Aurel I. Rogojan: De ce este nevoie de cartile lui Viorel Roman ?

De ce este nevoie de cartile lui Viorel Roman ?

Aurel I. Rogojan

Prezentarea unei carti scrise de Viorel Roman, in cazul dat “Imperiul si limesul” nu este o intreprindere in care sa nu fii confruntat cu provocari de constiinta esentiale si cu reale dificultati in a-ti pastra conditia de observator .

Autorul este cetatean german , de nationalitate romana, originar din Lovrin (Banat), traitor in R.F. Germania din anul 1972. In tara a absovit, in anul 1965, Institutul de Studii Economice si Planificare V.I.Lenin, predecesor al Academiei de Stiiinte Economice din Bucuresti si o scoala de ofiteri de rezerva. A fost economist la Oficiul National de Turism “Carpati”-Timisoara, apoi la “Sfatul Popular al Regiunii Banat”, redactor si corepondent la Radio Timisoara si Bucuresti , dupa care a urmat o scurta perioada de cariera didactica universitara ( 1970-1972 ) .

La varsta de 30 de ani s-a stabilit definitiv in R.F. Germania. Cum C.V.-ul Domniei Sale obliga la anumite precautiuni, la prima noastra intrevedere l-am intrebat direct : “Ce grad militar aveti ?”. Raspunsul a venit la fel, fara ocolisuri, foarte natural :”Locotenent-colonel”. Pentru cine cunoaste sistemul administratiei publice din Germania, raspunsul este relevant.

Pe Viorel Roman, fost corespondent Postului de radio “Vocea Americii”, il regasim astazi printre membrii Consiliului de Redactie al Revistei “Periscop”, publicatie a veteranilor spionajului romanesc, dupa ce in anii anteriori, cu sau fara ordin de misie, acum nu mai are prea mare importanta decat, poate, pentru istorie, a “penetrat” in paginile publicatiilor etichetate ca “nationaliste” ( “Romania Mare”. “Europa”, “Natiunea” )

Nu cunosc imprejurarile stabilirii lui Viorel Roman in R.F. Germania si nici nu mi-am propus sa-l intreb daca a plecat la cerere, sau la chemare, ori a fost trimis. Pentru mine este important ca am cunoscut un astfel de om si ca nu voi parasi aceasta lume fara sa fi avut privilegiul de ma pune in fata teribilului efort de intelegere a resorturilor care pot determina schimbari fundamentale in sistemul referintelor axiologice identitare a romanilor care se nasc , sunt botezati si traiesc intr-o religie, pentru ca ulterior sa se raporteze la o alta. Dar, si mai mult decat atat. Sa fie criticul intolerant a ceea ce numeste “ortodoxism moldo-valah pravoslavnic”

Nu sunt ortodox practicant, dupa cum nu am fost nici ateu convins, sau adversar al vreunei ideologii religioase. Am avut curiozitatea, dar si interesul profesional, sa ma documentez cu privire la esenta si istoria religiilor, a cultelor, sectelor sau asociatiilor religioase din lumea contemporana. Gasesc potrivita toleranta inter-religioasa si rezonabil necesar sa nu se scoata in evidenta si, cu atat mai putin, sa se escaladeze acele aspecte doctrinare ori de interpretare care pot genera razboaie in numele apararii vreunei ideologii religioase. Scrierile lui Viorel Roman obliga, in anumite aspecte, la pozitionari transante in astfel de chestiuni. Adica la tocmai ceea ce nu cred ca este potrivit atunci cand accepti sa-i prefatezi o carte.

Viorel Roman, doctor in filosofie si istorie al Universitatii din Bremen, nu a uitat nici un moment de unde a plecat si sufera , ca de altfel noi toti locuitorii teritoriului Romaniei, din cauza grelelor si nesfarsitelor vicisitudini ale destinului, parca niste daturi implacabile ale unei istorii a romanilor permanent supuse blestemului. Cercetator asiduu al problemelor romanitatii, opera sa acorda importanta speciala disputelor cu mai tinerii nostri vecini in legatura cu formarea si asezarea statala a popoarelor din “limesul Imperiului”.

“Imperiul si Limesul” este cartea in care Viorel Roman argumenteaza cat de importanta este aflarea si asumarea adevarurilor ascunse din istoria popoarelor europene, ca premisa a reproiectarii unui viitor in care sa nu ne trezim la capatul unui drum care nu ne-a dus nicaieri.

“Teorie” ( Imperiul si limesul- Europa impartita ), “Istorie” ( Sigiuliul Romei, Epoca maghiara, Epoca otomana,Epoca habsburgica, Epoca romaneasca ) si “Interesul National” reprezinta trinitatea pe are este construita argumentatia imperioasei desteptari nationale a romanilor, chemati sa reflecteze asupra “ghinionului de a fi moldo-vlah” , dar si in legatura cu “drama ortodoxiei” in fata provocarilor “occidentalizarii lumii”.

In opinia autorului, romanii vad ca tara lor merge intr-o directie gresita, dar nu inteleg ca Occidentul nu are incredere in ortodocsi, dupa cum nici ortodocsii nu pot intelege ce vor occidentalii de la ei. Si ca sa nu ramana loc de vreo indoiala, afirma ca ca “romanii sunt la limes, intre Centru si Barbari, numai formal in U.E., pentru ca Bucurestiul e inca in lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei ortodoxiei moscovite si constantinopolitane “.

Viorel Roman recurge la antecedentele istorice pentru a arata ca “Bucurestiul este capitala unor provincii diferite in raport cu Uniunea Europeana, provincii in care se continua politica greco-pravoslavnica antioccidentala”.

Credem ca citatele de mai sus sunt indeajuns pentru a-mi sustine afirmatia cu care am deschis prefata. Chiar daca nu suntem intr-o comuniune de valori, idei si opinii cu autorul, sustinem cu tarie ca ceea ce Viorel Roman ne transmite trebuie stiut de cat mai multa lume, iar cartile sale sunt necesare pentru risipirea ignorantei care ne impiedica sa intelegem si sa ne gasim locul in lumea in care traim.

Mai credem, insa, ca autorul putea sa fie in aceiasi masura de comprehensiv si in abordarea impactului trecutului istoric asupra unei lumi fundamental transformate, in care rolurile Occidentului Catolic si ale Orientului Ortodox par a fi inversate. Ce vrem sa spunem ? Crestinismul occidental ne apare serios erodat si excesiv de tolerant la agresiunile anticrestine, in timp ce crestinismul rasaritean se afirma ca alternativa la neoliberalismul desfranat.

Multe ţări euro-atlantice s-au îndepărtat de rădăcinile lor, inclusiv de valorile creştine. Au adoptat politici ce plasează pe acelaşi plan familia cu mai mulţi copii şi parteneriatul între persoane de acelaşi sex, credinţa în Dumnezeu alături de credinţa în Satana.

Occidentul a înlocuit valorile creştine cu valorile Hollywood-ului şi a capitulat în faţa revoluţiei sexuale. Divorţul facil, promiscuitatea, pornografia, promovarea deşănţată a LGBT (colectivitatea lesbiană, gay, bisexuală şi transsexuală), agitprop-ul feminist, avortul, căsătoria între persoane de acelaşi sex, eutanasia, sinuciderea asistată sunt tot atâtea căi de decadenţă culturală şi degradare personală – căi pe care tarile ortodoxe nu vor să le urmeze. Dimpotriva, se pronunţă pentru valorile tradiţionale, apărarea identităţii naţionale şi a unei lumi a diversităţii culturale şi civilizaţionale, cu multiple centre de putere.

„Lumea s-a întors cu fundul în sus. America, condamnând şi chiar atacând alte ţări pentru a impune ‘democraţia’ şi definiţii iacobine ale drepturilor omului, devine liderul Stângii internaţionale. Rusia îşi reafirmă rolul ei istoric ca lider al Dreptei internaţionale. Aceasta este o răsturnare de importanţă istorică“, scrie în articolul „Russia's Right Turn“, publicat în revista American Conservative, William S. Lind, reputat expert american în probleme militare şi analist al conservatorismului cultural.

Ministrul de Externe al Suediei, un neoliberal, o spune clar: „Există o nouă mentalitate politică, cel puţin la Kremlin. Ei intenţionează să construiască un bastion ortodox împotriva Vestului“. „Bastionul ortodox“ nu este împotriva Vestului în general, ci împotriva ambiţiilor mondialiste ale acelui Occident neoliberal care a pierdut contactul cu realitatea. Nu numai Rusia, dar cea mai mare parte a omenirii, inclusiv majoritatea oamenilor de bună credinţă din Occident, se opun Noii Ordini Mondiale, susţinută de „braţul înarmat“ al SUA. Este un sistem unipolar care a impus în lume „multiculturalismul“ uniformizator, „corectitudinea politică“ şi capitalismul financiar bazat pe îndatorarea ţărilor şi politica de jaf colonial practicată de marile corporaţii. Ce este rău în a i te opune?

Pe 15 decembrie 1987, în faţa Senatului american, republicanul Jesse Helms, preşedintele Comisiei pentru relaţii externe din cadrul Senatului, demasca proiectul Noii Ordini Mondiale ce urma să fie construită după căderea planificată a comunismului: „Examinând atent ceea ce se petrece în spatele uşilor închise constatăm că grupuri de interese de pe lângă Departamentul de Stat, Departamentul de Comerţ, marile centre bancare, marile reţele mass-media, universităţi, industria filmului, mari fundaţii non-profit acţionează împreună cu stăpânii de la Kremlin în slujba a ceea ce unii numesc Noua Ordine Mondială. Organizaţii private precum Council on Foreign Affairs, The Royal Institute of International Affairs, The Trilateral Commission, The Darmouth Conference, The Aspen Institute for Humanistic Studies, The Atlantic Institute şi grupul Bilderberg sunt puse să răspândească şi să coordoneze planurile în vederea realizării aşa-numitei Noi Ordini Mondiale în marea finanţă, marile centre de afaceri, cercurile universitare şi guvernamentale... Astăzi ideologia acestor grupuri se numeşte globalism. [...] Din punctul de vedere globalist, statele şi graniţele naţionale nu mai contează. Filosofiile şi principiile politice par să devină o chestiune relativă. Chiar şi constituţiile devin irelevante în exercitarea puterii. Libertatea şi tirania nu mai sunt privite ca fiind în mod necesar rele sau bune, şi în nici un caz nu sunt o componentă a politicii. Globalismul consideră că activităţile forţelor financiare şi industriale trebuie să fie orientate spre transpunerea în viaţă a proiectului unei singure societăţi globale. Aceasta se va realiza în principal prin convergenţa sistemelor american şi sovietic. Singurul lucru care contează cu adevărat pentru aceste grupuri este obţinerea de profituri maxime, profituri rezultate dintr-o practică pe care eu o numesc capitalism financiar, un sistem bazat pe doi mari piloni: îndatorarea ţărilor şi politica de monopol. Acesta nu este capitalismul real, este drumul spre concentrarea monopolistă a activităţii economice şi spre sclavie politică“ (Senator Jesse Helms, Congressional Record, Vol. 133, p. 18146, 1987).

Ca lucrurile asa stau, cum antcipa Jesse Helms, argumenteaza si Viorel Roman, cand afirma : “Totul s-a privatizat, invatamantul, sanatatea, siguranta personala,saracia, armata. Cei care supravietuiesc cu cativa euro pe zi sub administratia de la Bucuresti n-au incotro. Asa ca nu-i surprinzator ca milioane fug spre vest. […] Nu mai exista banci sau intreprinderi autohtone notabile,ci numai filial a unor banci si companii straine (…) “ Cauza nu este, nici pe departe in sistemul de valori al crestinismului ortodox !

Unele dintre tezele, de altfel fundamentate pe realitati, pe care autorul le pune in lumina servesc, la fel de bine, sub orice steag ideologic. Diferenta o poate face numai ratiunea. Din pacate, lumea in care traim este tot mai putin rationala, iar guvernele sunt tot mai putin responsabile si in adversitate crescanda cu cei guvernati.

“ Imperiul si limesul”, ca si alte lucrari ale autorului, va fi o carte care va starni controverse. Tocmai din acest motiv, cartile lui Viorel Roman sunt imperios actuale si, deci, necesare.