secretarului General (in alte tari, hotararile Organului de conducere colectiv : Prezidiul, Biroul Permanent, Secretariatul etc).

Astazi, orice abatere de la disciplina partidului este sanctionata, inclusiv prin excludere. Este interesant cu ce degajare, presedintii de partid ne informeaza ca in Parlament,  partidul lor nu va vota o anumita lege sau ca nu va participa la vot ori ca va parasi sala. Aceste declaratii denota cat de siguri sunt presedintii ca in partidul lor domneste disciplina deplina si ca parlamentarii nu se lasa condusi de propria constiinta. Recent m-a uimit si Monica Macovei atunci cand a cerut public sa fie exclusi din partid parlamentarii PDL care au votata alaturi de USL. Oare, aceasta este  democratia de Partid ? Conditia de baza a unui parlamentar trebuie sa fie libera exprimare a vointei proprii si nu disciplina de partid. 

- Partidul actioneaza ca un "detasament de lupta", fiind organizat dupa reguli militare (in interiorul partidului erau stabiliti inamicii, obiectivele de cucerit, tactica si strategia, partidul isi instruia membrii, le punea la dispozitie armele si munitiile necesare, infruntarea era dusa pana la victoria finala, neexecutarea era pedepsita, opiniile separate erau consiiderate tradare, tradatorii erau executati fara mila samd).

PSD exceleaza in organizarea sa ca detasament de lupta. 

- Principala arma folosita in lupta politica (atata timp cat nu se recurgea la razboiul civil) era Propaganda prin care erau  manipulate masele de nemembrii si falsificata realitatea.

Astazi, partidele cheltuiesc sume enorme pentru propaganda manipulatorie, care, folosind mijloacele moderne de care beneficiaza masmedia, a devenit arma principala cu care sunt ingenunchiati inamicii politici. 

Interesant este ca acum , ca si atunci, finantarea cheltuielilor de propaganda se face de la Bugetul Statului (vezi folosirea ilegala a fondurilor bugetare si, in deosebi, transferul banilor publici  in maini particulare pentru pusculita de partid).    

d) Partidele nu erau bazate pe asocierea libera si democratica  a celor care aveau opinii politice similare ci asocieri cu puternice trasaturi de gasca, in jurul unui lider  sau a unui grup restrains de indivizi, care au monopolizat conducerea. Murea liderul, partidul era preluat de mostenitorul acestuia si nu de o persoana  emanata printr-un sistem de alegeri democratice. 

Astazi, PSD dar si celelalte partide, sunt gasti adunate in jurul unui lider si motivate prioritar de interese materiale. 

 

2. USL este o formatie politica malefica, pentru ca este capabila de orice marsavie si care actioneaza netransparent si inpredictibil.  

Sa luam pe rand partidele din Coalitie:

- PSD avea pe vremea lui Iliescu un minim de predictibilitate, pentruca Iliescu avea autoritate asupra partidului iar actiunile acestuia se corelau cu profilul sau intelectual si moral, precum si cu interesele sale.

Acum, Ponta este o interfata condusa de un grup de baroni locali cu pondere mare in colectarea de voturi in timpul alegerilor.  Banuim cine sunt acesti baroni dar nu le cunoastem interesele si, fiind mai multi indivizi cu interese diferite, deciziile sunt luate in urma unor  ’N combinatii de X’. Stim in ce directie vor sa actioneze acesti baroni dar nu avem cum sa anticipam cand si cum vor actiona. Tinand seama ca secretul in cadrul partidului este pazit drastic, intreg partidul devine o bomba politica cu declanasare imprevizibila.

Totodata, Ponta este un om amoral adica fara de morala si fara caracter. Pe el nu-l preocupa daca actiunile sale respecta rigorile vreunei morale (crestine, mozaice, islamice) ci, doar, daca ele vor raspunde intereselor sale politice, economice si de putere. Din acelasi aluat este  si grupul de baroni care controleaza partidul. Acesti oameni nu au retineri, rusine si nici-o preocupare pentru  binele general, se avanta in actiuni dubioase fara teama pentru ca stiu ca nu are cine sa-i pedepseasca.

In acelasi timp, Ponta are acele comportamente, care il ajuta sa ramana la conducere si sa rezolve problemele baronilor. Ponta ramane la conducerea formala a PSD pentruca  asculta de comanda grupului de baroni, isi schimba parerea dupa cum i-o cere situatia, minte cu nerusinare si fara delimite, isi apara acolitii chiar daca sunt lichele sau infractori dovediti, improvizeaza cu usurinta pentru a amagi pe cei care inteleg situatia reala, manipuleaza prin bani si alte favoruri  functionarimea, pensionarii si alte categorii anchilozate mental, inoada si sfarma aliante in functie de interesul personal si fara nici-o ezitare sau respect fata de logica si morala.

Pe de alta parte, baronii locali, in cel mai bun caz sunt preocupati sa tina sub control electoratul din propria feuda. Interseul general, al Romaniei, nu este problema lor, cu exceptia festivalurilor  patriotarde si a declamarii pe scenele publice. Maestria baronilor consta in a lasa oamenilor din feuda lor indeajuns cat sa nu se razvrateasca si nu atat de mult, incat sa ingradeasca  posibilitatile baronilor  de a fura banul public pentru ei si familiile lor.

In PSD, raul a prins radacini adanci, inca din vremea lui Iliescu si a ajuns acum la forma sa primitiva si intruchipat intr-un  grup de oameni de cea mai jasa valoare umana si morala. Longevitatea politica a lui Iliescu, contribuie la mentinerea acestei stari, care va dura multi ani si dupa disparitia lui. Din aceasta cauza nu vad posibil ca PSD sa se reformeze, astfel incat sa raspunda cuvantului ‘democratic’ din denumirea sa. 

Daca Ponta va fi schimbat, locul lui va fi ocupat de un alt politician cu profil asemanator, pentru ca altceva nu vor accepta baronii.

Intr-un viitor nu pre indepartat va fi  nevoie ca noua generatie cu  orientare de stanga sa se rupa de PSD si sa alcatuie o noua  formatie  politica, de stanga, care sa respecte democratia in interiorul si in afara ei.

- PNL nu mai este un partid al celor cu gandire politica liberala iar daca si-a mai pastrat ceva din aceasta alcatuire, acel ceva este total anihilat de grupul de persoane, pe care Crin Antonescu si le-a adus in preajma si care are in fapt dreptul de decizie in partid.

Ca urmare PNL nu mai actioneaza in baza doctrinei liberale si in interesul Romaniei ci exclusiv pentru interesele lui Antonescu si al celor din conducerea partidului. Despre PNL nu poti spune ca este de dreapta, stanga, centru etc. PNL s-a transformat treptat intr-o  gasca. Printre membrii PNL  se regasesc si putini oameni de buna credinta, cu gandire liberal si care, neavand  alte posibilitati de asociere, ezita sa paraseasca partidul.  Acesti oameni nu au nici-o influienta asupra partidului, decat, pe ici pe colo, prin unele organizatii locale, unde trebuie sa aiba grija cat si cum transforma gandul in verb.

Influienta negativa a baronilor locali ai PNL  este calitativ la fel de puternica ca si la PSD dar, cantitativ, mai redusa potrivit cu numarul baronilor PNL.

La fel ca in PSD, Antonescu si-a format o sleahta de clantai, care sunt gata in orice moment sa hamaie, la comanda, impotriva adversarilor politici. Pentru a alimenta aceasta grupare cu indivizi  adecvati, Antonescu a nesocotit orice criterii de racolare sau de promovare.

Iesirea PNL de la guvernare s-ar putea sa duca la iesirea de pe scena a lui Antonescu si a acolitilor lui. Atunci se va vedea care este raportul de forta intre baronii PNL si liberalii de valoare din cadrul partidului.

- Partidul Conservator  functioneaza ca un SRL in care patronul ia hotararile,  stabileste si rupe aliantele,  organizeaza si finanteaza propaganda, primeste sau alunga membrii de partid, dintre care cei din conducere au fisa postului ca orice salariat.

In fond, PC exista multumita mizeriei din PSD si PNL.

- UNPR este o grupare de mercenari, condusa ca o unitate militara de catre generalul fondator si isi mareste randurile prin acceptarea tuturor scursorilor politice. 

3. USL beneficiaza si de sprijinul unor grupuri de parlamentari, alcatuite in baza  unor  reglementari anacronice si anume:

- UDMR nu este un partid ci o uniune etnica, care nu are ce cauta in Parlament.  Parlamentarii UDMR nu vor actiona pentru interesul general al Romaniei  ci, numai pentru interesul grupului etnic, care de multe ori  este potrivnic  interesului general.

Acceptarea in continuare a situatiei in care  aceasta grupare etnica beneficiaza de drepturi parlamentare este o mare slabiciune   a romanilor. Ungurii trebuie sa-si exercite drepturile politice ca toti ceilalti cetateni in cadrul partidelor politice.

Dansul politic al UDMR si tendinta lui de a se alia cu partidul aflat la putere constituie astfel un bonus nelegal acordat majoritatii parlamentare.

- Parlamentarii minoritatilor nationale  sunt deasemenea o aberatie  similara UDMR  iar votul lor permanent alaturi de Putere este deasemenea un bonus pentru majoritate.

- Independentii reprezinta un cancer politic, pentruca nici-unul dintre ei nu a ajuns in Parlament  prin votul electoratului ci in urma  dezertarii  din celelalte partide parlamentare. Mentinerea lor ca Parlamentari este una din mizeriile perpetuate dealungul a 24 de ani prin toleranta vinovata a  tuturor partidelor.

Independentii voteaza intodeauna alaturi de majoritate; inca un bonus

 

Biserica si societatea

Alaturi de stat, un mare rol in educarea cetatenilor unei tari il are biserica. Institutiile statului contribuie la  educarea  cetatenilor  in primul rand prin aplicarea  legilor  deci a disciplinei contractuale,   complet si in mod egal pentru toti. Statul roman nu face fata acestei cerinte, pentru ca indivizii care il alcatuie au ca principal  scop sa-si creieze un statut, care sa-i fereasca de rigorile legii. Procedand astfel, statul din vremea lui Ceausescu, ca si  cel  de acum, devine o unealta a Satanei, inpingand oamenii sa se alature raului si lipsei de onoare. Ca urmare, societatea romaneasca este lipsita de orice resurse care sa  se impotriveasca raului, ci dimpotriva ea este cea care corupe tinerele generatii si le anihileaza firavele indemnuri de moralitate si respect al  legii, primite in familie si la scoala. Cel mai bun exemplu il constituie cohortele de politicieni tineri care se dovedesc atat de priceputi in minciuna si lipsiti de un minim de moralitate.

Ar fi de asteptat ca Biserica romaneasca, al carei corp de slujitori este relativ redus ca numar (nu cred ca depaseste 20 mii) si este aproape in totalitate supus unui sistem educational  bine organizat, sa poata fi mobilizata pentru a interveni in educarea mirenilor, asupra vietii carora isi mentine permanent atentia. Si totusi nu se intampla asa, daca avem in vedere institutiile bisericesti adica pe ierarhii ei.

In ultimul timp, cu regret regasesc in comportamentul institutiilor bisericesti multe invataminte primite atunci cand am fost scolit  in filozofia materialismului istoric cu privire la raportul dialectic dintre baza si suprastructura. Baza materiala, care potrivit teoriilor marxiste este determinanta pentru formarea suprastructurii (lumea gandirii, a ideilor), se bucura  de atentia obsesiva a multor ierarhi, cu speranta ca prin  cresterea puterii materiale a bisericii, se va extinde credinta si morala crestina. Aceasta preocupare excesiva pentru baza materiala se regaseste in straduinta institutiilor bisericesti sa mareasca avera imobiliara a Biserici dar si a slujitorilor ei.

Sunt multi preoti si calugari, care isi cunosc menirea de pastori ai sufletelor mirenilor. Dumnezeu sa-I rasplateasca aici si in lumea de apoi.

Insa, cei ce-i conduc, extaziati in fata puterii economice a Statului  Vatican, sunt convinsi ca prin marirea bazei materiale a BOR precum si prin amplificarea cantitativa  a puterii sale administrative, vor accede mai bine la sufletele oamenilor. Or, tocmai  exemplele  negative din viata Vaticanului si straduinta noului Papa, Francisc, sa aduca un nou suflu in Biserica Catolica ar putea sa ajute ierarhia ortodoxa sa inteleaga ca bogatia nu intareste temeliile credintei crestine.

In plus, BOR vadeste prea mult respect si, uneori, chiar obedienta  fata de puterea politica. Lipsesc aproape total reactiile Biserici fata de  excesele puterii, chiar si atunci  cand principalele victime sunt mirenii si sufletele lor. 

In mod frecvent, in plan local Biserica trece cu vederea comportamentele amorale ale alesilor iar de multe ori le ofera acestora, contra donatii, spatii publicitare pe peretii interiori  ai constructiilor bisericesti.

Desigur ca nu este menirea bisericii sa fie leagan al luptei politice si al razvratirii in forta. Dar, protestul  pasnic, prin care populatia sa ii atentioneze pe politicieni ca isi nesocotesc  obligatiile asumate ca reprezentanti alesi poate sa fie un obiectiv comun al mirenilor si al clerului care ii pastoreste. 

Lupta impotriva Satanei nu ar trebui sa determine Biserica sa aiba o atitudine de dezvaluire a comportamentului amoral al alesilor?. Iubirea de seaman si grija pentru sufletul mirenilor nu-i cere Biserici sa condamne minciuna si hotia politicienilor si a demnitarilor statului roman?.

Oare tacerea si ingaduinta repetata cand raul isi face culcus langa  usa Pronausului bisericesc nu devine un indemn  ca raul sa-si caute lacas si dupa aceasta usa?

Iata dece consider ca Biserica  ortodoxa, in deosebi acolo unde statul nu isi indeplineste rolul educativ fata de cetatenii sai, ar trebui sa actioneze fara retinere in viata sociala, indemnand  pe credinciosi sa apere  viata publica   de  influienta politicienilor verosi. 

 

Concluzii

a) Atata timp cat USL/PSD va detine majoritatea in Parlament, Romania va avea un traseu sinuos si imprevizibil. Tendinta generala a actiunilor politice va fi anihilarea opozitiei, consolidarea puterii grupului de conducere din Bucuresti si a baronilor locali, subordonarea tuturor institutiilor statului astfel incat dreptul de decizie  sa apartina conducatorilor politici de la centru si din teritoriu, amagirea populatiei inclusiv  prin favoritizme  selective  orientate in special spre principalele grupuri sociale, care detin pondere in votul electoral.

Concentrarea  deciziilor in mana a catorva mii de persone si slabirea puterii  institutiilor statului vor  anihila inceputurile democratice, facand posibile derapaje majore pe traseul viitor al Romaniei.

b) Monopolul puterii urmarit de USL si in primul rand de PSD nu se poate face fara coruptie, ca principal  sursa de finantare a actiunilor politice si de satisfacere a intereselor grupurilor de la centru si din teritoriu.

Prin urmare, coruptia va creste, bugetul statului va fi spoliat, vor fi ignorate principalele nevoi ale Romaniei (investitii, invatamant si sanatate), se va accentua polarizarea sociala (tot mai putini bogati si tot mai multi saraci), clasa de mijloc va disparea, primitivismul politic va fi generalizat, se vor acutiza tendintele centrifuge pentru extinderea autonomiei la diferite regiuni (Transilvania de vest, Judetele cu majoritate maghiara, Bucovina, Dobrogea), exodul tinerilor de valoare se va generaliza, va creste ponderea  imigrantilor (turci, arabi, evrei, chinezi), care nu vor putea fi controlati de statul romanesc  si vor fi un catalizator puternic al coruperii institutiilor  nationale. 

c) Este posibil ca PSD sa faca in continuare mari greseli politice si sa provoace reactii din partea UE cu consecinte negative in plan economic, astfel incat  pana la alegerile parlamentare din 2016 sa se  aspreasca atitudinea  electoratului PSD.

Daca intre timp celelalte partide, inclusiv PNL, vor fi capabile sa depaseasca faramitarea actuala si sa se coalizeze impotriva PSD, s-ar putea ca noul Parlament si noul Guvern sa aiba o alta alcatuire. Nu vor fi schimbari uriase dar, totusi, s-ar putea reaseza politica sociala si cea economica pe un nou fagas, cu alte perspective decat cele actuale. Din nefericire Basescu, care ramane principalul adversar politic al PSD nu are resurse imaginative si isi mentine aceleasi comportamente, care in trecut au dus la mari esecuri. Deasemena, PDL se pare ca nu a functionat niciodata ca un partid desinestatator, fiind prea supus lui Basescu, asa ca este lipsit de initiative si balteste intr-o atitudine echivoca, lipsita de orice combativitate politica.

 

d) Principalele cauze ale  stagnarii Romaniei sunt educatia precara a romanilor, in primul rand a celei contractuale,  aplicarea partiala, stramba si selectiva  a legilor. Raul, tentatiile lipsei de moralitate si a comportamentului necivilizat  se regasesc si in societatile occidentale. Acolo, insa, cetatenii stiu ca orice incalcare a legii ii va scoate din randul  celor demni  de stima si  le va transforma viata intr-un calvar. 

Cei mai multi romani sunt convinsi ca oricat ar gresi, se vor descurca ei cumva. De aceia, a fi descurcaret in Romania este o calitate.  

 

Solutii

Teoretic, sunt multe solutii. Romania are multe probleme dar, cu exceptia gradului redus de educatie a corpului electoral, nici una nu-i afecteaza radical fiinta nationala, teritoriul si structura sociala. De bine de rau, avem un minim de stabilitatea si echilibru macroeconomic, dispunem de resurse naturale, populatia este muncitoare si disciplinata daca este motivata cum trebuie.

Totusi, ori de cate ori aud analisti, politicieni, intelectuali ca enunta solutii salvatoare ma impiedic in intrebarea: Dar cine poate sa actioneze in aceasta directie? La aceasta intrebare nu avem raspuns pentru ca cei care au puterea in stat nu sunt capabili sau nu sunt interesati ori, pur si simplu, nu vor sa adopte masurile respective. 

In acest caz este si o anumita lipsa de sanse. Din nefericire, in ultimii zeci de ani, Dumnezeu nu ne-a dat nici-un conducator intelept. 

Pe de alta parte, electoratul nu este educat sa-si apere drepturile si sa-i judece pe cei alesi cum isi indeplinesc indatoririle. Deaceea, inexistenta societatii  civile  si  lipsa de activizm a romanilor  nu permit coagularea  populatiei in jurul unei idei.

In aceste conditii imi raman trei sperante:

1) Timpul va aduce o  inbunatatire in randul electoratului: cei batrani din mediul rural se vor inputina, deasemenea se va reduce numarul pensionarilor de la oras proveniti din mediile mai putin educate, o buna parte din emigrantii de varsta mijlocie se vor intoarce in tara cu o noua atitudine, electoratul tiganesc se va inputina si el prin emigratie, tot mai multi  tineri vor intelege ca la alegeri este hotarata soarta lor samd.

2) UE, aparand intersele investitorilor occidentali, nu va tolera derapajele mari de la mecanismele democratice ale statului de drept si vor obliga politicienii romani sa fie mai precauti cu actiunile lor.

Totodata, continuarea federalizarii Europei va ingusta spatiul de brambureala al politicienilor romani.

3) Descentralizarea  administrativa in Romania va reduce dezavantajele democratiei reprezentative si va favoriza inlocuirea ei, acolo unde va fi posibil, cu democratia directa. La nivel national este greu de gasit un politician, care sa asigure reforma generala  a vietii romanilor  dar intr-un judet, oras sau comuna  s-ar putea realiza si este de asteptat ca exemplul bun sa aiba rezonanta si sa fie imitat.

Procesul este, insa, de durata dar posibil si orice progres local poate inbunatati viata a mii de romani. 

 

Viorel Roman (Bremen): La Periferie, in lumea crestinilor orientali, ortodocsi, si asta este valabil in tot orientul, de la Bucuresti pana in Tokio, din Belorusia pana in Bangkok, Statul si Biserica formeaza o unitate de nezdruncinat. Conducatorul Statului si Bisericii, sau a Credintei asiatice, e venerat fara conditii de fideli. Un echilibru al puterilor in stat este privit cu neincrederea acordata influentelor de neinteles din occident, din Centru lumii. Asta genereaza o structura social-politica, care a existat in Romania si inainte de 1944. 

 

La Periferie, conducerea tarii este in mana a circa o mie de clanuri, care coopereaza clientelar cu Centrul si mimeza de bine, de rau democratia de tip Westminster. Rezultatul e bine cunoscut: bogati si saraci; forme fara fond; subdezvoltare; dependenta financiara de Centru; fuga celor calificati; precariat fara clasa de mijloc etc. 

 

Clanocratia (dupa gen. Aurel Rogojan) de la Periferie va fi depasita numai cu timpul de supravegherea de la Centru a sistemului de drept, a bugetului de stat, de regionalizare, de emigranti luminati etc. Problema e ca in nici o tara orientala nu s-au obtinut rezultate notabile pe aceasta cale. Va reusi UE/NATO in Romania, Grecia?

 

La romani numai dictatura de dezvoltare, de inspiratie ortodoxa, despotica, teoretizata de Mihail Manoilescu, a avut succes. Dar furia cu care au distrus moldo-valahii dupa Revolutia din 1989 tot ceea ce au construit cu mari eforturi este fara precedent si este putin probabil ca o vor lua din nou de la capat, ca Sisifus. O revenire la dictatura de dezvoltare, la autarhia, nu mai este posibila in globalizarea vremurilor noastre. O tranzitie lenta supraveghiata de UE / Centru se va izbi de rezistenta clanocratiei si de pasivitatea contemplativa a credintei orientata spre Moscova si Constantinopol. 

 

Singura perspectiva viabila de a iesi din groapa istorica in care sunt tinuti ortodocsii moldo-valahi de greco-pravoslavnici de un mileniu este continuarea dialogului inceput de Fericitul Ioan Paul II in vederea Unirii cu Roma si integrarea in civilizatia occidentala.

 

Anexa: Statul si Biserica, un dialog

Privind din Centru realitatea romanesca nu se deosebeste prea mult de cea din alte tarii de la Periferie. Alta este fireste perspectiva Periferiei raportandu-se la Centru, de unde vin toate impulsurile politice, socio-economice si nu in ultimul rand cele teologice. Statul si Biserica, iata tema dialogului de mai jos a unui cercetator din Centru si a unuia de la Periferie, din afara si din Romania, ambi animati de a gasi adevarul, nu argumente inpotriva adversarului.

Viorel Roman (Bremen): 1989 era clar ca refacerea statului roman se va face printr-un dialog cu Roma. De aceea a venit Fericitul papa Ioan Paul II a intrat tara in UE/NATO.

Ion Olteanu (Bucuresti): In fapt si de drept, statul comunist (proprietar quasi universal cu o birocratie sovietizata adica fara niciun respect fata de cetatean) nu a fost reformat ci desfiintat, ceea ce a provocat o pierdere uriasa in plan economic si social, pentru ca :

a) Industria, agricultura sisistemul de irigatii au fost demolate.

Eu stiu ca Ceausescu, prost sfatuit si manipulat, a creat o industrie care nu tinea seama nici de pietele estice si nici de cele vestice. In plus, idiotenia cu fortarea in anii 80 a rambursarii datoriei externe a mancat un deceniu din viata morala a tehnologiei importate. In 1980 produceam la un nivel calitativ apropiat de cel occidental si superior celui estic dar in 1990, multe capacitati industriale erau depasite tehnologic iar calitatea produselor era scazuta din cauza componentelor si materialelor indigene de proasta calitate. Marea dezordine financiara si valutara a creiat o criza generalizata, care a paralizat total investitiile. Exceptie faceau doar Casa Poporului si cele doua mari bulevarde nou croite in urma demolarilor. Pierderile prin demolare si dirijarea putinelor resurse spre investitii neproductive (in 1989, Bucurestiul avea excedent de locuinte si de spatii de birou) au secatuit tara.

In 1990, cu cei 1,5 miliarde dolari SUA mosteniti de la Ceausescu puteam foarte bine sa lansam un program de readucere la viata a capacitatilor de productie in domeniile care aveau piata de desfacere. Marele demolator Petre Roman a optat insa pentru a defini industria un cimitir de fier vechi, ceeace dupa alti 10 ani a si ajuns sa fie iar Romania a devenit un mare exportator de fier vechi. Oare acest comportament al tanarului nostru Premier a izvorat numai din prostie?

b) Principalele componenteale economiei nationale au fost desfiintate

Marii nostri economisti (Vacaroiu si Postolache) au preferat sa lanseze programul antiinflationist prin import de bijuterii si de electronica moderna, pentru a absorbi banii pe care Guvernul ii aruncase pe piata, obligand toate intreprinderile sa restituie partile sociale cumparate de populatie si lasand astfel industria fara fonduri de rulment.

Guvernul de atunci a lovit crancen economia si prin desfiintarea proprietatii statului (Legea 15/1990) dar fara a stabili un sistem de gestionare a societatilor comerciale infiintate peste noapte si inainte de adoptarea L 31/90 care reglementa regimul Societatilor Comerciale. Nepunand nimic in locul fostului proprietar, economia nationala a intrat intr-o deriva dezastruoasa. Concomitent au fost lasate la indemana hotilor dotarile tehnice din agricultura, IAS-urile si CAP-urile.

Creditul intern a fost abolit prin retragerea BNR din aceasta activitate si crearea BCR, banca inprovizata si fara bani. Ani de zile nu a mai functionat creditul intern iar cel extern nu aparuse inca.

Banca de Investitii, singurul creditor al Industriei sia incetat activitatea. Banca Agricola si BRCE, responsabile cu finantarea agriculturii si a comertului exterior sau apucat de hotii.

Toate ministerele au fost transformate in institute de cercetare pentru uzul informational al noilor politicieni, care, in mod covarsitor erau oameni fara nicio pregatire sau experienta in gestionarea economica.

Au fost desfiintate Bazele de aprovizionare (BATM) astfel ca fiecare fabrica trebuia sasi importe materiile prime si materialele necesare productiei.

Am trait acea perioada ca membru al administratiei centrale si am cunoscut foarte bine, atitudinile criminale ale Guvernului si ale oamenilor de nimic infiltrati atunci in Administratia centrala. Insistentele mele disperate de a mentine ordinea au fost imediat catalogate ca incercari de revenire la metode staliniste de conducere a economiei (vorbele dlui Petre Roman, aprobate cu entuziasm de ceilalti aplaudaci din Guvern).

Inca de atunci miam aratat dezacordul fata de dul Petre Roman si sleahta lui de lichele sau inconstienti (Vacaroiu, Draganescu, Zisu, Vatasescu, Severin, Aurel de la Cluj, Postolache si multi altii ).

Ca urmare, pana in 19931994, economia romaneasca fusese dusa inapoi la nivelul anilor 50. In toate intreprinderile sa constituit in urmatorii 34 ani binomul Director / Presedinte de sindicat care impreuna cu birocratia Administratiei centrale au lansat uriasele retele de coruptie si au instrainat avutia nationala pe nimic. Si astazi, cei mai multi nu fac deosebirea intre dezetatizare si privatizare. In continuare, instrainam pe cai legale sau prin coruptie parti importante din proprietatea statului roman. In acelasi timp fiscalitatea este asezata aproape integral pe umerii intreprinzatorilor autohtoni, singurii in masura sa construiasca o economie privata (aceasta este adevarata privatizare) orientata spre progresul Romaniei.

Investitorii straini, beneficiaza de regula de facilitati fiscale si de alta natura iar profiturile lor sunt repatriate sau folosite pentru asi extinde proprietatea.

c) Au fost desfiintate institutiile Statului

Pe de alta parte, Iliescu a ucis statul roman, adoptand hotarari criminale atat in decembrie 1989 cat si ulterior.

Aveam un Parlament. Dece a trebuit sa fie desfiintat si creat un organism fara noima: FSN. Nu puteau fi inlocuiti conducatorii Parlamentului si pastrat Parlamentul pana la alegerile din luna mai 1990 pentruca un Stat fara Parlament se transforma intr-o Gasca de uzurpatori.

Guvernul fusese oricum inlocuite dar inca din luna ianuarie 1990 acesta sa derobat de responsabilitatile economice, inpingand rezolvarea problemelor spre Agentii economici si spre mecanismele economiei de piata, care bineinteles nici nu incepusera sa functioneze. Deci, Guvernul functiona numai pentru a gestiona viata politica si a rezolva solicitarile celor din Gasca.

Frontierele tarii au fost deschise iar exportul se facea fara nicio contr-ol, calea sigura pentru instrainarea avutiei nationale si formarea marilor inbogatiti, care pana astazi contr-oleaza statul, administratia si economia.

Guvernatorul BNR se plangea atunci ca inca nu avem Piata energiei. Dar noi nu mai aveam nicio piata. Taranii au fost lasati la cheremul hotilor turci si arabi sa le colecteze cerealele in timp ce silozurile statului se umpleau de sobolani si de lilieci. Fructele si legumele putrezeau pe camp, fermele zootehnice erau depopulate iar cresterea animalelor in gospodariile taranesti era limitata la propriile nevoi.

In aceste conditii, valoarea deficitului comercial a depasit repede valoarea intregului export pe vest realizat in 1989.

Foarte rapid a fost desfiintat Monopolul Statului dar nu sa pus in loc nimic. Si astazi, dupa 23 de ani Monopolul Statului este, in fapt, inlocuit cu Monopolul Privat. Primul era prost gestionat dar ultimul nu este supus niciunui contr-ol.

Dece sa actionat ca Statul roman sa ramana fara principalele institutii? Cine la indemnat pe dul Ion Iliescu sa procedeze asa? Dece nu a aparat ordinea care cat de cat era in tara dandui noua orientare politica? Oare inducerea haosuluisi si inlocuirea ordinei legale cu bande de batausi au izvorat numai din nepriceoperea celui autodeclarat „liber cugetator“ sarac dar cinstit? Sau realitatea se regaseste in actiunile celor care au atacat in mod crminal statul roman, reusind sal desfiinteze total, ceea ce nu sa intamplat nici in primul razboi mondial cand a fost ocupata cea mai mare parte a tarii?

Deci, in 1989 si in anii urmatori nu a avut loc nicio refacere a Statului roman. Pe de alta parte nici nu pot sustine ca in acei ani blestemati, Statul roman a inceput un dialog cu Roma.

Principalii autori externi ai dezastrului economic si social de atunci au fost politicienii de doi bani ai occidentului, lichele din economia de piata vestica, evreii pusi pe inbogatire, razbunare si razboi anticrestin. Desigur ca romanii folositi de autorii externi au provenit din gunoiul social adunat in anii comunismului.

V.R.: Situatia catastrofala a Statului este clara, pe de alta parte B.O.R. se vrea, declara autonoma fata de noul stat din UE, dar solidara cu Moscova.

I.O.: Prima parte o consider o situatie conjuncturala si se refera la autonomia de clasa politica si nu de stat. BOR nu poate ierta tradarea politicienilor ca au acceptat aquisul, legile Europei occidentale si obligatiile de membru al UE, care reduc foarte mult din ascendentul BOR fata de mireni si fata de institutiile statului. Daca maine am iesi din UE, BORul ar fi cel mai puternic aliat al Statului. Chiar si astazi, BORul sprijina statul roman dar incearca sa se distanteze ideologic de politica vesteuropeana a Guvernului. Actiunile antieuropene ale lui Dan Voiculescu si Crin Antonescu au in spate indemnurile ortodocsiei ruse si romane.

Cat priveste solidaritatea BOR cu Moscova, ai pe deplina dreptate. Eu nu am intalnit, un copil care sa nu fi preluat anticorpii (codurile) din laptele mamei. De unde atata putere a BORului sa se rupa de mama lui?

V.R.: Statul roman se vrea occidental, Biserica orientala (?!). Sa renuntat la simfonia constantinopolitana dintre stat si biserica la Bucuresti? Avem de a face cu o noua erezie?

I.O.: Consider ca exagerezi in ceea ce priveste orientarea statului roman. Acesta nu se vrea occidental ci doar declara ca isi doreste o apropiere de occident. In realitate, statul roman, condus de feudalii / boierii ortodocsi vrea sa ramana in orient. In orice caz, Presedintele, Parlamentul, Guvernul, Justitia isi indreapta ochii spre occident numai atunci cand sunt in pericol interesele personale ale politicienilor sau functionarilor, care populeaza aceste institutii ale Statului. Experienta ultimilui an ofera nenumarate si nepieritoare exemple de confirmare a acestei afirmatii.

Cat priveste simfonia dintre stat si biserica, nu cred ca exista vreo tendinta de slabire. Ea chiar daca nu se aude, se simte insa puternic. Desigur ca Ierarhia ortodocsa uneori susoteste vorbe dizidente prin conclavurile sale dar la lumina zilei, politicienii zilei sunt cautati si curtati de fiecare ierarh mai important. Nu te amagi ca mainepoimane, romanii speculand lipsa simfoniei se vor refugia in bratele Romei. Te asigur ca vei gasi si peste multi ani aceasi ortodocsi romani naclaiti in sosul antioccidental pregatit cu atat sarg de preotime. s-ar putea ca unii „cetateni ai Europei“ sa mimeze alta piesa dar in suflet vor ramane ortodocsi autentici inca multi ani. Amintesteti cat timp ia trebuit Romei si barbarilor sa renunte la zeii lor, chiar dupa ce Imparatul a impus crestinismul. Inertia sufletului si a credintei se consuma in secole.

V.R.: Puciul parlamentar recent, un guvern cu de trei ori mai mult ministrii ca Germania, cu functionari platiti mai bine decat ca cei din sfera productiva, nefolosirea fondurilor UE, clientelism algoritmic, coruptie cu larg caracter de masa etc. ilustreaza incompatibilitatea si blocajul unui stat ortodox numai mimetic in UE/NATO.

I.O.: Nu am comentarii. Asa este. Dar inteleg ca recunosti mimetismul Statului roman, atunci cand se declara orientat spre Occident.

V.R.: Situatia din Grecia, Cipru si Bulgaria nui nici ea mai incurajatoare.

I.O.: Mie mi se pare ca situatia de acolo nu este atat de grava ca in Romania. Grecii si Cipriotii au un nivel de trai mai ridicat. Ei fac scandal ca sa nu isi piarda privilegiile. Biserica lor este mai aproape de izvoare. Nu bea apa cu canciocul slav.

Bulgarii, speriati de turci, prefera sa ajunga in bratele protestantilor. Pe cand la noi, ortodocsii securisti vad sperante in monahism si in masonerie (vezi cugetarile dlui Dragomir Gheorghe, fost adjunct la SIE). Bineinteles ca sar dori ca cele doua salvari sa vina prin aeroporturile Seremetevo si Vnukovo.

V.R. Cei de facut? Anul viitor partida ortodoxa FRN, PMR, PCR, FSN, PSDR, PSD, PC, PNL, USL vrea sa sarbatoreasca 25 de ani de la asa zisa Revolutie, continuitatea cutumelor fanariote, grecopravoslavnice in cea mai saraca tara din Europa.

I.O.: Prea putin ma intereseaza ce vor sa sarbatoreasca cele 10 mii de lichele, care au preluat puterea in Statul roman. Pe mine ma intereseaza prostia oamenilor de rand. Voi reveni la sfarsit asupra acestei teme.

V.R.: In realitate ceea sa petrecut in anul de gratie 1989 e un esesc imens, pentru ca nu a refacut unitatea crestina.

I.O.: Asa este. Principalul vinovat este insa Vaticanul. In cei peste 1000 de ani in care a educat populatia occidentala si birocratia laica sa respecte cele 10 porunci, Vaticanul a invatat ca multimile nu trebuie lasate de capul lor.

Dece ia trebuit Vaticanului 10 ani sa inteleaga ca romanii si alte popoare estice sunt si ei crestini si ar trebui reeducati dupa napasta ortodoxocomunista? Nu avea Vaticanul impreuna cu statele occidentale forta administrativa si economica sasi asume aceasta misiune? Cei 200 milioane de ortodocsi nu cred si ei in Isus Hristos?

Nu acuz Vaticanul ca nu a facut el in estul Europei ce trebuia de secole sa faca bisericile ortodocse nationale dar nici numi vine sa las problema in vant, constatand doar esecul in realizarea unitatii crestine. O mie de ani, catolicii au dat vina pe statele nationale din estul Europei ca au sustinut schisma religioasa. Dar in 1990, nu mai aveam stat national. Dece in acel moment, Vaticanul nu a actionat si a asteptat pana in 1999 sa dea primul semnal ca se gandeste si la crestinii ortodocsi din Romania? Dece atunci, cand a inceput sa se gandeasca, a manifestat atata pudoare in a actiona asupra birocratiei ortodoxocomuniste, care a supravietuit desfiintarii structurilor statale comuniste si actioneaza pana astazi sa refaca acelasi stat ortodocs si antioccidental? Nu stiau ca statul german, dupa distrugerea lui totala in 1945, a fost refacut in cativa ani tocmai de catre birocratia germana care supravietuise?

V.R. Asa ca acuma Rusia se reface in parametrii satrapiei euroasiatice si aspira spre vest, spre Balcani, iar Romania si Moldova au din nou optiunea: Roma sau Moscova?

I.O.: Rusia are o populatie cu puternice influiente asiatice. Este o mare intrebare daca crestinismul va reusi vreodata sa o elibereze de aceste influiente. Biserica Ortodocsa Rusa sunt sigur ca nu o va face, pentru ca ierarhia ei poarta puternice vestminte ale credintelor asiatice.

Cat priveste Romania si Moldova, ele vor dansa intre Roma si Moscova, atata timp cat Vaticanul nusi va asuma responsabilitatea pentru crestinii din estul Europei. Meritul lui Pavel este ca, adresandu-se neamurilor barbare a deschis caile pentru inmultirea crestinilor si deci pentru cresterea fortei lor in lume dar Petru este cel care sia indeplinit misiunea primita de la Isus Hristos si a pus piatra de fundatie la Biserica LUI. Daca Vaticanul se considera aparatorul Bisericii lui Isus Hristos, atunci Vaticanuli sasi asume reponsabilitatea pentru toti crestinii. Imi este teama ca staruinta Vaticanului de a inmultii crestinii in Asia si Africa este o manifestare a Tonen ideologiei sau in limbaj comunist „ valovaia“. Este important numarul crestinilor, dar Europa a fost si trebuie sa ramana un continent crestin. Apostolii au crestinat Europa si nu iau impartit in catolici si ortodocsi. Autorii schizmei raman Vaticanul si ierarhia Bisericii din Constantinopol. Trupul lui Isus Hristos sangereaza si azi din cauza lor.

V.R.: Eu pledez pentru Roma, pentru emacipare, pentru o Biserica Romanesca si un nou stat de tip occidental, care sa nu mai fie tolerat cum au fost sute de ani ortodocsii ardeleni in Sfantul Imperiu Roman si astazi mai toti romanii si tiganii in occident.

I.R.: Suntem foarte multi romani care pledam pentru aceasi cauza. Marea deosebire este ca dta traiesi in superordinea din Bremen iar noi ne trezim in fiecare zi in mirosul si grohaitul de cocina.

Problema este cum sa iesim din aceasta mizerie? Oare suntem noi romanii DE AZI capabili sa gasim calea? Imi este teama ca fara toiagul binevoitor al Vaticanului nu suntem capabili. Anii ortodoxocomunizmului nea indobitocit si dupa 1989 se depun toate silintele sa nu ne dezmeticim. Pe de alta parte, noi crestinii ortodocsi nu santem copii ca sa putem fi aliniati si indemnati sa mergem in siruri oranduite. Intre timp am crescut si din cauza a tot felul de deprinderi rele, simplul indemn sa ne unim cu Roma nu ajuta sa sarim peste umbra noastra.

V.R.: Pe langa propagarea idealului de mai sus, faptul ca dialogul cu Roma este subminat la Bucuresti lamureste si o serie de fenomene, care altfel sunt mai greu de intales. De ce au ortodocsii salarii de zece ori mai mici ca in vest, de ce sunt ei monitorizati, rau vazuti, de ce nu li se iarta datoriile?

I.R.: Problemele materiale au o mare importanta, acolo unde situatia se inrautateste (Grecia, Spania etc). Desigur ca si romanii isi doresc sa o duca mai bine. Dar la noi exista o mare rezerva de rabdare. Iliescu si cu Roman au reusit sa aduca in anii 90 venitul romanilor la 12 euro pe zi. Azi este de 510 euro pe zi. Crescand aceste venituri cu cate 1 euro/zi in fiecare an, am putea avea o pace sociala timp de multi ani. Pe aceasta asteptare modesta mizeaza SPDul. Baronii lor au inteles ca pot ajunge miliardari daca asigura acest mic progres pentru ceilalti. Problema cea mai mare a romanilor este ca resimt cu o mare durere lipsa ordinii si a respectului fata de lege / contract, clientelismul, risipa si hotia nepedepsita.Acesta este motivul principal al respingerii lui Traian Basescu. Presupun ca in ultimele saptamani sau lamurit multi romani cat de mult iubeste dl. Basescu principiile si tinuta consecventa si cat de dispus este la propriul sacrificiu. Imi pare rau de ardeleanul Emil Boc, om cinstit si corect, ca sa lasat terfelit ca o carpa. Mai cu seama, tineretul iesit din puzderia de universitati unde li sau servit zilnic gogosile capitalizmului si ale globalizarii precum si romanii care au plecat in occident sa munceasca sunt revoltati de mizeria sociala si politica din tara. In cativa ani se vor duce in vesnicie actualii pensionari, inclinati sa se gandeasca in primul rand la Lumea de apoi!. Pe ei ii satisface BORul. Marele pericol este ca populatia activa se sufoca, se umple de venin, intra in deruta si se alieneaza. La salvarea acestor crestini sa se gandeasca Vaticanul.

Aceasta este marea problema a natiunii romane. Solutia dtale (Unirea cu Roma!) nu mai este valabila. Mentinerea pe agenda a acestei idei are valoare pentru a intelege dece crestinii occidental au ajuns la ordine, in timp ce noi cei din orient ne balacarim in aceasta mlastina sociopolitica. Desigur ca si crestinii occidental au problemele lor, care nu sunt minore, dar, in final societatea occidentala este mult mai avansata. Odata, inteleasa cauza suferintelor noastre, a ortodocsilor, nu inseamna ca avem si solutiile pentru inlaturarea ei. Sper ca Vaticanul nu considera ca daca de maine bisericile ortodocse sar supune Papei, de odata, aici in est ar curge laptele si mierea. Cunoastem amandoi situatia din fostul RDG, unde integrarea in standardele occidentale nu este incheiata nici azi, desi acolo au fost facute toate demersurile pentru alinierea la occident.

In afara de aceasta abordare obiectiva nu trebuie ignorata latura subiectiva. Ierarhia ortodoxa din Romania nu va accepta subordonarea sa Vaticanului si orice insistenta pe aceasta cale va avea un rezultat pervers. Va creste opozitia fata de ideia Unirii cu Roma si ne va indeparta de telul adevarat.

V.R. Unirea cu Roma a Bisericii nu inseamna subordonare orientala, ci contract occidental, nu inseamna clientelism fara de lege, ci demnitate, depasirea statutului de tolerat la Periferie. Vezi istoria Bisericii unite cu Roma din Transilvania. Intre Vatican si Fanar este o mare deosebire.

I.O.: In prezent, noi romanii avem mari probleme cu Administratia adica cu birocratia laica, care a supravietuit desfiintarii statului in 1989. UE ne obliga sa preluma codurile morale din occident, inclusiv legile occidentului. Din acest punct de vedere, misiunea BORului de ai reeduca pe crestinii ortodocsi este scurtcircuitata, normele crestine ajungand la cetateni direct prin intermediul legislatiei. Deci, este un mare pas inainte pentru ca avem o legislatie bazata pe coduri morale crestine, care in occident a fost creata cu atata efort din partea Vaticanului de a lungul multor secole. Insa, problema ramane cum sa actionam ca aceste legi sa fie aplicate si respectate. Numai birocratia laica este in masura sa o faca. Si nu este vorba de cei 1,3 milioane de salariati la stat ci doar de un detasament decateva mii de Inalti functionari (die Beamten). Cine ii poate reeduca pe acestia? Numai UE, care trebuie sa lase deoparte pudoarea si sasi impuna vointa. In 1948, cand am trecut de la economia de piata la economia de stat, URSS sia impus modelul cu ajutorul miilor de consilieri plasati in toate ministerele, prin intermediul Sovromurilor si al PCR condus de Sectia Internationala a CC al PCUS de la Moscova precum si a agentilor KGB. Oare, miscarea inversa se poate realiza numai cu bunavointa si apeland doar la constiinta oamenilor?

Raspunsul este NU si occidentul cunoaste foarte bine acest raspuns. Daca, totusi, nu se tine seama de aceasta realitate, inseamna ca statele occidentale au nevoie de oaia raioasa pentru asi ameninta propria populatie. Asa au procedat de la al IIlea Razboi Mondial incoace cu Lagarul socialist. Mizeria politicianismului o inteleg. Dar, in acest caz, Vaticanul ce face? Nu intelege situatia? Ma indoiesc.

 

Werbung
Zurück zu Home
Diesen Post teilen
Repost0
Um über die neuesten Artikel informiert zu werden, abonnieren:
Kommentiere diesen Post
A
Luaţi Cezarului ce-i al Cezarului!<br /> ( sursa : http://www.kmkz.ro/opinii/invitatii-kmkz/luati-cezarului-ce-i-al-cezarului/ )<br /> Scriu acest articol deoarece construcţia atâtor lăcaşe de cult, cu ajutorul banilor publici, mi se pare mai mult decât îngrijorătoare, atât în calitate de cetăţean român care vede că se închid<br /> şcoli şi spitale pentru că Statul nu are fonduri pentru a le întreţine, cât şi în calitate de creştin şi păstor, care cunoaşte învăţăturile lui Iisus şi ale apostolilor şi aversiunea lor faţă de<br /> clădirile de cult. Unicul spital din oraşul meu a trebuit să se închidă din lipsă de fonduri, şcolile nu au bani pentru reparaţii, oraşul are datorii pe mulţi, mulţi ani de acum încolo, şi, cu<br /> toate acestea, s-au găsit fonduri suficiente pentru ca fiecare cult să primească sume destul de frumoase. Nu m-a indignat doar faptul că edilii locali au folosit aceşti bani pentru a câştiga<br /> capital politic, ci şi faptul că reprezentanţii bisericilor au fost mai mult decât bucuroşi să întindă mâna şi primească aceşti bani. Pare că în Scripturile lor, Mântuitorul spune: „Luaţi Cezarului<br /> ce-i al Cezarului”!<br /> <br /> Situaţia din oraşul meu nu este însă o excepţie. De la Revoluţie încoace s-au construit mii de clădiri bisericeşti cu sprijin financiar de la stat sau de la autorităţile locale, şi ca şi cum nu ar<br /> fi de ajuns, Catedrala Mântuirii Neamului este în plină construcţie. De ce e nevoie de atâtea clădiri? Care le este rostul? Care e argumentaţia logică pentru investiţia în aceste clădiri şi validă<br /> este ea? Acestea sunt câteva întrebări la care fiecare român, credincios sau nu, ar trebui să caute răspunsuri.<br /> <br /> Este evident că scopul acestor noi lăcaşe de cult nu este unul utilitar, căci, dacă ar fi aşa, atunci nu s-ar construi clădiri noi decât dacă prezenţa regulată a credincioşilor la slujbă le face pe<br /> cele vechi neîncăpătoare. Cu siguranţă că Catedrala Mântuirii Neamului nu se construieşte deoarece toate bisericile din Bucureşti sunt pline ochi de enoriaşi, aşa încât e nevoie de mai mult spaţiu<br /> pentru desfăşurarea slujbelor!<br /> <br /> Atunci de ce se investeşte atât de mult în clădiri bisericeşti? Pentru că Biserica pretinde că o astfel de clădire este locul întâlnirii omului cu Dumnezeu. Lui Dumnezeu nu I te poţi ruga sau<br /> închina în mod adecvat decât la biserică. Rugăciunile spuse în natură, la birou, la volan sau acasă trebuie că sunt mai puţin eficiente, pentru că nu au fost rostite în spaţiul sacru. Dar pe ce se<br /> bazează Biserica atunci când emite astfel de pretenţii? Pe Sfânta Scriptură? Pe învăţăturile Mântuitorului? Nici vorbă!<br /> <br /> Unde i-a întâlnit Iisus pe oameni? Afară, în aer liber, pe malul mării, în case particulare, etc. Nu locul contează, ci întâlnirea propriu zisă cu Dumnezeu. Iisus nu a zidit nicio clădire de cult<br /> unde să se întâlnească cu oamenii şi nu a avut nimic bun de spus despre marele Templu de la Ierusalim. El a învăţat că nu este nevoie să mergi la Templu (într-o clădire sacră) pentru a te închina<br /> lui Dumnezeu, ci Îl poţi întâlni în orice loc. Apostolul Pavel învaţă că „Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele sunt în ea… nu locuieşte în temple făcute de mâini”, că Dumnezeu este interesat<br /> de oameni, nu de ziduri. Preocuparea pentru clădiri, investirea în construcţii bisericeşti şi nu în oameni înseamnă o încălcare gravă a învăţăturilor şi practicii lui Iisus Hristos.<br /> <br /> Din moment ce Biserica nu a preluat de la Iisus şi de la apostoli înclinaţia spre şantiere, care să fie motivul pentru care se crede că tocmai aceste construcţii bisericeşti ar fi răspunsul la<br /> nevoile societăţii noastre? Iată care este motivul: Clasa preoţească pretinde că intermediază relaţiile omului şi ale societăţii cu Dumnezeu. Ne-o putem imagina ca pe un fel de firmă de<br /> intermedieri. Ca orice firmă, are nevoie de un sediu, de un spaţiu în care să se desfăşoare aceste intermedieri. Cu cât există mai multe astfel de spaţii, cu atât omul va ajunge mai uşor la locul<br /> de întâlnire cu Dumnezeu. De aceea se insistă atât de mult pe clădirile bisericeşti.<br /> <br /> Ideea Bisericii Ortodoxe că omul obişnuit nu poate avea acces la Dumnezeu, nu I se poate ruga sau închina decât prin intermedierea Bisericii, reprezentată de anumiţi oameni care se îmbracă şi<br /> vorbesc ciudat, este una total greşită. Această idee este cea mai eficientă sursă de manipulare religioasă. Credinciosul trebuie să asculte orbeşte de ceea ce îi spune preotul, altfel îşi va pierde<br /> accesul la Dumnezeu (ne amintim cu toţii de dictonul preoţesc, „crede şi nu cerceta.”). Iisus Hristos şi apostolii Săi au condamnat o astfel de idee şi au susţinut că fiecare credincios poate avea<br /> acces liber la Dumnezeu, fără intermedierea vreunui om sau vreunei instituţii. Faptul că omul nu depinde de preoţi sau de spaţii sacre pentru a se putea închina lui Dumnezeu este o trăsătură<br /> esenţială a creştinismului autentic.<br /> <br /> Acum, chiar dacă concepţia Bisericii despre necesitatea atâtor lăcaşe de cult este greşită, nu ar fi o problemă pentru societate dacă costurile de construcţie şi de întreţinere a acestor clădiri ar<br /> fi suportate strict de Biserică (adică dacă ar fi cu profil privat). Greşeşti, dar pe banii tăi. Problema este că Biserica pretinde bani publici pentru astfel de clădiri. Iar aici nu mai este în<br /> regulă. În opinia ei, Biserica face o slujbă publică, intermediind între Dumnezeu şi neamul românesc, prin urmare, preoţii ei ar trebui să fie plătiţi din bugetul public, iar marea Catedrală a<br /> Mântuirii Neamului (un fel de sediu central al acestei firme de intermedieri) ar trebui să fie construită, măcar parţial, din banii publici.<br /> <br /> Dacă foloseşte bani publici, atunci Biserica trebuie trasă la răspundere, trebuie făcută responsabilă pentru partea ei de contract. Trebuie să garanteze că prin construirea Catedralei Mântuirii<br /> Neamului tot neamul românesc va fi mântuit de Dumnezeu odată cu punerea în funcţiune a catedralei. Trebuie să garanteze, prin contract, că prin intermedierea sau slujba preoţilor în această<br /> catedrală, Dumnezeu, într-o anume perioadă de timp, va vindeca poporul nostru, dacă nu de altceva, măcar de corupţie, de „tupeul jegos” şi de lipsa de asumare demnă a responsabilităţii! Şi trebuie<br /> să justifice de ce astfel de medieri ale preoţilor nu pot avea loc în mânăstiri sau biserici deja existente sau chiar în aer liber! Dacă nu pot oferi garanţii verificabile ale calităţii<br /> intermedierii lor, atunci totul ar trebui privit ca o fraudă!<br /> <br /> Societatea noastră este compozită, este variată din punct de vedere economic, intelectual, etnic şi religios. Aceasta este o realitate evidentă. Datorită varietăţii religioase, a faptului că nu<br /> toţi împărtăşesc aceeaşi credinţă, Biserica nu poate face o slujbă publică, de care să beneficieze toţi membrii societăţii, fie ei creştini, evrei, musulmani, atei sau agnostici. De slujbele<br /> Bisericii Ortodoxe nu beneficiază decât proprii săi enoriaşi, iar acest principiu este valabil pentru toate celelalte instituţii şi culte religioase. Prin urmare, este nefondată pretenţia că<br /> Biserica face o slujbă publică, spre beneficiul întregului popor, şi de aceea trebuie să fie susţinută din bani publici.<br /> <br /> Şi nu este doar nefondată, ci şi imorală. A pretinde bani de la bugetul public pentru acoperirea cheltuielilor necesare manifestării credinţei mele (bani pentru plătirea preoţilor sau a pastorilor,<br /> pentru construcţii de lăcaşe de cult, etc.) înseamnă a-mi impune credinţa celor ce nu mi-o împărtăşesc. Şi chiar mai mult decât atât: înseamnă a-i forţa pe toţi cetăţenii să mă plătească pentru<br /> credinţa mea, căci bugetul public reprezintă contribuţia bănească a tuturor cetăţenilor, indiferent de convingerea lor religioasă.<br /> <br /> Cheltuielile unei biserici nu sunt cheltuieli publice! Ele sunt responsabilitatea enoriaşilor ei, nu a celor din afară. Aceste cheltuieli trebuie să fie acoperite de contribuţiile benevole ale<br /> membrilor ei. Dacă sunt membru într-o biserică, într-un club, într-o asociaţie sau într-un partid politic, am responsabilitatea de a susţine financiar organizaţia respectivă. Nu pot impune celor ce<br /> nu sunt membri sau celor care mi se opun să îmi plătească personalul calificat sau sediile. Este lipsit de etică şi imoral să impui conştiinţei altei persoane propria-ţi credinţă. La fel este şi să<br /> pretinzi bani publici, veniţi din contribuţiile tuturor cetăţenilor.<br /> <br /> Acceptarea credinţei creştine, a botezului creştin, a unei Biserici creştine, trebuie să se facă în mod conştient, deliberat şi voluntar. „Este împotriva religiei mele să impun religia mea altora”<br /> ar trebui să spună fiecare persoană ce pretinde a-L urma pe Iisus. La fel cum credinţa trebuie să fie voluntară, tot aşa trebuie să fie şi contribuţia financiară la bugetul unei instituţii<br /> religioase.<br /> <br /> Mulţi români consideră ca normală starea actuală în care cheltuielile private ale unor culte sunt acoperite din bani publici, adică din banii tuturor românilor. Dar aceasta nu este normal nici din<br /> punctul de vedere al statului (prin stat nu trebuie să înţelegem clasa politică, pentru care orice e normal pentru a se menţine la putere), nici al Bisericii. Din punctul de vedere al statului,<br /> acesta ar trebui să finanţeze din banii publici proiecte de care beneficiază întreaga societate, nu doar o parte a ei. Din punctul de vedere al Bisericii, ea ar trebui să evite a pretinde sau a<br /> accepta bani publici, căci atunci îşi
Antworten