The Jewish Century

The Jewish Century, Princeton 2004, 438 p.

Iuri Slezkine analizează rolul evreilor în revoluţia proletară din Rusia şi în dictatura de dezvoltare sovietică. Datele statistice sunt preluat şi din La anul, la Moscova! de Gabriele Freitag. Autorul susţine că de când lumea şi pământul, exista o cultură ţărănească, tradiţională şi una urbană, dinamică, şcolită în mai multe limbi, din care fac parte prin excelenţă evreii. Aşa că-i firesc că la modernizarea, industrializarea societăţilor agrare în sec. 20 să-i găsim în prim plan, mai ales în estul Europei. Se repetă mereu numărul lor mare în conducerea bolşevicilor. Mai puţin cunoscut este contribuţia lor majoră la proiectul modernizator sovietic. După revoluţia din 1917, evreii egali în drepturi cu ruşii sunt solicitaţi la înlocuirea aşa zişilor burgheji, care ori au fost forţaţi ori au emigrat în vest de bună voie. Oricum elita Ţarului nu ar fi făcut faţă măreţului plan comunist de industrializare forţată nici ca orientare, dar mai ales, ca număr. Fără migraţia în masă din fostele raioane evreeşti (cum a fost şi Basarabia) în oraşele ruseşti, noua administraţie a sovietelor muncitorilor şi ţăranilor ar fi capotat. Asta nu pentru că toţi noii veniţi ar fi fost comunişti inveteraţi – numărul comuniştilor în rândul evreilor au fost mai tot timpul o minoritate –, ci pentru simplu motiv că erau urbani, buni funcţionari, pregătiţi intelectual şi în stare sa transpună în practică ceea ce dicta Moscova. Ei aveau toate atributele fostei elite, fără să fi fost, sau sa poată deveni burgheji intr-o societate fără clase sociale. Aşa că puterea sovietică i-a folosit intens în administraţia publică şi logistică, în armată şi securitate, în ştiinţă şi tehnică, în literatură şi artă. După o formulare marxistă adaptată acestei tematicii, evreii erau armata intelectuală de rezervă a societăţi comuniste şi îi susţinea necondiţionat gloriosul proiectul de modernizare. Ei nu sunt primii în această misiune. În secolele trecute o elită germană şi ea tot o armata intelectuală de rezervă a Ţarului era angajată cu arme şi bagaje în modernizarea Imperiului Rus, mai ales după Petru cel Mare. Germanii, numiţi şi mameluci imperiali, erau la vremea lor implicaţi în proiectul modernizator ţarist, cam cum erau evreii sub sovietici. Asemănarea dintre Rusia şi România, cu acelaşi deficit cronic în modernizarea societăţii faţă de occident, bate la ochi. Cele mai mari ţări ortodoxe s-au folosit în sec. 19 de specialişti germani şi în sec. 20 de intelectuali evrei pentru a ajunge în rând cu lumea, cu occidentul. Despre rolul acestor elite în modernizarea Vechiului Regat, RPR şi RSR s-a scris puţin, pentru că rolul germanilor e umbrit de pierderea războaielor mondiale, iar cel a evreilor, după ce a fost pus la index de cenzura proletară, e contaminat mai nou de accente tradiţionale antisemite. In ciuda tuturora, această carte este un model şi pentru un studiu la români a secolului evreilor.

www.viorel-roman.ro