DRAMA ROMANILOR DIN JURUL ROMANIEI

DRAMA ROMANILOR DIN JURUL ROMANIEI

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen

Vor dem Steintor 18, D-28203 Bremen roman@uni-bremen.de

1000 Crestinizarea bulgarilor si sîrbilor, dar mai ales a creazului Vladimir si a tuturor rusilor de catre greco-bizantini i-a pus pe slavi pe picior de razboi cu latinii, mai ales dupa schisma. Sub presiunea exterminatoare greco-slava, proto-românii s-au refugiat, s-au asimilati la sud de Dunare, iar la nord, în România de azi, au fost siliti de bulgari sa preia ierarhia greco-slava si limba slavona si sa renunte la limba si ierarhia latina - altfel le taia popa limba. De atunci românii impartasesc - nolens, volens - soarta pravoslavnicilor, cu toata deosebirea intre ortodoxia pragmatica a românilor, speculativa a grecilor si cea mistica, a neofitilor slavi.¹

1500 Latinii urmareau refacerea unitatii crestine cu forta. Rusii au luptat inpotriva teutonilor, românii inpotriva maghiarilor si polonejilor, greco-bizantinii inpotriva cruciatilor. Esecul acestei "dragoste cu forta" din vest a fost depasita la Conciliul de la Florenta unde greco-ortodocsii si romano-catolicii s-au "unit", dar germanii se rup de Roma, protes­tea­za. Constantinopolul, a "doua Roma" cade sub turci si rusii preiau ideea celei de a "treia Roma", misiune la care tin pina in zilele noastre.

1700 Petru cel Mare introduce in Rusia cu forta institutii apusene, chiar si moda si lupta pentru eliberarea ortodocsilor de sub turci. Dimitrie Cantemir este a­la­turi de rusi, nu de românii din Transivania cind acestia refac unitatea cu Roma. Petru I si Cantemir vroiau o "modernizare fara occidentali­zare". Imprumutau norme si institutiilor apusene, fara fundamentul lor - codul canonic romano-catolic. Rusii erau sprijiniti de protestanti, pentru ca dupa pacea westfalica autoritatea Sfintului Im­pe­riu Roman s-a restrins in favoarea suveranitatii statului, acumarii primitive de capital si economii nationale. Totusi ideea imperiala romana a supravietuit in apus, in Franta, Germania, Spania, Anglia, Olan­da, Portugalia, cu "imperii nationale", ca in Imperiul roman de rasarit al slavilor orientali, al rusilor, sovieticilor - azi C.S.I.

1800 Unde a esuat Petru I, au continuat marii intelectualii ai sec. XIX. Modernizarea cu sila, "formele fara fond" ca si "cruciadele" ruso-orto­doxe contra tucilor, fara refacerea uni­tatii cu Roma, esuiaza. Mai ales dupa Revo­lu­tia franceza si Napoleon, "ratio­na­li­tatea statala" s-a dovedit insufi­cie­n­ta pentru o cooperare autentica cu occidentali, asa ca inte­lectualitatea rusa ca si pasop­tis­tii moldo-valahi apeleaza la cultura. Avintul ortodox in receptarea culturii vestice era enorm. Stu­den­tii Bakunin, Turgeni­ew, Herzen erau hotariti chiar sa se sinucida la Berlin, daca nu se vor mintui prin aprofundarea Logicii lui Hegel. Orientarea tineretului ortodox spre vest a inbogatit desigur cultural atit Moscova si Peterburgul (Tolstoi, Dosto­iev­schi), cît si Bucurestiul si Iasul (Emi­nes­cu, Balcescu), fara ca falia spirituala est-vest sa fie depasita, nici la rusi si nici la moldo-valahi cuceriti numai de institutiile si curentele culturale occidentale. Politic, moldo-valahi devin dependenti si de rusi si de turci prin Regulamen­tul Organic, iar spiritual, tîrau in continuare "lantu­ri­le grele ale ortodoxiei constantinopo­li­ta­ne si moscovite". In sec XIX, ca si azi: românii se orienteaza cultural spre apus si politic, spiritual spre rasarit - Moscova.

1900 Esecul lui Petru I si al marilor intelectuali rusi au generat romantismul slavo­­fil, nihilismul rus radical si Revolutia lui Lenin. Ideologia ortodoxo-comunista era o sinteza a curen­telor socialiste franceze, filozofice germane dublata de mesajul mesianic al celei de a "treia Roma", hotarita sa mîntuiasca omenirea de influenta occidentala. Stalin a proc­la­mat chiar superioritatea absoluta a ortodoxiei ruse in straie pseudo-secularizate, si nu-a mai mimat "forme fara fond", ca predecesorii sai, pina cind, urmasul sau Gorbaciov renunta la tot acest construct ideologic bazat pe teroare, la "Cortina de fier", la "Lagarul" ortodoxo-comunist si la razboiul rece cu vestul. Românii urmeaza - nolens, volens - linia pravoslavnica.

1920 România Mare nu s-a orientat spre Roma cum sperau ardelenii la Alba Iulia, asa ca "orasul parazitar" - cite un milion de maghiari, germani, evrei, români occidenta­lizati - a blocat si cu ajutorul noii Patriarhi greco-ortodoxe, dusmana catolicilor si Concorda­tu­lui, emanciparea celor 16 milioane de tarani. Totusi, copii de tarani s-au indreptat spre oras, scoli unde s-au izbit de "orasul parazitar", care nu-i acceptau ca egali. Conflic­tul a generat Legiunea "Arhanghelului Mihail" cu ortodoxia ca maduva ideologica si fas­cis­mul apusean ca model. Confruntarea Legiunii cu un stat la fel de terorist ca ea, l-au adus la putere pe Antonescu. A urmat exilul, internarea legionarilor in lagarele lui Hitler. Asa ca la Procesul de la Nürnberg, legionarii români nu au fost tratati ca fascisti "europeni", ci secta de "orientali". Cam cum sunt vazuti românii si azi. Lupta de "rasa" si "cla­sa" s-a incheiat cu Stalin, doua mii de biserici unite cu Roma sunt reorientate cu forta spre Moscova, tara e dezmembrata si elita româneasca prooccidentala lichidata dupa Cortina de Fier

2000 Mileniul incepe cu reorientarea tarilor ortodoxe spre valorile si institutiile UE. Papa Ioan Paul II viziteaza Sarajevo, România, Grecia, Ucrai­na, Caucazul si îndeam­na neamurile din rasarit la refacerea unitatii in diversitate - crestinismul sa respire cu doi plamini, din orient si occident. Vladimir Putin se boteaza, Ion Iliescu reorientea­za cea de a doua tara ortodoxa ca marime spre Roma, unde s-a dus personal de mai multe ori. Ortodoxia româneas­ca face un mare pas inainte, dar e in ex­pec­tati­va, cea a slavilor nu este pregatita de a iesi in lume, iar cea greaca profita material de UE. Din tot­deauna in gura lupului, din Basarabia si Buco­vi­na pina in Bul­ga­ria si Serbia, românii prinsi ca într-un cleste între rusi si sîrbi, cauta inpreuna cu slavii alternative dupa (1) cruciade, (2) Unirea Con­ci­liului Florentin, (3) deschi­de­­rea spre vest in forta sub Petru cel Mare, (4) stralucirea intelectualilor ortodocsi din sec. XIX si (5) recenta dictatura de dezvoltare ortodoxo-comunista.

2003 Noua Ordine - generata de razboiul din Irak – readuce brutal in actualitate dile­me­le ortodoxe: izolarea despotiei orientale, modernizare fara occidentalizare, forme fara fond, cultura occidentala ca alibi sau unitate crestina cu Roma?

Românii au posibilitatea de a deveni pentru pravoslavnici, un exemplu in dialogul cu Roma, in refacerii unitatii si reintegrarea autentica in "Europa", Uniunea Europeana. Dupa paleativele moder­ni­za­toare asemanatore, institutionale (Petru cel Mare, regii Carol I si II), cul­turale (Puskin, Eminescu), dictatoriale (Stalin, Ceau­sescu), si de tranzitie (Gorbaciov, Iliescu), putem conchidem ca si reformelor din zilele noastre le lipseste funda­men­tul.

Traind de un mileniu ca ortodocsi între si sub slavi - rusi, ucrainieni, sîrbi si bulgari - si purtind aceiasi credinta in suflet, românii trebuie sa intelega ca nimeni altii "sufletul slav" si cu precadere dilema lor anti- si prooccidentala. Mai ales ca moldo-valahii au un comporta­ment fata de apus foarte asemanator, dupa cum se poate observa din sinteza² anexata, care coincide la rusi cu cele trei secole de eforturi modernizatoare - de la tarul Petru cel Mare la presedintele Vladimir Putin.