Overblog Folge diesem Blog
Administration Create my blog
22. Februar 2013 5 22 /02 /Februar /2013 10:19

Coruptia la romani


In Romaia exista coruptie fara corupti, pentru ca atit delictul de a mitui activ sau pasiv un functionar marunt, cit si sponsorizarea unui politician din guvern, degradarea statului insusi, sunt definite la fel. Mita, bacsisul, spaga, atentia, protocolul, pila, trafic de influenta, santajul, obtinerea unui post sau o parohie cu bani (simonie), nepotismul, clientelismul, lobbyismul etc., toate sunt forme a latinescului corrumpere.

 

In toate timpurile a existat fenomenul degradarii integritatii functionarului si a statului. In urma cu 3700 de ani Codul Hammurapi prevedea sanctionarea judecatorului corupt. La Atena, in urma cu 2462 de ani, s-a judecat un astfel de caz.


Azi interdependenta dintre economie si politica, dintre state si companii, mondializarea ofera un mediu propice coruptiei cu consecinte grave. Transferul de know-how, de la tarile dezvoltate la cele subdezvoltare, sunt invers proportionale cu coruptie.


Riscul investitiiilor intr-o tara corupta este mare. Preponderenta economiei paralele duce la o alocare a resurselor bugetare spre invatamint si sanatate suboptimala, cu consecintele pe termen lung catastrofale. Decalajul dintre cei bogati si ce saraci creste. Bogatii eludeza legea, iar saracii, n-au cu timpul nici cu ce corupe, situatie ce cimenteaza subdezvoltarea.


Dupa datele institutului Transparency International, specializat in evaluarea acestui fenomen social-politic, lumea itia, dezvoltata, tarile protestante, cele nordice, Marea Britanie, Germania, USA, e pe locul 17, sunt cele mai putin corupte. Lumea a doua, fosta socialista si in curs de dezvoltare, tarile ortodoxe Romaia, Bulgaria, Ucraina si Rusia se afla pe locurile mijlocase 61-76, iar lumea treia, subdezvoltata, a animistilor africani este pe ultimul loc.


Intru-cit religia este fundamentul tuturor deciziilor social-politice, culturale etc., acceptanta fenomenului are un puternic colorit local, national. De aceea e utila, o trecere in revista a coruptiei la romai, la traditiile de veacuri ale statului. Pentru ca dupa cum se spune in popor: Pestele de la cap se impute.

 

Turcii si grecii


In sec. 18-lea greco-ortodocsii din cartierul Fanar al Istambulului, agenti fideli Sultanului, au impamintenit coruptia inTara Romaeasca si Moldova. Fanarioti cumparau de la InaltaPoarta tronul din Bucuresti si Iasi si apoi vindeau clientilor toate dregatoriile. Comertul, averile manastiresti erau in mina grecilor. Impozitele nu se cunostea nici marimea si nici data cind se facea impunerea (!) -, daniile pentru biserica greco-ortodoxa erau a tot prezente. In afara de asta, nu exista o distinctie intre bugetul Pricipatelor si buzunarul Fanariotilor, asa ca ei furau cind si c? vroiau sub privirile ingaduitoare ale Sultanului, ale Inaltei Porti unsa in permanenta cu haraci, mucarer, bacsis etc. Romaii transilvaneni divizati in greco-catolici si ortodocsi n-au reusit sa depaseasca statutul de oaspeti tolerati, fara drepturi. Neincrederea in stat dainuiste si azi.


Rusii si evreii

 

Presiunea turco-fanariota asupra Principatelor dunarene a fost diminuata de interventia vesteuropenilor. Regulamantul Organic facut de rusi a marcat un progres pe calea diminuarii coruptiei orientale. Romaii urmareau prin orice mijloace refacerea statului si reorientarea lui spre occidentali, pentru ca ei au sprijinit Unirea, comertul si pe evrei, veniti sa-i inlocuiasa pe greci, si sa intretina legaturile comerciale cu metropolele occidentale. Tarul rus, patronul greco-ortodocsilor si din Imperiul Otoman, a anexat Basarabia si si-a extins influenta la Bucuresti. In aceasta perioada se introduc normele rationale ale sistemului de drept occidental, ramase pina azi forme fara fond.

 

Cuza si Hohenzollernii


Unificarea Principatelor sub Alexandru Ioan Cuza pune baza renasterii. Grecii pierd averile manastiresti, din influenta, dar Unirea moldo-valahilor cu Roma esuiaza, asa ca Domnul cedeze in favoarea dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen, ramura romano-catolica.


Primul regele, Carol I. obtine independenta de stat si urmasul sau Ferdinand infaptuieste cu sprijin occidental Romaia Mare. Pentru iesiere din impas, din sfera de influenta a duhului pravoslavnic, a orientului era, in continuare, imperativ necesara unirea religioasa cu Roma. Reacta Pariarhului din Fanar, infintarea Patriarhiei la Bucuresti si a Moscovei, care nu accepta noul stat, fac din el, unul cu picioare de lut. Reorientarea religioasa spre Roma era aminata la caledele grecesti. Concordatul se tergiversa. In mod festiv Romaia Mare condusa de un oras parazitar era orientat spre Occident, dar in realitate t?a in continuare lanturile grele ale ortodoxiei moscovite si constantinoplitane pina cind prabusit sub ele, s-a dezmembrat.


Dupa dublul esec al Unirii cu Roma, atit sub Cuza cit si sub Ferdinand, statul a cazut prada traditiilor parazitare. Ca-n vremea fanariota, excesele lui Carol al II-lea si a camarilei a necesitat interventia occidentala si ruseasca, care a puns capat experimentului la doua capete, a orasului parazitar.


Stalin si Ceausescu


Tarul rosu, Stalin a continuat opera inaintasilor sai pravoslavnici. A ocupat tara, a instalat la conducere agenti sai evrei Ana Pauker etc. si a eliminat tot ce era prooccidental. Biserica Unita 2000 biserici a fost reorientata cu baioneta spre Moscova, iar intelectualii provestici au fost bagati la puscarie. Apoi a fost refacuta conform unor directive precise structura statului despotic de tip oriental. vezi KGB. Istoria secreta a oeratiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov de Andrew si Gordievski, Londra 1990, Bucuresti 1994


Dupa ce a creat doua state romaesti, dintre care Moldova a fost rusificata si pusa sub ascultarea Patriarhului tuturor rusilor, punerea in practica a acestui program oriental de eliminare sistematica si radicala a tuturor influentelor occidentale la romai, Moscova si-a retras Armata Rosie si conducerea a ajuns la Bucuresti in anii 60 treptat in mina ortodocsilor moldo-valahi.


Nicolae si Elena Ceusescu in lunga domnie de un sfert de secol a pus pe linie moarta pe Ion Iliescu, Alexandru B?ladeanu, Silviu Brucan, Nicolae Militaru, Valter etc., oamenii pregatiti de Moscova, fara a atenta insa in nici un fel la structurile coruptiei ruso-orientale cu larg caracter de masa. Modelul sau era bizantin. Presedintele, Comandantul suprem, Despotul, Stapinul era semnul lui Dumnezeu pe pamint pentru supusii, lipsiti de cele mai elementare drepturi ale omului occidental. Ceausescu era statul si legea.


Dupa Ceausescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Basescu conduc o tara aparent in deriva. Venitul pe locuitor a ajuns ultimul din Europa. La o privire cit de sumara se vede ca directivele Moscovei de dupa razboi se aseamana ca doua picaturi de apa cu politica practicata in ultimul deceniu. Vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Bucuresti se pare ca a fost initiata de Constantinescu mai mult in interes politic personal decit ca un imbold la inceperea dialogului si a unirii tuturor romailor cu Roma, conditie sine qua non pentru integrarea euro-atlantica.

Noua clasa politica, care-i la o privire mai atenta tot cea veche, s-a imbogatit prin privatizare, comisioane sau furind pur si simplu miliarde $ din banul public cu credite neperformante. In spatele imaginii pseudodemocratice, rezervata occidentalilor, se prolifereaza o coruptie a tot cuprinzatoare.


Coruptia este si o forma de protest, care absoarbe naduful omului de rind obligat sa supravietuiasa cu citiva $ pe zi. In Romania jumatate din activitatea economica se realizeaza pe piata neagra. Statul de drept, dezvoltarea sunt blocate. Astfel este pregatita volens, noles, constient sau nu restauratia statului de tip neo-oriental. Stare de fapt incompatibila cu normele din UE si NATO.



Statul de drept si coruptia la romani

www.viorel-roman.ro

Romanii aniverseaza un secol de cand tezaurul lor se afla la Moscova, doua secole de cand rusii a obtinut de la turci dreptul de a-i proteja, de ai avea subordonati pe ortodocsii moldo-valahi si un mileniu de cand au fost fortati sa prea o ierarhie ortodoxa greoco-slava, straina de limba si originea lor. Altfel le taia popa limba. Duhovniceste si soborniceste romanii ortodocsi sunt din 1054 in tabara crestinilor orientali si din 2007 in cea occidentala, UE / NATO, ceea ce creaza confuzii.


Intentia moldo-valahilor de a crea o a patra Roma autocefala la Bucuresti nu e agreata. Moscova i-a lichidat pe conducatorului statului, maresalul Ion Antonescu si pe presedintelui Nicolae si acad. prof. unv. dr. ing. Elena Ceausescu, iar occidentali au fortat condamnarea si intemnitarea pentru coruptie a fostului ministru de externe, prim-ministru PSD, candidat la presedintie, prof. unv. dr. Adrian si Dana Nastase (sotia, cu suspendare).

Actualul prim-ministru de. Victor Ponta, promovat de Nastase, a plagiat 85 de pagini din cele 307 pagini a doctoratului sau in drept despre etica si probabil va fi fortat de occidentali sa demisioneze. Dupa normele de etica voldo-valaha, dupa cum ne asigura dr. Ioan Talpes, fostul director SIE, nu-i nimic neobisnuit, asta fiind o practica comuna in vremea tulbure a trazitiei.


Adapatarea ortodocsilor la normele si valorile occidentale este mai dificila decat pare intr-o lumea fara granite, asa zisa laica. Asta se observa in eforturile greco-ortodocsilor de a nu da faliment si la procesele de coruptie, la incapacitatea romanilor de a folosii miliarde de euro de la UE., la fuga in vest a o treime din forta de munca a tarii.

Ce vor occidentalii de la ortodocsi si invers, unde se blocheaza coordonarea si cooperarea dintre ei? Din vremea Imperiului Roman, proprietatea privata garantata in domeniul financiar, incredererea intr-un sistem social-politic si de drept stabil este reteta bunastarii si progresului.


Politica si banii sunt cele doua fete ale aceleasi monedei. O societate prospera are nevoie de un sistem de drept si social stabil, garantat de o politica in care cetatenii sa aibe incredere. Ea nu se obtine peste noapte, usor, dar este indispensabila, mai ales in zilele noastre ca urmare a globalizarii.

Romanii stiu foarte bine, dupa experimentul colectivismul ortodoxo-comunist, ca fara o proprietate privata in domeniul financiar nu-i posibila bunastarea pentru ca energiile se blocheaza in politica de a obtine, redistribuii bunuri materiale prin pile, cunostiinte si relatii - PCR.


In articolele Statul la romani si Coruptia la romani anexate se poate vedea cum statul ortodox nu garanteaza proprietatea privata, nu existat un sistem social, de drept stabil garantat de o politica credibila, in care cetatenii sa aibe incredere si astfel sa prospere material. De aceea economia subterana este azi de 50 miliarde euro.


Criza din UE se compara cu falimentul Lagarului comunist, vezi Vladimir Bukowski in cartea Uniunea Europeana o noua URSS? (ed. Vremea Bucuresti 2006, 166 p.), decat in masura in care sunt unele incercari mai ales a greco-ortodocsilor de a socializa pierderile prin Euro-Bonds etc., de a se folosie de UE ca instrument de diluare a responsabilitatiii.

Indiferent ce decizii se vor lua in urma crizei financiare si de incredere actuala e putin probabil ca de la simplu cetatean la cele 27 de state suverane ale UE sa fie scoasa din functie libertatea de a lua decizii si de a purta apoi responsabilitatea lor, pentru ca forta europenilor de a lungul istorie nu s-a bazat pe un numarul de locuitori, sau pe resurse materiale notabile.


Europa s-a cladit pe literatura clasica greco-romana, pe dreptul roman, statul de drept, biserica Romei si energia neamurile germanice, care au preluat cu botezul lui Carol cel Mare misiunea civilizatoare romana. Corelatia dintre statul de drept si bunastare este evidenta, ele merg mana in mana. Cu cat incredera in justie este mai mica cu atat mai mic este BIP-ul pe cap de lucuitor.


Bazandu-se pe datele de la Banca Mondiala FAZ-Grafik Brocker a facut diagrama Rechtsstaat und wirtschaftliche Prosperitaet gehen Hand in Hand in den Transformationsstaaten Mittel- und Osteuropa din care se vede clar ca Uzbekistanul, Kirkizia, Turkmenia nu au nici BIP/locuitor mare, nici incredere in justitie. La polul opus sunt Slovenia, Cehia. Romania este cu Bulgaria si Muntenegru pe la mijloc, BIP/locuitor 7.500 euro si increderea in Justitie sub 60%.


In acest context, ideia statului de drept, a UE fara Biserica s-a dovedit contraproductiva, pentru ca are la baza o falsa constiinta, generata de escamontarea normelor, valorilor, judecatiilor religioase pe care le-a facut in prealabil. UE se bazeaza pe codul canonic romano-catolic, actualizat si modernizat asa zisul acquis communautaire. Credinta si ordinea lumii se conditioneaza.


Incompatibilitatea dintre greco-ortodocsi si romano-catolici nu este insurmontabila. O conditie a intelegeri si aplicarii statul de drept, drepturile universale ale omului, asa cum la inteleg si aplica occidentalii este continuarea dialogului dintre Presedintele Romaniei, patriarhului cu papa de la Roma pentru a depasi tranzitia, incertitudinea si de a castiga increderea partenerilor occidentali.





Anexa I. Statul la romai

 

Iată cum vede evoluţia statului la romani un poet, George Astaloş: Romaul este un maratonist/ care a luat-o la fugă/ acum două mii de ani,/ a greşit traseul/ şi continuă să alerge/ pentru că nu găseşte sosirea.”


Realitatea se pare că-l confirmă, pentru că statele romailor Transilvania, Moldova şi Ţara Romaească s-au adaptat, de-a lungul timpului, intereselor imperiale greco-musulmane, ruso-pravoslavnice şi occidentale. Care-i situaţia, incepind cu perioada interbelică? Statul din Romaia interbelicăna fost o ficţiune, prin care oraşul parazitar(cate 1 milion de autohtoni occidentalizaţi, de evrei, de germani şi de maghiari) trăia pe seama a 16 milioane de ţărani.

 

Mihail Manoilescu a propus o strategie de inlăturare a Creolilor prin concentrarea deciziilor şi resurselor in manile unui stat naţional puternic. Romaii urmau să inlocuiască, să inlăture 4 milioane de Creoli parazitari şi să demareze modernizarea socio-economică prin ei inşişi. Comuniştii au aplicat acest program ca dictatură de dezvoltare. Legăturile de subordonare faţă de metropolele apusene au fost reduse. Din oraşul parazitar au rămas doar sechele, iar raportul dintre sat şi oraş, ţăran şi orăşean s-a schimbat fundamental. Această politică de emancipare socială, de mare succes, a fost intreruptă in 1989 prin lichidarea lui Nicolae Ceauşescu de către Creoli.


După Revoluţie, primul preşedinte, Ion Iliescu, pregătit la Moscova, şi prim-ministrul Petre Roman, nepotul rabinului de la Oradea, au inceput demontarea statului: “şi-au luat mana de pe economie au degradat aparatul productiv, importat din Apus, calificidu-l un morman de fiare vechişi si au făcut un pariu cu agricultura catastrofal. Astfel, lichidarea libertăţii economice a romailor a fost pecetluită, pentru că statul era singurul instrument care le permitea menţinerea unui echilibru intre interesele celor 10 milioane de salariaţi romai veniţi de la ţarăşi cele ale economiei mondiale.


Intre economia de piaţă, democraţie, integrarea in structurile euro-atlantice şi bunăstarea materialăa fost pus un stupid şi iresponsabil semn de egalitate, cei care indrăzneau să atragă atenţia asupra degradării statului şi a consecinţelor dezastruoase asupra romailor fiind imediat stigmatizaţi şi marginalizaţi ca neo, criptocomunişti, xenofobi, antisemiţi, nostalgici, securişti, extremişti ş.a.m.d.

 

Prăbuşirea economiei şi transformarea majorităţii salariaţilor in inutilizabili nu au diminuat nici entuziasmul preşedinţilor Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, nici pe cel al noii clase politice care a preluat din mers mesajul corupţiei, clientielismului, nepotismului oraşului parazitar interbelic şi nici elanul procapitalist al electoratului. Un mare succes propagandistic!


Rezultatul politicii de tranziţie spre o societate subdezvoltată, la periferia Europei, este degradarea statului in numele unor iluzii. Privatizarea mizeriei şi siguranţei materiale fiind infăptuite, funcţiile statului in derivă sint preluate de o economie subteranăde de peste 50%. Cetăţeanul, lăsat in voia sorţii, este nevoit să emigreze sau să activeze pe piaţa neagră, paralelă, informalăş.a., să practice, activ sau pasiv, corupţia, care a devenit singura formă de protest social.

 

Fără un stat puternic, eficient, cu o politică economică coerentă, tranziţia, reforma, privatizarea, economia de piaţă, democraţia, fără a mai pomeni de bunăstare, sint imposibil de realizat. Cind şi cum îşi vor reface romanii statul? Este intrebarea pe care şi-o pun, din nou, şi occidentalii, dezamagiţi de degradarea statului roman de o clasă politică coruptă, parazitară pentru ţară şi pentru Occident.

 

Prof. dr. Viorel Roman, Consilier academic la Universitatea din Bremen

  • Toate drumurile duc la Roma

Iubite compatriot, eu consider că, pe tăram laic, Unirea cu Roma s-a ifăptuit şi devine tot mai strisă. Aderarea la UE a constituit (pentru prima dată) o orientare fărăechivoc a romailor spre Roma. Ştiu că marea parte a romailor (babele şi ţaţele, bătriii ramoliţi, pensionarii fărăperspectivă, lichelele, politicienii veroşi, alogenii şi chiar tineretul deculturalizat ) nu văd in această aderare o unire cu Roma. Ştiu, de asemenea, că liderii PSD, atunci cind au indeplinit programele de preaderare, s-au gindit in primul rind la bunăstarea lor. Totuşi, in plan material, in fiecare zi, mai de voie, mai de nevoie, ne inscriem i rigorile occidentale. Intrarea in Schengen şi apoi introducerea monedei unice vor intregi această inscriere intr-o alianţă de state, urmaşă a civilizaţiei romane. Sint, de asemenea, convins că şi biserica ortodoxă romană dacă i se va lăsa libertatea de a-şi menţine ierahia, structura organizatorică şi materială va deveni mai precaută in condamnarea catolicismului şi, cel puţin mimat, va cultiva conlucrarea cu Vaticanul. Sper ca actualul Papă, minat de educaţia lui germanică, să nu forţeze nota şi să lase timpul să lucreze. Te asigur că noile generaţii ale acestui Mileniu nu vor mai da doi bani pe doctrine (laice sau religioase) şi vor deveni (deja mulţi au devenit) membri disciplinaţi ai civilizaţiei administrative occidentale. Mie mi se pare că d-ta greşeşti, atunci cind apeşi atat de mult pe Unirea cu Roma, mai cu seamă dacă laşi să se inţeleagă că este vorba in primul rind de unirea religioasă. Mi se pare, de asemenea, că exagerezi atunci cind spui că fără unirea religioasă (nu o scrii in mod expres, dar aşa sint interpretate cerinţele dumitale) vom rămine fără aliaţi. Pe lumea aceasta, alianţa se bizuie exclusiv pe contract. Or, romaii se supun tot mai mult (este drept, cu şovăială şi incercări balcanice de a mima supunerea) sistemului de norme impus de reglementările UE, adică Contractului European. Din nefericire, actuala criză a micşorat foarte mult schpeck-ul aşteptat de romai in urma aderării. Sper, insă, că treptat se va normaliza situaţia şi se va relua cursul economic ascendent, chiar dacă pentru aceasta va fi nevoie de mai multă muncă şi chibzuială. Spre regretul meu, tocmai liberalii au fost aceia care, nesocotind legătura dintre efort şi răsplată, au indus deprinderi tipic comuniste, invăţind mulţimile să primească roade fără muncă, drept pomană electorală, de la Guvernul cel bun. De aceea, acum, cind Guvernul a ajuns la fundul sacului, cei mulţi sint furioşi şi incep, din nou, ca in trecut, să dea vina pe Occident.


Desigur că Biserica Ortodoxă ar putea avea un rol major in mobilizarea oamenilor şi in conştientizarea că munca este singura cale de a ieşi din mizerie. Intrucat nu aştept să o facă, mă bizui, in continuare, pe trendul pe care marile state din Europa vor impune pentru ieşirea din criză. Dacă nici ele nu vor reuşi, atunci Uniunea nu va rezista, cu şi fără unirea religioasă.


In final, te rog să mă inţelegi că cele scrise nu au ca temei simţămintele mele. Sint creştin şi cred in Atotputernicul Dumnezeu. Dar diferenţele de ritual dintre biserici nu-mi spun nimic şi, ca urmare, eu in orice moment m-aş putea converti la catolicism (mama mea a fost greco-catolică). Iţi scriu aceste lucruri ca săi nţelegi care este mentalitatea romailor şi pentru că, mi se pare, a insista acum pe latura religioasă, nu va aduce nici un serviciu ideii de unitate europeană. S-ar putea să fie invers.


Din această cauză, îţi sugerez (sper că accepţi acest lucru, ţinind seama de natura relaţiilor stabilite intre noi in decurs de două decenii) să-ţi adaptezi mesajul la situaţia actuală, de după aderarea Romaiei la UE. De exemplu, ar fi extraordinar de stimulativ pentru romai să cunoască mai bine cat de greu şi cu ce efort au ajuns occidentalii la bunăstarea de azi, precum şi cu cată muncă trebuie acum să o menţină. Educativ ar fi să descrii din istoria europeană perioadele in care occidentalii erau ca noi, sau chiar mai rău, şi că nu au ieşit din această situaţie prin pomană şi ajutor. Ştiu că tema este grea, pentru că va trebui să găseşti explicaţii şi pentru acele naţiuni care şi-au intemeiat progresul economic pe rapt şi exploatare internaţională.

 

Cu giduri bune, Ştefan

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
22. Februar 2013 5 22 /02 /Februar /2013 10:16

Statul la romani

 

a aparut in (1) romare.ro (2) basarabialiterara.com.md (3) revista-epoca.ro (4) revistasingur.ro (5) analize-si-fapte.com (6) ro.wordpress.com (7) gandaculdecolorado.com (8) agero-stuttgart.de (9) romaniavip.com (10) clipa.com (11) phoenixmag.com etc. de aceea readuc in memorie cateva momente importante din istoria ideii si faptei privind statul. Pentru ca in lipsa dialogului moldo-valahilor cu Roma, statul lor s-a rebizantinizat, el mimeaza numai colaborarea cu vestul.

Astazi trei milioane capsunari si trei de salariati din economia de piata asigura supravietuirea a cinci milioane de pensionarii si un milion jumatate de bugetari. Dupa marirea pe datorie a pensiilor, salariilor, a numarului de functionaril si apoi 25% reduceri de salar, Washingtonul / FMI asigura ca nu vor mai fi alte taieri salariale. Statul roman e falimentar si depinde de occident.

  • Statul crestin

Nicolae Iorga vedea in statul moldo-valahilor un Bizant dupa Bizant (450 p.), falimentar fara refacerea unitatii dintre ortodocsi si catolici. Constantinopolul ca si Bucurestiul sunt macinate de o boala incurabila. La fel vede Mircea Eliade si Mihail Realea canstata in 1928: oţarăadusăla sapăde lemn, batjocorităşi umilită. Un stat unde minorităţile protesteazămereu, fiindcăli se calcădrepturileo ţarăcare şi-a pierdut busola moralăşi dreptatea şi care se zbate i expediente de aventurăde la o zi la alta, itre protestarea internăşi dispreţul străinătăţii. Căci nu este o ocazie i care ţara noastrăsănu primeascăreproşul, ori umilinţa străinătăţii.

Din perspectiva crestina, omul este inzestrat cu drepturi si calitati pe care statul trebuie sa le protejeze si promoveze. In acest caz statul merita respect, in caz contarar el isi pierde legitimitatea. In vremea Mantuitorului existau opt imperii. Azi Roma crestina a cucerit lumea.

De doua milenii lumea e impartita in Imperiu, Limes si Barbari. Primul da tonul si este azi Lumea I, dezvoltata, occidentala, UE / USA / NATO / OECD. Limesul este Lumea II, in curs de dezvoltare la periferiea Imperiului. Barbarii sunt lumea III, vesnic subdezvoltati si subventionati.

Sfantul Imperiu Roman, Uniunea Europeana, Lumea I, dezvoltata, garanteaza drepturile omului: Libertate, Dreptate si Pace, model de urmat pentru toata lumea, chiar si pentru cei de alta credinta. Valoriile, normele crestine sunt percepute si promovate azi ca standarde de civilizatie universala.

Intre Sfantul Imperiu si Barbari, greco-ortodocsi au dezvoltat o cultura, civilizatie de Limes greu de integrat de imperiali. De aceea statele de la Limes, care inconjoara Imperiul trebuie sa se decida de partea cui sunt. Romania si Moldova sunt la Limes. Care sunt perspectivele lor.

  • De la Roma la Moscova (a III-a Roma)

Romanii, urmasii Imperiului Roman de Apus, pierd legatura cu Roma 395, iar dupa marea Schisma 1054, greco-slavii le impus o ierarhie ortodoxa antilatina, contra naturii lor. Asa au ajuns romanii in afara normelor si valorilor Imperiului. Ei sunt priviti cu neincredere de greco-pravoslavnici pentru ca sunt de latini si de occidentali pentru ca sunt singurii romani greco-ortodocsi.

In aceasta situatie Sfantul Imperiu ii insarcineaza pe maghiari si pe polonezi romano-catolici, sa-i aduca pe romani greco-ortodocsi pe carea adevarului. Maghiarii percep aceasta misiune apostolica milenara ca mandat de maghiarizare, ceea ce e intolerabil. Polonezi n-au ocupat Moldova si sunt mai generosi, vezi opera cronicarilor moldoveni si vizita papei polonez Ioan Paul II la Bucuresti. Primele state romanesti ca maduva greco-ortodoxa bizantina intra in conflict cu Sfantul Imperiu si dupa caderea Constantinopoluilui, si cu Imperiul Otoman, asa ca sute de ani valahii din Ardeal erau numai tolerati de romano-catolici, iar la sud si est de Carpati de turco-musulmani.

1600 Mihai Viteazul intelege dilema si taie nodul gordian cu ajutorul Ligii Crestine, Papei de la Roma, Imparatului Sfantului Imperiu unde gaseste intelegere, sprijin, dar proiectul lui de reunificare si emancipare statala esuiaza din cauza ortodoxiei, nu fara a fi un model de urmat. Un secol mai tarziu, Liga Creştinăcreazăi Ardeal condiţiile unirii romanilor cu Roma. Maghiarii, slavii, grecii sunt fireste inpotriva ei, dar unitii redescoperălatinitatea lor la Roma şi ideile lor ajung şi la Bucureşti si Iaşi unde se confruntăcu ideile greco-slave şi cele laice, iluministe franceze.

Dupa Unirea de la 1700, Biserica greco-catolica si Corifeii Scolii Ardelene pun bazele Proiectului de emancipare nationala, statala. In timp ce la Мica Roma Blaj, se scria cu litere latine si se gandea din nou in normele, valorile crestine universale romane, moldo-valahii erau dependenti de politic si spiritual de sultanul turco-musulman, patriarhul greco-ordodox ori de Tarul de la Moscova.

Astfel in timp ce Biserica Unita, Coriferii Scolii Ardelene puneau bazele renasterii nationale, domnitorul Dimitrie Cantemir in loc sa se orienteze si el spre occident, prefera a treia Roma Moscova, si face o aliata cu rusii, cu Petru cel Mare, cu consecinte dezastruoase. Pe de parte astfel s-a subminat astfel unitatea care proiect national, statal este de preferat, cel al Corifeilor Scolii Ardelene, Roma, sau al moldo-valahilor, Moscova? -, iar pe de alta parte turco-musulmanii si greco-ortodocsii speriati de primejdia uniri cu Roma a tuturor romanilor si de ascensiunea celei de a treia Roma, Moscova, intronizeaza la Bucuresti si Iasi numai greco-ortodocsi fideli din Fanar.

  • Sub grecii si rusii

1711-1821, sub mafia greceasca statul moldo-valahilor se degradeaza: toate dregatoriile, dupa spusele fratilor Mecedonschi, de la prima pina la ultima, sint cumparate cu bani. Dregatoria de vistiernic se cumpara de la domn si era platita pina la jumatate de milion de lei si mai mult. Ispravnicul de judet isi cumpara functia sa anuala pentru douazeci si treizeci de mii de lei, dupa bogatia populatiei din acel judet ,pentru postul de mitropolit se platea un milion de lei etc.”

Greco-fanariotii nu faceau distinctie intre bugetul tarii si interesul lor strain de neam. Pe de alta parte monopolul comercial garanta preturi de rechizitie de circa cinci ori mai scazute decit preturile mondiale. Asa ca  ?e la inceputul veacului al 19-lea Principatele Dunarene pareau a merge deadreptul spre peiresi taranimea practica o economie de subsistenta. Dar in razboaiele ruso-turce, primii castiga incet dar sigur teren in Principate si fanariotii Sultanului si Patriarhului sunt inlaturati.

1829-1856, in perioada regulamentara, mafia fanariotae inlocuita de orasul parazitar xenocrat cu ?silor deschisespre vest. Acum evreii incep tranzitie spre capitalism. ?e pays ?ait le plus arri?? d?urope. Quatre-vingt-dix pour cent de sa population de 5 millions et demi d?abitants ?ait compos? de paysans ignorants Les Juifs y formaient la seul classe moyenne, pratiquement la seul classe intelllectuelle, et le commerce des pays passait ordinairement par leurs mains.”

Desfiintarea monopolului asupra comertului si fiscalitatii fanariote au influentat pozitiv agricultura, asa ca boierii imbogatiti se orienteaza spre Paris, capitala sec. 19, unde curentul laic, cultural, francmason cucereste elita moldo-valaha. Acelasi fenomen il intalnim si la rusi, care inclinau si ei spre protestantism si cultura ca paleativ lipsei de unitate spirituala dintre Moscova si Roma.

  • Proiectul francez laic

DupăAdunarea de la Blaj din 1848, emanaţie a Şcolii Ardelene, emanciparea blocata de maghiari devine reală, dar la scurt timp Viena acceptădualismul austro-ungar şi romaii sunt supuşi din nou maghiarizării, mai ales căierarhi ai Bisericii Unite au trecut pe nesimţite pe linia maghiară. In lupta de ideii dintre uniţi şi curentul cultural iluminist francez, care provin din surse diferite, dar sunt ambele provestice, moldo-valahii refuzăUnirea cu Roma, opteazăin mod manifest pentru cel laic.

Dupa proiectul Corifeilor Scolii Ardelene (Roma), a lui Dimitrie Cantemir (Moscova), acesta e al treile model laic, cultural, eminamente al moldo-valahilor (Paris). Iata esenta acestui proiect al liberarilor lui I.C. Bratianu formulat intr-un memoriu adresat Imparatului Frantei, Napoleon III.:

Constituirea acestui stat roman ar fi cea mai frumoasa cucerire, ce Franta a facut-o vreodata afara din teritoriul sau. Armata statului roman ar fi armata Frantei in Orient, porturile sale dela Marea Neagra si de pe Dunare ar fi antrepozitele comertului francez, si din cauza abondentei lemnelor noastre de constructie, aceste porturi ar fi tot odata santierele marinei franceze; produsele brute ale acestor avute tari ar alimenta cu avantagiu fabricele Frantei, care ar gasi in schimb un mare debit in aceleasi tari. In fine, Franta va avea toate avantajele unei colonii, fara a avea cheltuielile ce aceasta ocazioneaza.Daca ilocuim Franta cu UE, programul e inca de actualitate, dar e politic incorect.

Decaderea Imperiului Otoman si infringerea Rusiei si razboiul Crimeii, au permis Unirea Tarii Romanesti cu Moldova si reorientarea spre vest. Incercarea lui Cuza de reorientare spre Roma a Principatului, obedient Sultanului si Patriarhul grec, s-a izbit de rezistenta ortodoxa in cooperare cu laicismul cultural francez. Eludarea fudamentului religios a cooperarii romao-occidentale a dus la diminuarea influentei Scolii latiniste unite cu Roma la sud si est de Carpati pina in zilele noastre.

  • Regii germani

Dupa exilarea lui Cuza, romano-catolicul Karl von Hohenzollern-Sigmaringen vine cu misiunea de a realiza cooperarea cu vestul fara a mai pune la indoiala obedienta duhovniceasca si soborniceasca a Constantinopolului si Moscovei. Lipsa de perspectiva reala a proiectului moldo-valah mascat de stralucirea curentului cultural francez laic era legitimat acum si de o dinastie germana.

Iata ce remarca Mihail Eminescu: Astazi avem cele mai liberale institutii, suveranitatea poporului, coduri de legi franzuzesti, consiili comunale etc. Ne merge de aceia mai bine? Nu, de zece ori mai rau, pentru ca noile institutii nu se potrivesc cu nivelul nostru cultural. Nu se potrivesc cu fortele productive de care dispunem, nu se potrivesc cu puterea nostra economica. Noi trebuie sa ne ostenim acum mai mult pentru intretinerea acestui aparat de stat modern scump si inutil.” Regatul nu a depasit niciodata statutul de periferie furnizoare de griu, petrol si lemn spre vest.

1918, crearea statului roma unitar, a presupus alianta cu apusul din timpul razboiului si prabusirea imperiilor de la granite. Dar si dupa Marea Unire, a invins din nou curentul cultural, laic, mason, mult sub asteptariile momentului istoric. Crearea unei mari Dioceze unite cu Roma, reintegrarea autentica a intregii suflari romaesti in civilizatia occidentala a esuat si in Romania Mare.

Greco-pravoslavnicii nelinistiti de legaturile strinse a romailor ortodocsi cu apusul chiar si in mantia laica, fara a pomeni de primejdia unei eventuale uniri cu Roma, au ridicarat imediat rang mitropolitului valah in cel de Patriarh. Spre deosebire de toti patriarhi greco-ortodocsi, cel de la Bucuresti este imbracat in alb, ca papa. Apoi concordatul si unirea religioasa sunt boicotate.

Astfel a fost ab ovo pecetluita soarta tari, care prin Nicolae Titulescu la Geneva celebra tranzitia societatii moldo-valahe spre vest intr-o franceza fara cusur, iar la Bucuresti se perpetuau cutume greco-fanariote antioccidentale si linia politica trasata de Bizant si liberalii masoni ai lui Bratianu.

Orasul parazitar(cite un milion de maghiari, germani, evrei si romai occidentalizati) a blocat emanciparea celor 16 milioane de romai. Totusi, copii de tarani s-au indreptat spre orase si scoli unde s-au izbit de adversitatea orasului xenocrat, care nu-i accepta. Conflictul a generat Legiunea Arhanghelului Mihailcu ortodoxia ca maduva ideologica si fascismul apusean ca model.

Decalajul economic dintre Regat si Transilvania si fata de occident n-a fost depasit, asa ca regele Carol II renunta la fatada democratica, tara-i dezmembrata si el fuge. Politica de supravietuire a 2/3 din stat a reusit sub maresalul Ion Antonescu, dar cind rusii ajung din nou in Basarabia, elita interbelica incearca revenirea sub patronaj apusean, dar esuiaza pentru ca ei au renuntat la influenta in Romaia 90% in favoarea lui Stalin, care reface, de la Baltica la Adriatica, Cortina pravoslavnica, ortodoxo-comunista, impotriva tuturor influentelor occidentale, religioase sau culturale.

Regatul regilor germani 1878-1945 a fost o mare fictiune prin care orasul xenocrat traia pe seama satului romaesc(Mihail Manoilescu) si era o constructie subreda, pentru ca in loc sa continue politica de Unire cu Roma promovata de Biserca unita, de Cuza si dorita de toti ardelenii dupa primul razboi mondial, dinastia de Hohenzolern-Sigmaringen s-a lasat corupta si a urmat linia greco-fanariota si cea culturala, laica pro-occidentala liberala, pana la dezastru dezmembrarii.

  • Proiectul sovietic

In preajma si pe toata perioada razboiului mondial II, existau trei alternative pentru Romaia:

  • Germania national-socialista a lui Adolf Hitler urmarea dezmembrarea tarii, apoi autohtonii urmau a fi impinsi spre rasarit, Transnistria.

  • Anglo-americanii percepeau blocajul orasului parazitarmoldo-valah, lipsa infrastructurii, a asistentei medicale, suprapopulatia de la sate, analfabetismul si propuneau: ?outh-Eastern Europe should industrialise on its own, on the ?ussian model (by which we do not mean Communism).dar in final au cedat estul Europei rusilor.

  • Moscova oferea moldo-valahilor, ca model de depasire a subdezvoltarii cronice, dictatura de dezvoltare, o  forma laica a despotiei orientale, bizantine, practicata deja de pravoslavnici cu succes, si pentru traditiile ortodoxe din Balcani, un sistem usor de implementat.

Stalin a continuat opera inaintasilor sai pravoslavnici. A ocupat militar tara, a instalat la conducere agenti sai cominternisti, evrei Ana Pauker, Valter Roman etc. si a eliminat tot ce era prooccidental: Biserica Unita, intelectualii provestici etc. Apoi a fost refacuta structura statului despotic bizantin si opturarea totala a tuturor legaturilor cu vestul. Vezi . Istoria secreta a operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov de Andrew & Gordievski, Londra 1990, Bucuresti 1994:

5. Unificarea tuturor partidelor intr-unul singur, avind grija ca toate rolurile cheie sa revina acelor oameni care apartin serviciilor noastre secrete.

6. De la conducatorii de organizatii locale de tineret in sus, in pozitiile de conducere se vor repartiza oameni desemnati de serviciile noastre speciale.

9. Se va urmari ca functionarii (exclusiv organele de securitate si din industria minelor) sa aibe retributii mici. Aceasta se va refera indeosebi la sfera sanatatii, justitiei, culturii, respectiv la cei care detin functii de conducere.

12. Se ver exercita presiuni asupra serviciilor publice in sensul ca acestea sa nu acorde acte doveditoare a proprietatii asupra pamintului.

13. Politica fata de mica gospodarie taraneasca urmeaza acest curs pentru a face gospodaria particulara nerentabila. Dupa aceea trebuie inceputa colectivizarea. In cazul in care ar interveni o rezistenta mai mare din partea taranilor, trebuie redusa impartirea mijloacelor de productie, repartizarea lor. Concomitent cu cresterea obligatiilor de predare a cotelor. Daca nici asa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura sa nu poata asigura aprovizionarea cu alimente a tarii, astfel ca necesarul sa trebuiasca acoperit din import.

  1. 14. Trebuie facut totul ca hotaririle si ordinile fie acestea cu caracter juridic, economic sau organizatoric sa fie nepunctuale.

  2. 15. Trebuie facut totul ca anumite cazuri sa fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii si institutii, insa nici una dintre lel sa nu aibe drept de decizie inainte de a se consulta cu celelalte.

24-26. Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbata. Trebuie popularizate discutiile cu muncitorii care se ocupa de problemele actuale legate legate de productie, respectiv cele care critica trecutul si problemele locale. Nu se vor inlatura cauzele fenomenului in discutie.

27. Luarile de pozitie ale conducatorilor bastinasi pot avea coloratura nationala sau istorica, dar acestea nu pot duce la unitate nationala.

32. Trebuie extinsa birocratia statului in cel mai inalt grad in toate domeniile. Este admisa critica activitatii organelor administrative, insa nu se admite nicidecum scaderea numerica a personalului si nici functionarea normala a aparatului birocratic.

35. Din scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultati trebuiue sa fie inlaturati profesorii de valoare care se bucura de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupare de de oameni numiti de noi, avind un nivel de pregatire slab sau mediocru. In manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut sa serveasca binele tarii.

38 0. campania de acuzare a nationalismului si sovinismului. Trebuie ca reprezentatii opozitiei sa fie inchisi sau lichidati …

44. Se va cauta ca acei care lucreaza in diferite functii indiferent c? de mici, sa fie schimbati si inlocuitti cu muncitori cu cea mai mica pregatire profesionala, necalificati.

45. Trebuie ca la facultati sa ajunga cu prioritate sau in mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesati sa se perfectioneze la nivel inalt, ci doar sa obtina o diploma.

Dupa dezmembrarea statului si crearea a doua state romaesti RSS Moldova a fost pusa sub ascultarea Patriarhului de la Moscova si rusificata -, si punerea in practica cu succes a programului de mai sus, Nikita Hrusciov si-a retras Armata Rosie si conducerea a fost increditata, delegata  presedintilor autohtoni fideli liniei greco-slave.

  • Presedintii moldo-valahi

Nicolae Ceusescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu si Traian Basescu, toti ortodocsi moldo-valahi, membri marcanti, activisti ai Partidului Comunist Roman, continua modelul bizantino-fanariot binecunoascut cu ingrediente din modelele antioccidentale ale greco-pravoslavnicilor mascate de curentele culturale occidentale la moda si liberalitatea masonica laica.

Ideia Corifeilor Scolii Ardelene este diluata si de slabiciunea Bisericii Unite, marginalizata, dar mai ales de faptul ca acesta a acceptat inca din se. 19 linia politica si religioasa maghiara, in contradictie flagranta cu programul initial al Corifeilor. Astfel in zilele noastre Partidul Maghiarilor UDMR a preluat la Bucuresti misiunea de reorientare a moldo-valahilor spre occident. Agentul Budapestei, revolutionarul Lazlo Tes ii reprezinta pe romani la cel mai inalt nivel in Parlamentul European.

In afara de Partidul Mghiarilor, curentele culturale occidentale, masoneria liberala si laicitatea sunt putinele punti subrede pe care se realizeaza de bine de rau un contact cu lumea occidentala.

Vizita tuturor presedintilor la Roma s-a soldat cu vizita Papei Ioan Paul al II-lea si cu aderarea tarii la UE / NATO. Dialogul cu Roma, conditie initiala pentru integrarea autentica nu are insa loc.

Pentru a vedea ca presedintii moldo-valahi ortodocsi taraie dupa ei lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei Constantinopolului si Moscoveie suficient sa comparam Directivele de mai sus ale -lui si realitatea din zilele noastre, folosid acelasi punctaj. Dar daca Directivele KGB de dupa razboi a fost jumatate de secol secrete, astazi atat gandirea, orietarea Moscovei cat si rezultatele  acestei politici la Bucuresti sunt accesibile tuturora:

5.-6. Din decembrie 1989 la conducere tarii au venit activisti de partid pregatiti de Moscova, esalonul doi periferizat de Ceausescu. Fara ca ei a fi desemnati probabil de serviciile rusesti, reactivarea a celor cu studii in URSS este evidenta.

9. Functionarii, indeosebi din sistemul sanitar, cultura au in continuare salarii mici. Exclusi de la aceasta practica sunt in continuare cei din Servciile speciale.

12. Dificultatea retrocedarii proprietatilor, a caselor este notorie, inca nerezolvata.

13. Transformarea gospodarii taranesti in nerentabila este in curs. Metodele sunt indentice cu cele de dupa razboi. De la distrugerea bazei materiale, pina la importul de produse.

14.-15. Hotaririle si ordinele cu caracter juridic, economic sau organizatoric au un caracter haotic. Ordonantele de urgenta modifica unele legi abia adoptate de Parlament.

24.-27. Disparitia flotei, degradarea transporturilor, ca si popularizarea criticilor trecutului este o realitate. Nu se inlatura insa, cauzele fenomenelor in discutie. Critica financiara, coruptieia generalizata e la ordinea zile de decenii, asa ca pana si organele UE s-au resemant.

32. Extinderea birocratiei corupte. Romaia este considerata, in mediile de afaceri, ca cea cu cel mai ridicat risc de instabilitate legislativa.

38. Cu invectivele ca Nationalism, Sovinism este discreditat si astazi interesul national.

44.-45. Degradarea invatamintul (taraba de vindut diplome), ca si selectionarea si promovarea cadrelor, genereaza in rindul tineretului sentimentul neputinei si inutilitatii. Pe marea majoritate a studentimii nu-i mai intereseaza nici o manifestatie politica.

Clasa politica s-a imbogatit peste noapte prin privatizare, comisioane sau furind pur si simplu miliarde din banul public cu credite neperformante, comision, etc. In spatele imaginii democratice, rezervata apusenilor, se prolifereaza degradarea socio-economica. Majoritatea populatiei si-a creat o cultura a supravietuirii si a coruptiei ca forma de protest social. Piata neagra este de 50%.

Dupa Revolutia din 1989, Romaia se afla pe primul loc in Europa la mortalitatea prin TBC, boli cardiovasculare, respirarorii si are cea mai crescuta mortalitate infantila si generala si o medie din ce in ce mai scazuta de viata. Venitul majoritatii populatiei saracite se duce pe micare, care nici ea nu este corespunzatoare calitativ. La asta se aduga consumul enorm de alcool 75-218g / cap de locuitor / zi. Consecintele sunt permanentizarea subdezvoltarii si alterarea starii de sanatate.

In acest sens observatiile lui Mircea Eliade din Pilotii orbi (Anexa II) sunt de o actualitate greu de trecut cu vederea, ca si cele ale unui profesor britanc, care consemneaza acuma la fel de resemant: ?omaia cunoaste la aceasta ora stagnarea, promovarea mediocritatii si a coruptiei nimeni nu mai crede in nimic. Un popor care timp de sase decenii a abandonat lumea civilizata, a pierdut acum nu numai gustul democratiei, dar si sensul directiei si vointa de a se reface. Romaii au intrat intr-o faza de sinucidere colectiva: Nimeni nu-i poate ajuta si nici nu vor sa fie ajutati.

  • Perspective

Ideia, programul emanciparii nationale, statale a tuturor romanilor o gasim la Corifeii Scolii Latiniste. Daca acest proiect ar fi fost tredus in fapta, atunci statul roman n-ar fi dezmembrat acum in doua si ar fi fost aproape de nivelul statelor romano-catolice surori, Italia, Franta, Spania.

Fapta unitatii nationale apartine insa moldo-valahilor greco-ortodocsi, dar Principatele dunarene, apoi Principatul, Regatul si Republica nu au apartinut niciodata de Sfantul Imperiu Roman, iar astazi numai Romania, fara Moldova, apartine de UE occidentala mai mult de jure, decat de facto.

Dihotonia dintre ideie si fapta genereaza un conflict greu de musamalizat, chiar daca Biserca Unita a fost desfiintata, marginalizata, accepta linia maghiara si Corifeii sunt retalmaciti. De fapt moldo-valahii vor sa fie posesorii si ideii si faptei nationale, ei vor sa fie model de urmat de toti romanii.

In curand, dupa vizita papei Ioan Paul al II-lea la Bucuresti in mai 1999, va veni, probabil, in Romania si papa Benedict XVI. De rezultatele acestei vizitei va depinde soarta unirii moldo-valahilor cu Biserica universala, integrarii lor in lumea occidentala, UE/NATO, conditie sine qua non a depasiri degradarii social-politice, urmare a decalajului dintre idee si fapta in constructia statului.

www.viorel-roman.ro









Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
22. Februar 2013 5 22 /02 /Februar /2013 10:14

 

Scoala Ardeleana si cea Moldo-valaha -

 

Ideea, fapta si orientarea nationala

Romanii au doua curente religioase, culturale, politice: Biserica unita cu Roma, papa de la Roma, Preafericitul Lucian Muresan, al treilea cardinal roman, Scoala Ardeleana si Biserica ortodaxa moldo-valaha, presedintele tarii, Preafericitul patriarh Daniel, orientata spre Constantinopol si Moscova. Prima n-a reusit in trei sute de ani sa treaca Carpatii, cea de a doua a lichidat-o 1948 pe prima cu ajutorul Moscovei si incearca sa pastreze si azi situatia dominanta din perioada cand era protejata de Cortina de Fier ruseasca.

Cand rusii si americanii termina razboiul rece, romanii intra, cum era si firesc 1944 si 1989, in sfera de influenta a Moscovei, Constantinopolului, care impun trei presedinti moldo-valahi. Refacerea Bisericii unite cu Roma si integrarea in UE / NATO confera duplicitatii de la Bucuresti o aparenta de credibilitate, dar milioane de romani pleaca spre vest, putini cauta salvarea in proiectul greco-pravoslav. De aicea necesitatea de a se folosi de paleative orientale mai mult sau mai putin sofisticate.

Incapacitatea, refuzul ortodoxie moldo-valahe de a dialoga, coopera cu vestul e depasita de bine de rau de curentele culturale proocidentale ale asa zisei societati civile, de masoni, de evrei (Roman, Ungureanu), maghiari (UDMR, Tokes), germani (Johannis), tigani romi (Vanghelie), armeni (Vosgasian), greci (Tariceanu) etc., care trag cu totii targa pe uscat. Toata lumea vede ca imparatul este gol. Nimeni nu intervine si senzatia de neputinta e generala. Asta l-a facut pe acad. Florin Constantiniu sa remarce public ca acuma este mai rau decat Stalin si nimeni nu la contrazis.

Ideea, proiectul emanciparii nationale si sociale apartine Scolii Ardelene (1791, 1848), fapta unitatii este a moldo-valahilor (1859, 1918), de aici pleaca confuzia. Moldo-valahi vor sa le apartina lor atat ideea cat si fapta. Ei vor sa fie modelul de urmat pentru toti romanii, ceea ce nu se poate raliza decat cu forta. Au desfiintat, marginalizat Biserica unita cu Roma si, concomitet, au degradand Scoala Ardeleana la nivelul iluminismului. Corifeii Scolii Ardelene erau catolici, nu puteau fi masoni laici, fara a fi excomunicati.

Proiectul moldo-valah a fost sustinut masiv de Stalin si la Revolutia de Craciun peste 30.000 de agenti condusi de la Moscova au asigurat continuarea cursului dorit de ea. Este inca incerta orientarea romanilor. Vor continua pe linia moldo-valaha dictata de Moscova si Constantinopol sau vor realiza o sinteza a ideii si faptei nationale? Roma nu s-a construuit intr-o zi, asa ca acest proces de emancipare nationala este de durata. Vizita Fericitului papa Ioan Paul II la Bucuresti in 1999, urmata de conducatorii Europei a deschis calea spre emanciparea in Europa occidentala. Ajunge asta?

Integrarea in UE / NATO este perceputa de moldo-valahi ca un paravan care permite continuarea cutumelor orientale, fanarioto-pravoslavnice, ca in perioada interbelica. Nu este pentru prima data cand Roma, punctul de plecare si aspirtie al tuturor, intinde o mana de ajutor romanilor, dupa care ei, de la Mihai Viteazul la Nicolae Ceausescu, cand isi vad sacii in caruta, intorc spatele cu consecinte tragice pentru ei si pentru nemul lor.

Europa de astazi creaza un cadru propice ca Presedintele tarii, Preafericitul Daniel si Preafericitul Lucian, cardinal Muresan sa inceapa un dialog intre ei privind ideea si fapta nationala spre binele tuturora si cu totii, impreuna, cu papa Benedict XVII, pentru ca stim mai bine ca toata lumea, pentru ca de acolo venim: Toate drumurile duc la Roma!

www.viorel-roman.ro

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
22. Februar 2013 5 22 /02 /Februar /2013 10:09

GERMANEN UND RUMÄNEN


ALS ERBEN ROMS


Prof. Dr. Viorel Roman

Akademischer Rat an der Universität Bremen

www.viorel-roman.ro

 

XIV International Economic History Congress, Helsinki, Finland, 21 to 25 August 2006. Session 44: Identity, Globalization and Universality in the Eastern and Central European Economic Area – Evolutions and Involutions in the Modern and Contemporary Period. Experiences, Meanings, Lessons.

Westrom, Ostrom und der Islam sind Erben des monotheistischen Imperium Romanum. Nach dem Zusammenbruch Roms und der Taufe der germanischen Stämme
begann mit Karl dem Großen, dem Kaiser des Abendlandes, eine neue Ära Europas und der Kirche.
Die Übertragung der Cäsarenwürde in Rom auf den Frankenkönig war ein Ereignis von ungeheurer, einschneidender Bedeutung. Durch die Entstehung des fränkischen Reiches war Ostrom (Byzanz) an den Rand gedrängt, der Germanenfürst rückte als tragende Säule in die Mitte des Weltreiches.
Der neue Imperator kannte das Buch „Der Gottesstaat“ (Civitate Die) des Heiligen Augustinus, dennoch er fühle sich mehr als „Franke“ denn als „Römer“. Weder er noch seine Nachfolgern haben die universelle Dimension ihrer heiligen imperialen Mission voll verinnerlicht. So erklärt sich die fortwährende Spannung zwischen Kaiser und Papst – bis nach Canossa.
Die Kreuzzüge sollten als erstes erste imperiales Projekt der „Franken“ das Heilige Grab in Jerusalem vom Islam befreien und die alte christliche Ordnung rund um das Mittelmeer –das mare nostrum – wiederherstellen. Sie sind gescheitert, obwohl sie Ostrom mit Westrom für kurze Zeit vereint haben. Die Griechen aus Byzanz boykotierten diese neue christliche Einheit Roms, und der Ost-West-Konflikt wurde akut.
Die christliche Konfrontation nutzte nur dem rasch sich ausbreiteten Islam. Deshalb stellten der Papst und der Kaiser von Byzanz im Konzil von Florenz die Gleichberechtigung des lateinischen und des griechischen Ritus wieder her. Aber die deutschen Fürsten folgten dieser Entscheidung nicht, so dass der Bruch zwischen dem östlichen und westlichen Christentum unvermeidlich wurde. Die Türken besetzten Konstantinopel; ein eiserner Vorhang schob sich zwischen Ost- und Westeuropa, von den Osmanen in Istanbul bewacht.
Die Unstimmigkeit zwischen Rom und den deutsche Fürsten über die Frage, wer ist entscheidender ist, Papst oder Konzil, konnte nicht beigelegt werden. Die Vorstellung des Fürsten – Versammlung, nicht Papst ist ausschlaggebend – degenerierte zu einem offenen Protest. Die Reform und die Protestanten Martin Luthers – ein genialer Übersetzer und Agent der Fürsten – führten zur Abschaffung der lateinischen Tradition nördlich der Alpen und zur Sprengung der Legitimation des Heiligen Römischen Reich Deutscher Nation, auch „Erstes“ oder „Altes Reich“ genannt. Seitdem leben die Protestanten „ohne Kompass“, ohne Reich und außerhalb der universellen Kirche. Sie betten in Gebetshäuser und haben ein gestörtes Verhältnis zu Rom, dem Heiligen Römischen Imperium, zur Europäischen Union und zu Rom.
Über die theologische Auseinandersetzung zwischen Katholiken und Protestanten über den Vormachtsanspruch von Papst oder Konzil brach der Dreißigjährige Krieg aus. „Dieser unser teutscher Krieg“, wie Grimmelshausen das Morden, Sengen und Brennen nannte, das zwei von drei Deutschen das leben kostete, wurde zum Urtrauma des modernen Deutschland, vor dem Ersten Weltkrieg und vor Napoleon (Michael Stürmer in „Die Welt, 25. März 2006)
Um das Massaker zwischen den christlichen und deutschen Brüdern zu beenden und zumindest die Aufwärtsbewegung des Islams zu bremsen, akzeptierte der Papst zu guter letzt die Protestanten als gleichberechtigten Gesprächsteilnehmer. So fangen die moderne Diplomatie und die sog. „nationale Unabhängigkeit“ der Völker in Europa und in der ganzen Welt, an. „Bis dahin war Deutschland unter allen europäischen Ländern am wenigsten Staat und am wenigsten Nation. Es war immer mehr und wenig zu gleich, und das Vaterunser erwähnt das Reich zweimal.“(a.a.O.)
Der Westfälische Frieden stellte die Katholiken und die Protestanten 1648 gleich – cuius regio, eius religio. Seitdem gilt das moderne Prinzip „Gleichheit“ für alle, auch für Orthodoxe, Muslime, Juden, Gottesleugner etc. Diese Entwicklung führte zur Französischen Revolution und die Verehrung der Rationalität. Das wissenschaftliche Heidentum als Religion.
Trotz dieser theologischen Wirren und der verheerenden religiösen Kriege lebte das tausendjährige Heilige Römischen Reich Deutscher Nation weiter, bis Napoleon die imperiale Mission der Germanen beendete. Sie haben sich bis heute von diesem Schock nicht erholt. Die gewaltigen multinationale Armeen, die rauschenden Siege Napoleons und sein Marsch auf Moskau begeisterte die Deutschen. Das wollten sie auch tun!
Schon hundert Jahre vor Hitler hatte Heinrich Heine die Vision: „Das Christentum – und das ist sein schönstes Verdienst – hat jede brutale germanische Kampfslust einigermaßen besänftigt, konnte sich jedoch nicht zerstören, und wenn einst der zähmende Talisman, das Kreuz, zerbricht, dann rasselt wieder empor die Wildheit der alten Kämpfer, die unsinnige Berserkerwut, wovon die nordischen Dichter so viel singen und sangen. Jener Talisman ist morsch, und kommen wieder der Tag, wo er kläglich zusammenbricht. Die alten steinernen Götter erheben sich dann und reiben sich den tausendjährigen Staub aus den Augen, und Thor mit dem Riesenhammer springt endlich empor und erschlägt die gotischen Dome…
Und wenn ihr es einst krachen hört, wie es noch niemals in der Weltgeschichte gekracht hat, so wißt: Der deutsche Donner hat endlich sein Ziel erreicht. Bei diesem Geräusch werden die Adler aus der Luft tot niederfallen, und die Löwen in der fernsten Wüste Afrikas werden die Schwänze einkneifen und sich in ihre Höhlen verkriechen. Es wird ein Stück aufgeführt in Deutschland, wogegen die Französische Revolution nur wie eine harmlose Idylle erscheinen möchte.
Und die Stunde wird kommen. Wie auf den Stufen eines Amphitheaters werden die Völker sich um Deutschland herumgruppieren, um die großen Kampfspiele zu betrachten.“ („Über Deutschland“, 1835)
Verwirrt durch die verlorenen Kreuzzügen, entgleist durch die Reformation, dezimiert durch die Religionskriege, außerhalb der Kirche und der römische Zivilisation geraten, verblendet von der Vernunft-Religion der Französische Revolution sowie von den Triumphen Napoleons und der tausendjährigen imperialen Identität beraubt, stürzten sich die Deutschen kopflos in Rationalismus, Materialismus und Nationalismus und begeisterten sich für die Secondhand-Identität des „Zweiten Reichs“: Das „Deutsche Reich“ war eng verbunden mit Berlin, Bismarck und dem Protestantismus; es war ausnahmslos romfeindlich.
Die Inkompatibilität zwischen dem Altruismus „der heiligen Mission“ des römisch-germanischen Kaisers aller Christen und dem degenerierten Egoismus –Sonderweg – und Nationalismus der Protestanten führte unvermeidlich in die Schützengräben und die Katastrophe des 1. Weltkriegs.
Der Vertrag von Versailles hat Deutschland demütigten wollen und es mit Lasten beladen, die die Menschen in die Radikalisierung trieben. Die deutsche Tragödie setzte sich nahtlos fort, weil die Ursache der schweren Niederlage nicht verstanden worden war. Die Verantwortung blieb diffus. So haben sich die Deutschen weiterhin in Nationalismus, Protestantismus, Kapitalismus, Rom-Feindlichkeit verschanzt und, mehr noch, dieses ideologische Amalgam als „Nationale Religion“ mit Beifall überschüttet.
Mit Weitsicht sagte 1918 der Psychologe C.G. Jung den Ausbruch des Nationalsozialismus voraus: „Das Christentum zerteilte den germanischen Barbaren in seine untere und obere Hälfte, und so gelang es ihm – nämlich durch Verdrängung der dunklen Seite – die helle Seite zu domestizieren und für die Kultur geschickt zu machen. Die untere Hälfte aber harrt der Erlösung und eine zweiten Domestikation. Bis dahin bleibt sie assoziiert mit den Resten der Vorzeit, mit dem kollektiven Unbewußten, was eine eigentümliche und steigende Belebung des kollektiven Unbewußten bedeuten muß. Je mehr die unbedingte Autorität der christlichen Weltanschauung sich verliert, desto vernehmlicher wird sich die „blonde Bestie“ in ihrem unterirdischen Gefängnis umdrehen und uns einem Ausdruck mit verheerenden Folgen drohen.“ (GW X, §17)
Der wirklichkeitsferne Sozialismus versuchte die nationalistische und kapitalistische Flaschenhals der 20 Jahren zu überwinden, aber auf der rational-materialistischen Linie, so war der Erfolg des charismatischen Agitators Adolf Hitler vorprogrammiert, ein Produkt des Hasses in den Schützengräben des Ersten Weltkrieges. Seine „National-Sozialistische Deutsche Arbeiter Partei“ versprach die Wiederherstellung von Freiheit, Ehre und Größe Deutschland und schuf nach kurzer Zeit „Das Dritte Reich“, das noch schneller als das „Zweite Reich“ den Weltkrieg erklärte und dem blutigen Untergang geweiht war.
Neben den alten Bekannten Rom-Feindlichkeit, Nationalismus und Sonderweg, wurde im „Das Großdeutsche Reich“ auch wissenschaftlicher Rassismus, Sozialismus und Antisemitismus salonfähig. Papst Pius XII. erkannte die mörderische Sprengkraft dieses ideologischen Hexengebräus und warnte mit seiner Allbekannte „Mit brennender Sorge“.
Die Katastrophe und die Verwirrung des 1. Weltkriegs degenerierten schnell in den 2. Weltkrieg, zumal der allmächtige Führer viel weniger politischen Realitätssinn hatte, von Schuldbewußtsein ganz zu schweigen, als seinen illustren Vorgängern Karl der Große, Luther, Friedrich II., Bismarck oder Wilhelm II. Wieder senkte sich der Eisernen Vorhang zwischen Ost- und Westeuropa.
Seit tausend Jahre schwanken die Germanen zwischen der „imperialen heiligen Mission“ als weltzugewandte „Römer“ und demErbe der derben „Franken“ mit tragischen Folgen für sie selbst, für Europa und für die Welt.
Nach Materialismus, Rationalismus, Französischer Revolution, Napoleon, Nationalismus, Sozialismus, National-Sozialismus und zwei Weltkriegen versuchten die Katholiken Schumann, Adenauer, de Gaspari, de Gaulle mit der Europäischen Union Anschluss an dem Sanctum Imperium zu finden.
Die geschundenen Deutschen sind emotionell sehr instabil, zumal nach der Wiedervereinigung die Protestanten wieder die Mehrheit haben und mit Berlin die Reichshauptstadt ist wieder außerhalb der römischen Limes liegt. Bonn war noch in den Grenzen des Römischen Reiches. Genius loci.
Aber als alles gegen die Deutschen sprach, hat die Wahl Benedikts XVI. –des ersten deutschen Papstes seit der Reformation – sowohl alle Irrungen der Germanen und deren „nationaler“ (!) Reiche, als auch die heilige imperiale römische Mission Karls der Große wieder in das westeuropäische Bewußtsein gebracht. Der Karlspreis, der in Aachen verliehen wird, ist die höchste, noch inoffizielle, Aufzeichnung der Europäischen Union.
In der Europäische Union sind das Römische Recht, acquisul comunitar, der Euro, die erfolgreiche gemeinsame Währung, ein Parlament und eine Zentralverwaltung schon da, es fehlt noch der christliche Kaiser. Der soll, wie im Imperium Romanum und im Heiligen Römischen Reich Deutscher Nation „Freiheit, Gerechtigkeit und Frieden“ garantieren in Deutschland, Europa / EU und in der ganzen Welt.
*
Schon der Name Romania mit seinem Bezug auf das antike Rom zeigt Ursprung und Bestrebung dieses Volkes. Als alleinige Nachfolger der romanisch-orientalischen Welt suchen die Rumänen im Spannungsfeld der Großmächte seit Jahrhunderten die Verbindung zum Westen.
395 wurde das Imperium Romanum geteilt in Ost und West. Seit dem lebten die Rumänen im Machtbereich Ostroms, des Oströmischen Reiches, des türkischen Sultans, des slawischen Zaren, der orthodoxen Patriarchen, des kommunistisch-orthodoxen Lagers. Im 7. Jh. begann ihre Tragödie, als die Griechen die Macht in Byzanz übernahmen und mit Hilfe der Slawen die Romanen eliminierten oder assimilierten. Die Rumänen hatten keine direkte Verbindung zur romanischen Staatenwelt. Südlich der Donau lebten 10% Rumänen und nördlich, wo sie mehrheitlich überlebten, mußten sie sich seit dem Ende des ersten Jahrtausends dem Joch der griechisch-slawischen Oberherrschaft beugen. So kamen sie nolens, volens in das griechisch-slawische, danach auch türkische, antilateinische Lager, obwohl sie sich selbst als Romanen – Nachfahren der Römer – definieren.
Im Jahr 1000 verzichteten die Madjaren auf die Weihen aus Konstantinopel zur Gunsten Roms und schufen in Pannonien einem Zwischenraum im griechisch-slawischen Eisernen Vorhang, von Baltikum zur Adria. Das brachte eine Atempause für Rumänen nördlich der Donau, aber nicht lange, weil die zur Orthodoxie bekehrten Bulgaren die Rumänen zwangen, den griechisch-slawische Glauben, Hierarchie zu übernehmen. Danach wurde die Lateinische Sprache in den rumänischen Kirchen verboten. Wer dagegen verstieß, dem drohten die griechisch-slawischen Popen damit, die Zunge herauszuschneiden. Die Madjaren akzeptierten nur die madjarisierten Rumänen.
1600, als das Rumänentum am Boden lag, erhob sich Fürst Michael der Tapfere und vereinigte die Donau-Fürstentümer mit Hilfe des römisch-germanischen Kaiser. Ein Jahrhundert später kamen die Truppen des Heiligen Römischen Reiches durch die ungarische Bresche nach Transsilvanien und förderte die Union der Rumänen mit Rom. Der Emanzipation der Rumänen widersetzten sich die Madjaren, Slawen und Griechen.
1700 fand endlich die Union mit Rom statt. Danach lehrte man in Blaj, Klein-Rom man Rumänisch mit lateinischer Letter und versuchte, Anschluß an die alte Würde und die Tugenden der verlorenen römischen Legionen. Der Kampf mit Russen, Türken und Österreich-Ungarn war natürlich hart, aber nach dem Zusammenbruch der drei Reiche entstand mit West-Hilfe, wie Phönix aus der Asche, Groß-Rumänien. Der Traum Michels des Tapfere und der Transsilvanischen Schule der Unierten wurde Wirklichkeit.
Das Unierte Projekt aus Transilvania erreichte 1920 Moldau und Walachei nicht. Die Elite in Bukarest blieb „den schweren Ketten der Orthodoxie aus Konstantinopel und Moskau“ treu. Sie unterwühlten eine Hinwendung nach Rom, nach Westen, mit Hilfe der deutschen Dynastie, der Freimaurer, der Juden und einer nur scheinbar abendländischen Kultur. Der Zusammenbruch Groß-Rumänien 1940, das sich nur westlich gab, war vorauszusehen.
1940 wurde Groß-Rumänien geteilt, in den Weltkrieg hineingezogen und danach den orthodoxen, marxistisch-leninistische getarnten Russen übergeben. Nach dem Krieg wiederholte sich unter den Russen die Erfahrung, die die Rumänen eintausend Jahre zuvor mit den Bulgaren gemacht hatten: Stalin massakrierte die westliche Elite und verbot jegliche Hinwendung nach Rom. Die Unierte Kirche wurde verboten bzw. 2000 Kirchen und eineinhalb Million griechisch-katholischen Rumänen mit Hilfe von Bajonetten von Rom nach Moskau abkommandiert. Danach wurde eine kommunistisch-orthodoxe Eiserne Vorhang gezogen.
Nach dem Rückzug der Russen versuchten die Rumänen unter Nicolae Ceausescu durch eine Entwicklungsdiktatur materiellen Anschluß an den Westen zu erreichen. Geistlich wollten sie ein „Viertes Rom“ in Bukarest etablieren. Dies akzeptierte weder der Westen noch der Osten, und der Ceausecu-Projet zerplatzte in der Weihnachtsrevolution 1989.
Seit der Wende sind die Unierten aus Transsilvanien schwach, und Bukarest versucht, mit altbekannten Methoden den Westen zu täuschen. Der Dialog mit Rom ist blockiert. Die Unierten sind marginalisiert. Die prowestliche Kultur der Freimaurer, Madjaren und Juden kann den Mangel an westlichen Normen und Werte nicht aufwiegen.
Vor dem Hintergrund der Liquidierung der balkanischen Romanität, des „Abschneidens der lateinischen Zunge“, des tragischen Schicksals Michaels des Tapferen, Inocetiu Micu-Klains, Alexanderus I. Cuza, Groß-Rumäniens, Ion Antonescus, der Unierten, Nicolae und Elena Ceausescus und heute der Diskriminierung der Rumänen in der Bukowina, Bugeac, Moldawien, Bulgarien, Griechenland, Timoc und Vojvodina erklärt sich die rumänische Angst, aber auch die geheime Hoffnung, daß Griechen und Slawen die Union mit Rom wagen. Erst danach werden auch die Rumänen diesen Weg gehen. Das Risiko einer Union nur der Rumänen mit Rom ist zu hoch.
2006 feiert Rumänien den Einmarsch der römischen Legion unter Kaiser Traian in Sarmisegetuza, die Hauptstadt der König der Daker, Decebal – vor 1900 Jahre war die Geburtsstunden der Romanität nördlich der Donau.
2007 wird das Land in die EU – die Erbin des Römischen Reiches und des Heiligen Römischen Reiches Deutscher Nation – aufgekommen. Das EU-Projekt, das Imperium Romanum wieder herzustellen, ist sehr wichtig für die Rumänen. Sie bleiben unverkennbar als Limes-Volk, aber in Imperium und nicht, wie bis jetzt, außerhalb.
Manche Rumänen hatten Roma Sancta, Roma aeterna gedient, andere hatten es bekämpft, aber alle glaubten an die von Gott errichtete Ordnung des Imperium Romanum – Freiheit, Gerechtigkeit und Frieden. Außerhalb herrscht das Chaos der Heidenwelt.
*
Die Deutschen sind berufen, die Weisheit des Ersten Reiches in Europa lebendig zu halten, andererseits es ist schwierig, eine EU-Aufgabe für die Deutschen – Barbaren, Limes-Volk, seit 800 „Römer“– zu finden. Die Barbarei ist in Europa vorbei. Die Wache am Limes ist für sie normal. Papst Benedikt XVI. ist nun Galionfigur und Garantie der Wiederbelebung des Sanctum Imperium, auch wenn die Gottbezogenheit in EU-Verfassung noch unpopulär ist.
Die Rumänen wurden von Griechen und Slawen von der imperialen Mission verdrängt. Es ist „Ein Rätsel und ein Wunder) (G. Bratianu), wie sie überhaupt überlebten. Als Limes-Volk, stören sie bis heute die Griechen und die Slawen, weil die Erinnerung an Ostrom dadurch nicht verblaßt und sie hindern die direkte Verbindung zwischen Moskau sowie den Ost- und Südslawen.
Vergangenheit und Zukunft dieser Völker kann man nur unter Achtung des römischen Erbes verstehen und in der Europäischen Union gestalten.

Prof. Dr. Viorel Roman

Akademischer Rat an der Universität Bremen

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
22. Februar 2013 5 22 /02 /Februar /2013 10:07

 

MARILE PUTERI, CONDUCEREA LUMII, CREDINTA SI RATIUNEA
Teze si premize, conferinta, discutii
UMF Timisoara, joi 04.10.2012


Prof. Dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen
st.-Remberti-Stift 26, D-28203 Bremen
www.viorel-roman.ro
roman@uni-bremen.de



I. Lume depinde de occident, de IMPERIUL ROMAN, astazi UE, USA, NATO, OECD, de Lumea intaia, a tarilor puternic dezoltate. Centrul.

II. Lumea a doua, LIMES-ul Imperiului, traieste din impulsurile teologice, culturale, economice, stiintifice, militare ec., care pleaca de la Centru.

III. Lumea a treia subdezvoltata, sunt BARBARII, la care n-au ajuns Vechiul si Nou Testament, ei sunt sclavii pacatelor, asistati social de la Centru.

1) Roma este punctual de plecare si aspiratia tuturor romanilor. Acuma ei sunt la LIMES intre Centru si Barbari, numai formal in UE, pentru ca Bucurestiul e inca in lanturle grele ale duhovniciei si soborniciei ortodoxiei moscovite si constantinpolitane.

2) Transilvanenii au luat contact cu occidentul prin catolicismul maghiaro-german si au suferit secole de a randul pana cand Roma le-a intins in anul 1700 o mana de ajutor, asa au ajuns ei la descoperirea originii romane si au articulat programul national.

3) Moldovenii au luat contact cu occidental prin catolicismul polonez de la Cracovia in evul mediu. Fara ocupatie militara si asuprire crunta ca in Ardeal, aici s-a relizat cea mai reusita simbioza culturala romano-occidentala, in afara de Scoala Adeleana, care este etalonul inca neegalat al programului de emancipare nationala si sociala. Valahii au luat ultimii contact cu occidentul la Paris, in capitala sec.XIX. Protejati bine de influenta din apus de turci, greci, rusi si sarbi, legaturile lor cu vestul au loc pe filiera culturala, iluminista, laica, frantuzeasca. Teologia catolica le este inca necunoscuta.

4) Faptul ca Bucurestiul e capitala acestor provincii diferite in raport cu UE si continua politica greco-pravoslavnica antioccidentala, eludand proiectul Scolii Ardelene, au dus la Ghinionul de a fi moldo-valah. Pentru ca dupa Unire 1918, Romania rebuia sa devina o dioceza a Romei. Decizia a fost alta: un patriarh ortodox imbracat in alb a continuat linia greco-pravoslavnica, pana cand s-au prabusit artificiile culturale si toata tara. Cu toate astea, moldo-valahii cred ca ei sunt modelul care trebuie urmat de toti romanii, nu modelul Corifeilor Scolii Ardelene. Vechea dilema, Moscova, Athos sau Roma.

5) Astazi romanii vad ca tara lor merge intr-o directie gresita, pentru ca occidentul n-are incredere in greco-ortodocsi si nici ei nu au incredere, poate ca nici nu intaleg ce vor de fapt occidentali de la ei. Si ceea ce este si mai grav, moldo-valahii vor in Europa, dar nu vor sa continuie dialogul inceput in mai 1999 de Fericitul papa Ioan Paul II la Bucuresti.

6) Din 2012 ardelenii au al treilea cardinal, Preafericitul Lucian Muresan, pariarhul Bisericii unite este in Senatul de la Roma, condus de papa Benedict XVI. In peroada interbelica ardelenii asteptau ca moldo-valahii sa se coaca, adica sa intaleaga rostul orientarii spre Roma. Rezultatul a fost insa pe dos, moldo-valahii i-au oprimat si interzis, cu autorul Moscovei, pe unitii ardeleni pana in anul 1989, iar de atunci nu s-a schimbat mai nimic. De aici sentimentul penibil de timp pierdut si de resemnare in tot estul.

7) Cu un patriarhat unit cu Roma si celalalt osciland intre a doua si a treia Roma, Constantinopol, Moscova, sau chiar a patra, Bucuresti exista si alternativa ca ortotocsii moldo-valahii sa se coaca sub obladuirea UE/NATO, sau in cel mai rau caz, impreuna cu grecii si bulgarii sa se elibereze de constrangerile, fara o comuniune cu Roma, de neinteles a codului canonic romano-catolic actualizat si modernizat, asa zisul acquis communautaire al UE, si sa formeze un Bloc Ortodox, de la Moscova la Muntenegro.

*******************

500 de ani au supravietuit moldo-valahi sub cea mai incompetenta administratie din lume, cea turco-fanariota, 50 de ani sub cea sovietica. Acuma ei sunt in Europa numai aparent, pentru ca noua statui a lui Kemal Atatürk pe Calea Victoriei si faptul ca in locul Aeroflot-ului rus s-a instalat la Bucuresti Turkish Air pe Magheru sunt indicii mai sigure.

Moldo-valahii sunt in continuare provinciali turco-pravoslavnici, chiar daca bacsisul se chiama acuma comision si Inalta Poarta e UE. De la vladica la opinca nu s-a schimbat mai nimic. Vezi pe viorel-roman.ro Scrisoarea deschisa adresata poporului roman de arhimandritul Iustin Parvu si pe badpolitics.ro Lucian Croitoru de la BNR: In Romania nu e capitalism, clicile antreprenori de carton-politicieni au acaparat economia.

Chiar si Voda, presedintii moldo-valahii au o soarta ca sub fanarioti. Ceausescu este lichidat, Iliescu a lichidat economia, Constantinescu s-a auto lichidat, Basescu vrea o amnestie pentru el si ii pregateste pe evreii Unghureanu & Tismaneanu cel Tanar sa-i convinga pe naivi ca o forma fara fond, statul lui, o fictiune dependenta de FMI, e cu UE compatibil. Cam cum au incercat si esuat sub sovietici si Ana Pauker & Tismaneanu cel Batran.

Noua clasa politica imita establishment-ul din vest. Cutumele turco-fanariote sunt insa cat se poate de reale. Voda e deasupra legii si cu boierii cei mari decid totul in Consiliul Suprem de Aparare al Tarii. Baronii locali, boierii mici si mazilitii isi cumpara imunitatea cum pot si chiar trebuie sa suporte procese de coruptie, acum la moda in Europa.

Totul s-a privatizat, invatamantul, sanatatea, siguranta personala, saracia, armata. Cei care supravietuiesc cu cativa euro pe zi sub administratia de la Bucuresti n-au incotro. Asa ca nu-i surprinzator ca milioane fug spre vest.

Oricum, din toate timpurile, numai in occident s-au putut afirma Enescu, Brancusi, Vlaicu, Vuia, Coanda, Cioran, Eliade etc. Probabil ca in cultura de anonimat de la Portile Orientului nu ar fi iesit din mediocritate.

La moldo-valahi nu exista o clasa de mijloc sau o burghezie nationala, ca in apus, ci numai intermediari, agenti, dealer, vatafi, interlopi, care cu totii sunt hotarati sa distruga orice sansa de integrare reala in UE, pentru ca ei nu au o religie, ci popi, care ierta mai mult decat pot ei fura. Zeci de miliarde de euro le stau la dispozitie ca sa modernizeze tara, dar ei nu le folosesc pentru ca ar trebui sa dea socoteala la UE pentru ei.

Nu mai exista banci sau intreprinderi autohtone notabile, ci numa filiale a unor banci si companii straine. Totul depinde de buget si de sansa de a primi contracte privilegiate, bineinteles in cardasie. Contractele, examenele, licentele, locurile de munca, aprobarile devin facile numai prin coruptie, influenta, spaga etc. Capitalism de cumetrie.

Ca de la buget se fura, stie arhimandritul Parvu si cum: Slujbasii tarii, caftanitii vand la pret de piatra seaca si fier vechi bunurile realizate de tine, sub obladuirea sefilor lor, impart banii, apoi sunt judecati de ochii lumii si primesc pedepse cu suspendare, adica multumesc, la revedere, te chemam noi cand avem nevoie de serviciile tale.

Croitoru e mai putin folcloric: clicile antreprenorilor de carton ale politicienilor nu se imbogatesc din riscurile pe care si le asuma pe bani proprii, ci din alocarile de la buget, iar cei care platesc impozite si taxe n-au ce face, au ghinionul de a fi moldo-valahi, romani captivi.

Marile puteri si democratia 2012

Romania e in UE / NATO (forme noi ale Sfantului Imperiu Roman / Liga Crestina), dar trebuie facuta totusi o diferentiere intre ardeleni, care au facut parte din Sfantul Imperiu Roman pana in 1806 si din Imperiul Habsburgic pana in 1918 si moldo-valahi, care au supravietuit 500 de ani sub cea mai corupta administratie orientala si 50 de ani sub cea ortodoxo-comunista. Ambele pe picior de razboi cu occidentul. Teologia, sistemul de drept occidental sunt complet straine moldo-valahilor. Muntii Carpatii despart din totdeauna civilizatia occidentala de cea de ortodoxa, orientala.

In orient, de la inceputul istoriei, faraonul, imparatul, secretarul general PC, presedintele este „rege si preot“ (Geneza 14, 17-24), de natura divina. In occident, papa si imparatul au misiuni diferite, ceea ce a dus treptat la emanciparea nobilimii, apoi a oraselor, burgheziei, proletariatului si in final s-a creat o societate civila democrtica, de neinteles si inacceptabila in orient. Acum moldo-valahi mimeaza o societate civila democratica, dar ea nu are nimic de a face cu modelul original, dupa cum am putut constata la lovitura de stat si referendumul din 2012. (Vezi comentariile divergente din presa occidenala si cea ortodoxa si corespondenta Ponta – Barosso)

In „Jaful vs dreptul de a nu mintii. Libertatea politica nu poate exista fara libertate economica“ Lucian Croitoru face la 2 august 2012, 13 p. in HotNews.ro, cea mai competenta analiza a situatiei socio-politice din Romania. Bibliografia, metodologia sunt exclusiv occidentale, asta face si mai clara incompatibilitatea dintre moldo-valahai si occidentali. Presedintele la Bucuresti este „rege si preot“, inscaunat din gratia marilor puteri protectoare, apoi tot harul puterii purcede de la el.

Sub turci, sultanul vindea scaunul domnesc, apoi domnitorii moldo-valahi dadeau, vindeau toate demnitatiile la boieri, care vindeau posturi si sinecure la prostime. Mitopolitul la fel, isi cumpara postul si hirotonisea pe bani (simonie). Dupa 1774 tarul rus, ajuns protector al ortodoxiei, se implica direct la inscaunarea domnitorilor la Bucuresti si Iasi. La inscaunarea dinastiei germane, Moscova a fost neglijata, cu atat mai mult s-a implicat dupa 1944 cu Ana Pauker si dupa 1989 cu Ion Iliescu, care au avut si acordul occidenatal in lichidarea lui Ion Antonescu si Nicolae si Elena Ceausescu.

Romania este o tara ortodoxa unde Tarul rus are un cuvant greu de spus si cine aude Vocea Rusiei constata ca Basescu n-are binecuvantarea Moscovei. Asta i-a determinat pe Iliescu / Voiculescu si sectia de tineret Ponta / Antonescu sa-l inlature pe Basescu si sa organizeze un referendum spre bucuria rusilor si dezacordul Europei. Oricine ar castigta, cutumele orientale multiseculare, coruptia, clientelismul moldo-valaha nu va fi inlatura peste noapte. Croitoru constata chiar ca libertatea politica la romani se deterioreaza 2012 ca urmare a unui „deficit substantial de libertate economica, cu radacini adanci in dreptul de proprietate precare si in coruptia inalta“.

Intr-adevar, in lumea modo-valaha, dupa cum am vazut mai sus, totul apartine din mosi stramosi domnitorului, care da ce vrea, dupa bunul sau plac, supusilor. O liberate economica, ca in vest, in Sfantul Imperiu Roman / UE, n-a exiata niciodata la Dunarea de Jos, iar drepturi de proprietate egale cu cela ale „regelui si preotului“ protejate de o justitie independenta, sunt de neimaginat, nici nu exista in conceptia ortodoxa. O departajare a puterilor, ca in occident, e de neimaginat in orient.

„In Romania, deficitul de libertate economica a aparut in urma unui jaf „subtil“ de mari proportii, la care toata lumea a asistat dupa 1989“ si sclavii lui Ceausescu ajung sub Iliescu, care mentine drepturile de proprietate neclare pentru a-i putea rasplati pe credinciosii sai revolutionari, baroni si asistati sociali. Poate fi acest biotop parazitar oriental propiece unei evolutii economice prospere si a unei democratii? Societate civila? Intentia de a corecta ceva sub Constantinescu, care l-a primit in acest sens, fara avizul Moscovei, pe Fericitul papa Ioan Paul II la Bucuresti, esueaza.

Dupa ce Iliescu revine la putere si cu prim-ministrul Adrian Nastase depaseste toate normele coruptiei fanariote, este ales Basescu cu speranta ca va face Dreptate si Adevar, va combate cel putin coruptia inalta si va reda o oarecare libertate oamenilor si firmelor. Cine va invinge, Iliescu, Nastase, Ponta sau Basescu? Orient si occident? Romanii aleg intre modelul greco-ptravoslavnic si UE / NATO. Grecia a inspirat guvernele care au dublat din burta salariille, pensiile si ajutoarele sociale. Rusia paternalista, autoritara a lui Putin este modelul USL. Occidentul cere departajarea puterilor, o justitie independenta si un stat de drept, conditio sine qua non a integrarii in Europa.

In „Romania, numarul pensionarilor si al angajatilor din sectorul public si al celor asistati social este de peste doua ori mai mare decat numarul celor care muncesc in sectorul privat.“ (Croitoru) Exact pe dos ca la anglo-americani sub Thatcher si Reagan, unde 2/3 din alegatori isi permit sa neglijeze interesele a 1/3 de asistati social. Vor reusi rusii si asistatii sociali sa-si impuna vointa celor ce muncesc?

In Romania pe langa (1) drepturi de proprietate precare, (2) afaceristi cu imunitate parlamentara dependenti de jaful de la bugetului de stat, (3) buget cronic deficitar si asistat de UE si FMI, (4) o birocratie supradimensionata, corupta la toate nivelurile si (5) mai bine platita decat salariatii de la firmele productive, (6) o libertate de expresie si o presa indoielnica, (7) crearea artificiala a unei majoritati de 2/3 de „pomanagii“, desavarseste o societate genuin orientala.

Sclavi lui Ceausescu, Iliescu si dizidentii lui Basescu isi pun 2012 nadejdea intr-un presedinte providential, care sa le satisfaca nevoile. Bineinteles dupa ce UE/NATO si Rusia, marile puteri protectoate, se vor intelege.


De la Pacea de la Kuciuk Kainargii, 1774, Rusia puterea protectoare a tuturor ortodocsilor din Imperiul Otoman, hotaraste impreuna cu sultanul turc, apoi cu occidentalii, cine sa-i conduca pe moldo-valahi. Asta s-a vazut mai recent si la Yalta, 1944, si Malta, 1989, unde Iosif. V. Stalin si Mihail Gorbaciov au obtinut acordul de la occidentalii ca Ana Pauker si Ion Iliescu sa exercite, din gratia lor, puterea la Bucuresti.

Dupa Iliescu, pregatit sub Stalin si favorizat de Gorbaciov, presedintii moldo-valahi Emil Constantinescu si Traian Basescu nu mai au binecuvantarea Moscovei. Si mai nou occidentalii, in special USA, considera ca democratia atee, n-ar mai avea nevoie de un patronajul pravoslavnic. Asta a iscat un conflict major, dupa condamnarea si intemnitarea la Jilava a fostului prim-ministru, ministru de externe si presedintelui PSD, profesor dr. Adrian Nastase, desemnat de Iliescu, ca succesor legitim.

2012 lupta pentru putere, gratierea lui Nastase s-a incheiat cu un referendum. Pentru ca la ortodocsi presedintele este „rege si preot“, Iliescu si fidelii lui cer mai degraba binecuvantarea Moscovei decat a occidentului, a Romei. Ironia soartei face ca dupa Pauker sa vina la putere Dej si Ceausescu, care s-au visat independenti. Primul moare iradiat, al doilea lichdat. Dupa Iliescu, Constantinescu e inlaturat dupa ce l-a primit, impotriva liniei pravoslavnice, pe Fericitul Ioan Paul II. Basescu are inca doi ani de domnie sub patronaj UE/NATO, fara de care ar avea probabil soarta celor potrivnici Moscovei.

Ce vor marile puteri? Rusii ii vad pe moldo-valahi din 1774 in sfera lor de influenta, pentru ca daca si ei se unesc cu Roma, ca ardelenii, pierd legatura cu slavii de sud. Occidentalii nu ageaza expansiunea rusilor spre vest si sunt impotriva dominatiei lor in Balcani. Roma si a treia Roma, Moscova, lupta sa mosteneasca defunctul Imperiu Otoman. Vechea dilema a Chestiuni Orientale, care se va rezolva la refacerea unitatii crestine.

Cine priveste cat de sumar harta conflictelor observa ca mai toate sunt in fostul Imperiu Otoman - Ucraina, Caucaz, Irak, Siria, Libanon, Israel, Palestina, Jeman, Egipt, Tunisia, Libia, Grecia, fosta Jugoslavie, Transilvania, Moldova / Transnistria - unde pravoslavnicii si crestinii occidentali n-au ajuns la un modus vivendi nici dupa secole, iar musulmanii sunt din nou neglijati, periferizati si fireste, revoltati.

Dupa 1989 refacerea unitatii crestine a esuat, asa ca acuma nici crestinii orientali, nici cei occidentali nu pot renunta la Limesul de la Dunare de Jos, din care fac parte si romanii despartiti de Carpati. Rusii si moldo-valahii aspira la un model ortodox autoritar, mimetic occidental, a la Putin. Occidentalii si ardelenii uniti cu Roma vor un stat de drept, disciplina contractului, garantarea proprietatii si libertatii politice.

Asistam la o noua sansa de emancipare a tuturor romanilor sub patronajul marilor puteri sau un nou esec la Portile Orientului ?


OCCIDENTALIZAREA ROMANILOR 2012

Conflictul dintre lumea anglo-saxona, atlantica si cea continentala, cental-europeana, germanica, a generat un razboi de treizeci de ani 1914-1945 menit sa distruga complect Germania. Asta a urmarit si a declarat deschis Churchill si contemporanul nostru Kissinger confirma asta din nou: in ultima instanta s-au purtat doua razboaie mondiale pentru a inpiedica rolul dominant al Germaniei. 

Apoi integrarea germanilor ocupati militar de anglo-americani intr-o organizatie paneuropeana, urmarea inpiedicarea refacerii unui nou Reich. De aceea nu-i de mirare ca atunci cand, cu sprijinul lui Gorbaciov, Germania redevine suverana, atat Thatcher cat si Mitterrand sunt inpotriva. 

Armata germana sub comanada NATO si cu DM dizolvata in EURO a garanta o perioada vechia suprematia anglo-americana, dar avantul al BRIC-ului (Brazilia, Rusia, India, China), slabiciunea PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia, Spania) au creat din nou conditi pentru refacerea rolului dominant al Germaniei, a carei export a depasit deja o mie de miliarde de EURO. 

Din nou, care pe care? Se va europeiza, adica slabi, Germania cum vor anglo-americanii sau se va disciplina, germaniza UE? Raspunsul la aceste intrebari se decide acum in tratativele de salvarea a Greciei de la faliment si de implementarea disciplinei financiare, fara de care e in pericol EURO.

Germania incurca din nou lumea. La Atena se arde public drapelul german si portretul lui Merkel e inpodobit cu sfastica nazista. Londra nu vrea sa renunte la industria ei financiara. Nu numai Italia si Spania nu-s obisnuite cu rigorile productivitatii muncii, competitivitatii si fiscului de tip german.

In aceaste vremuri tulburi este ales prim-ministru Mihai Razvan Ungureanu, specialist in iudaism, se trage din familie de evrei intelectuali din Iasi, iar Preafericitul Lucian Muresan, Arhiepiscop Major al Bisericii Romane Unite, va fi facut cardinal de catre Papa Benedict al XVI-lea in cadrul unei ceremonii, dupa care va celebra sfanta liturghie in Catedrala Sf. Petru din Roma. 

Occidentalizarea este acum misiunea acestor doua personalitati, pentru ca presedintii moldo-valahi Ceausescu, Iliescu, Constantinescu, Basescu nu au depasit cadrul formal pe acest taram. Ca si la greco-ortodocsii, moldo-valahii sunt obedienti cutumelor asiatice a turco-musulmanilor. Fara model si sprijin occidental statul condus de greco-ortodocsi este forma fara fond, falimentar.

Occidentalizarea romanilor este stans legata de aportul Scolli Ardelene in articularea programului de emancipare nationala, culturala si sociala, apoi in realizarea Unirii din1918. Faptul ca Biserica Unita cu Roma nu a reusit sa treaca Carpatii in lumea moldo-valaha dominata de curentele culturale occidentale si greco-pravoslavnice este inca un handicap in moderizarea tari.

Din sec. 19 pana la exodul din anii 1950, evreii au fost in prima linia a modernizarii, industrializarii si a realizarii legaturilor comerciale occidentul. Fara Biserica Unita interzisa, fara evreii si germanii, dictatura de dezvoltare s-a inpotmolit in propriul ei succes, pentru ca fost incapabila sa accepate ca fara o cooperare si coordonare a economiei cu occidentul totul e o constructie pe picioare de lut.

Refacerea unitatii nationale religioase, crearea unei unice Patriarhi Romane Ortodoxe unite cu Roma, concomitent cu crearea unor lagaturi economico-financiare reale nu mimetice cu occidentul este din ce in ce mai evident imperativul interesul national in urmatoarea perioada, indiferent daca si cum vor depasi Germania, Uniunea Europeana si EURO inpasul din zilele noastre. 


INTERESUL NATIONAL 2012

Milioane de ortodocsi voteaza cu picioarele si pleca in occident si nu numai ei resping intersul national actual formulat de greco-pravoslavnici, de masoni, de adeptii curentelor culturale occidentale si vor drepturile omului, asa cum sunt formulate ele in vest, de Roma eterna - Libertate (nu numai teoretica, ci si reala, materiala!), Dreptate si Pace.

Romanii in calea imperiilor, culturilor, religiilor au avut in decursul timpului interese asa zise nationale dictate de altii, nu de rare ori care se bat cap in cap. Cu toate astea exista un interes national autentic, chiar daca-i mai greu de descifrat. Numai cei cu o unitate a limbii, scrisului si religiei - China, Israel, Vatican - au unul cat se poate de clar. 

Transilvanenii se orienteaza spre Roma, moldo-valahii spre a doua si a treia Roma, Constantinopol / Moscova. Bucurestiul se vrea chiar a patra Roma, Bizant dupa Bizant. Aceste orientari duc la interese diferit cu toate ca din toate timpurile si la toate neamurile interesul national cere unitate si emanciparea nationala, economica si sociala. O retrospectiva.

1600, in alianta cu Papa de la Roma, Mihai Viteazul face unitatea nationala, dar e ucis pentru ca el trateaza si cu greco-ortodocsii din Constantinopol, care il voiau Imparat al Bizantului, si cu a treia Roma, Moscova, care avea interese contrare papei de la Roma.

1700, ortodocsii din Transilvania se unesc cu Roma, dar nu sunt urmati de moldo-valahii obedienti Constantinopolului. In loc sa se orienteze spre Roma, Cantemir Voda se aliaza cu a treia Roma, Moscova. Sultanul confruntat mereu cu rezistenta romanilor, inchiriaza apoi tronurile moldo-valahe fanariotilor a caror interes era imbogatirea personala. 

1774, dupa pacea de la Kuciuc Kainargi, decaderea Imperiului Otoman si ascensiunea celui Rus duc la inlaturarea greco-fanariotilor la Bucuresti si Iasi si inlocuirea lor cu domnitori autohtoni, dar din gratia Sultanului turc si de atunci (pana azi) a Tarului moscovit.

1859, dupa victoria occidentului in Razboiul Crimeii, Alexandru Ioan I Cuza aspira la refacerea unitatii cu Roma ca fratii lui din Transilvania, dar este tradat de cei care voiau o cooperare cu occidentul numai pe baze culturale, masonice si dinastice (ca astazi). Dezastrul acestei politici ne arata ca interesul national formulat de Cuza e cel autentic.

1918, dupa razboiul mondial, Romania Mare condusa de regele catolic Ferdinad I urma sa devina o mare dioceza a Romei. Dar influenta nociva a celei de a doua si a treia Roma, a greco-pravoslavnicilor in alianta cu dinastia straina de neam si curentele culturale occidentale, au deturnat, subminat insa interesul national formulta de Scoala Ardeleana si totul se destrama, ca in vremea lui Mihai Viteazul si Cuza. Linia de urmat e insa clara.

1968-1989, Nicolae si Elena Ceausescu refuza orientarea spre cele trei Rome si vor refacerea Bizantului, a patra Roma la Bucuresti. Vezi Casa Poporului si Mantuirii Neamului. Lichidati de Craciun, ei deschid calea presedintilor ortodocsi moldo-valahi Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Basescu, care renunta la linia greco-fanariota, dinastica si cauta sa-i urmeze pe Mihai Viteazul, Inocentiu Micu-Klein, Cuza, Ferdinand.

2012, Moldova e in sfera de influenta rusa, Romania in cea ruso-ocidentala si ambele fac un echilibaru intre interesele marilor puteri, culturi si religii. Concurenta interesului national filoslav (Iliescu, Preafericitul Daniel), occidental (Constantinescu, Preafericitul Lucian), maghiar (Tokes), tiganesc (Vanghelie), grecesc (Tariceanu), evreesc (Roman), armenesc (Vosganian), german (Johannis) creaza confuzii si au dus la un blocaj national.
In acesta dezorientare si blocaj duhovnicesc si sobornicesc interesul national al tuturor romanilor nu poate fi altul decat revenireala la origine, la refacerea unitatii religioase cu Roma. Dialogul inceput de Fericitul Ioan Paul II la Bucureti trebuie continuat. Mana intina a occidentului in anii 1600, 1700, 1859, 1918, 2007 trebuie onorata. De unirea cu Roma depinde emanciparea nationala si sociala nu de paleativele practicate pana acum.

ORTODOCSII SI OCCIDENTALII


Sa privim mai atent falia intre estul greco-ortodox si vestul romano-catolic / protestant: 
• In est domina agricultura, cultura rurala, semi-urbana de subsistenta, in vest tehnologile industriale avansate, cultura urbana;
• Salariile, productivitatea, participarea politica, mobilitatea profesionala, diferentierea sociala, sunt in est modeste, in vest ele inregistreaza valori ridicate;
• Organizarea sociala este in est simpla si informala, in vest, sofisticata;
• Controlul social este in est direct, personal, in apus, indirect, birocratizat;
• Crestinismul este in orient al statului, in vest, domina secularizarea;
• Vestul are valori universale, estul particularistice. 
Rezultat a o mie de ani de schisma, de evolutie separata a ortodoxiei de catolicism, dihotomia valorilor genereaza societati diferite. Cum ar putea fi depasit inpasul? Pentru ca expansiunea schimbului de marfuri si servicii, stiintei si culturii occidentale, dreptului roman, contractelor si organizatiilor rationale, intr-un cuvînt capitalismul intra periodic in conflict cu normele, valorile, organizatiile, culturile, pe scurt religia din Europa de Est. 
Primul strateg al tranzitiei spre civilizatia apuseana, Max Weber vade capitalismul ca un produs al eticii protestante a muncii, imposibil de a-l inplementa in ortodoxie. Si intru-cît normele si organizatiile greco-ortodoxe s-au consolidat in 2 milenii, e greu de presupus ca vor fi in stare sa se adapteze mobilitatii, productivitatii, rationalitatii cerute implacabil de Capital (Karl Marx). De aceea ortodoxo-comunistii luptau pentru o piata mondiala, inpotriva religiilor, opiu pentru popor, dar in mod sigur redutabile bastioane de rezistenta inpotriva logicii Capitalului fara frontiere, imperialismului si globalizarii. 
Daca defunctul Lagar ortodoxo-comunist moscovit, Cortina de Fier institutionaliza incompatibilitatea dintre est si vest, dintre ortodoxie si capitalism, in tranzitia de dupa ´89 se trece usoe cu vederea ca doua societatii nu pot face o casa comuna europeana fara o strategie de armonizare a normelor si valorilor divergente. Si pentru ca ortodocsii in colectiv nu (re)cunosc Acquis-ul, forma laica a codului canonic romano-catolic, ei se tem de necunoscut si aspira la aderarea la UE mai mult instinctiv decat rational. Dorinta de integrare e fara indoiala sincera. In schimb prezentarea normelor occidentale abstract, in afara sistemului de drept romano-catolic, ca si efortul ortodox de a eluda fondul religios al integrarii, de a inlocui dialogul cu Roma cu paleative culturale e contrapoductiv.
Cum poate fi depasit barajul de comunicare, cooperare si coordonare a activitatiilor greco-orodoxo--occidentale? Religia este cheia, fundamentul comportamentului social-economic, asa ca unificarea Europei numai pe baza unui acquis tehnocratic si abstract, fara reunificarea normelor si valorilor crestinismului rupt in doua de o mie de ani e inca iluzorie. Sa ne reamintim ca interdependenta religie-societate a fost o jumatate de secol tabuizata in Lagarul comunisto-ortodox si denuntata ca misticism retrograd si reactionar. Asa ca nu-i de mirare ca ortodocsii ocolesc inca cu teama aceasta problema. 
De la Weber, Marx exista o continuitate in abordarea barierelor de comunicare si a conflictelor generate de culturile religioase. Samuel P. Huntington in Civilizatii in conflict prevede conflictul cu islamul din Afganistan si Irak. Niall Ferguson de la New York University vede si azi in stagnarea economica din Germania un rezultat al diminuarii eticii protestante. Barro si McCleary, specialisti de la National Bureau of Economic Research al USA, au colectat date si au analizat relatia dintre credinta in Dumnezeu, rai si iad, frecventarea lacaselor de cult si dezvoltarea economica in 59 de state.
Universitatea din Michigan face o clasificare periodica a culturilor, in spatele carora e intoadeuna o religie dominanta, pe baza a patru valori; rational-seculare; traditionale; de supravietuire; de autoexprimare.
• Europa catolica. Gradul de libertate, de autoexprimare este mare, iar intre valorile rationale, secularizate si cele traditionale exista un echilibru. Stabilitatea sociala, sistemul de asigurari sociale a tot cuprinzator face ca valorile de supravietuire individuala sa fie slab dezvoltate. 
• Europa protestanta. Aici atit gradul de libertate personala, de autoexprimare, cît si cel al valorilor rationale, secularizare sunt cele mai ridicate din lume. La fel ca in Europa romano-catolica si din aceleasi considerente, valorile de supravietuire individuala sunt slab dezvoltate. 
• Europa ortodoxa. Fara un sistem social functionabil, capacitatea de supravietuire a rusilor si românilor este cu totul remarcabila, a moldovenilor e, in strinsa concurenta cu a rusilor, poate cea mai ridicata din lume. In România normele traditionale sunt mult mai pregnante decit cele rationale, secularizate. Ca urmare capacitatea, vointa de autoexprimare are valorile cele mai scazute din lume. 
• Tarile anglofone. Gradul de libertate, de autoexprimare este similar, la nivelul tarilor protestante euro-atlantice, dar nivelul valorilor rationale, secularizate este mult mai redus. Mai ales in S.U.A. domina valorile traditionale. 
• America de Sud. Catolicismul lationo-american este o inbinare a valorilor traditionale cu cele de libertate si autoexprimare, dar ponderea celor traditionale este clar dominanta, in asa fel ca se deosebeste marcant atit de America de Nord cit si de Europa, de unde au venit colonistii spanioli si portigheji. 
• Tarile confucianiste. Religia asiatica este in cautarea unui echilibru, armonie in relatiile umane, dupa modelul astrala sau cel din natura. Asa ca gradul de valori seculare, rationale este foarte ridicat, la nivelul tarilor nordice europene. In plus exista un echilibru intre valorile de supravietuire si cele de autoexprimare. 
• Asia. In tarile in care s-a raspindit religia abrahamica, a unui Dumnezeu unic si abstract, domina atit valorile de supravietuire cît si cele traditionale. Asa ca valorile si normele libertatii individuale, de autoexpresie si cele legate de secularism si rationalism sunt inca subdezvoltate. 
• Africa. In tarile in mod traditional animiste sau convertite in perioada coloniala la crestinism sau mahomedanism domina valorile traditionaliste si de supravietuire. Cele de libertate, de autoexprimare si cele rationale, secularizate sunt cele mai subdezvolate din lume.
In completarea modului nordamerican de a percepe si clasifica normele si valorile dominante in culturile religioase, sa trecem in revista si cinci principii ale scolii sociologice de la Frankfurt. 
• Principiul reciprocitatii. In fiecare societate umana exista un cod de comunicare, reguli clare dupa care se fac cadouri, se saluta, se accepta, se exclud, se fac complimente, se jignesc etc. Asa ajung oamenii în final sa-si coordoneze activitatiile si sa coopereze pozitiv, adica sa faca casatorii, afaceri, organizatii stabile, sau sa coopereze negativ, sa divorteze, sa intre in conflict, razboi etc. 
• Principiul preferintei. In fiecare societate se face in permanenta judecatii de valoare, o departajare intre bun si rau, intre tolerabil si intolerabil, se moralizeaza permanent si de regula invinge ceea ce a fost din totdeauna, sfînta traditia. In relatiile noastre preferam sau respingem. De aceea s-a institutionalizat toleranta pentru celalalt, care merge pina la a crede ca si in stiintele sociale este posibila lipsa de prejudecati. 
• Principiul identitatii colective. Societatiile umane au granite - unii sunt acceptati, altii sunt exclusi. In numele individualismului, cosmopolismului, globalizarii putem desigur protesta, dar fara mare succes. 
• Principiul camuflarii si al comunicarii subtile, indirecte, sau al tabuului. Toate societatiile umane au un cod de comunicare in care este implicit, totusi foarte clar definit, ceea ce se poate spune si ceea ce este dupa perdea, interzis, tabu. Chiar si cei care lupta inpotriva tabuurile, de regula le reformuleaza, modernizeaza pe cele vechi sau creaza unele noi, cum a fost cazul iluministilor, sau mai recent, al comunistilor, al globalistilor. 
• Principiul consecintelor fatale. Fiecare actiune, intreprindere umana are ca urmare o consecinta mai mult sau mai putin dorita, care la rindul ei genereaza altele la fel de putin controlabile s.a.m.d. In trecut acest lant al slabiciunilor era definit ca ceea ce ti-e scris, soarta sau destin. In zilele noastre, in era individualismului, acest principiu oarecum fatalist este controversat pentru ca omul modern crede ca totul depinde de el. 
Fundamentul cultural al normelor si valoriilor, al organizatiilor este codul religios al societatii, dupa cum se poate oberva folosind modelul americana si principiile germane. Adevar implacabil cu care s-au luptat imperialistii din sec. 19, comunistii din sec. 20 si se confrunta in zilele noastre teoreticienii si practicienii globalizarii, ai integrarii in UE. Pentru ca fara o armonizare a valorilor ortodoxiei cu cele ale occidentului integrarea social-economica, a organizatiilor din est si vest este iluzorie. Greco-ortodocsii ori se reorienteze si reorganizeaza dupa achizitiile comunitare occidentale, ori ramin la periferie Europei. Chestiune veche si bine cunoscuta, din pacate azi politic incorecta. 
De un mileniu se pune problema refacerii unitatii crestine si numai apoi a celei politico-administrative în Europa. In prezent se procedeaza exact pe dos. Se implementeaza acquis-ul UE, forma laica a codului canonic romano-catolic si apoi, sau în cel mai bun caz concomitent, va avea loc cindva si armonizarea valorilor. In tranzitia culturii organizatiilor greco-ortodoxe spre modelul UE se introduc de peste un deceniu legi, institutii occidentale in speranta ca forma va genara fondul, dar pentru ca se ocoleste inca dihotomia valorilor, normelor, pe scurt dimensiunea religiosa a integrarii in Europa, rezultatele sunt sub asteptari, sau periculoase ca deraparea financiara a greco-ortodocsilor.

 

Credinta si ratiunea

Mircea Eliade a demonstrat convingator nevoia oamenilor de a se orienta in viata prin diferentierea clara dintre timpul si spatiul sacru si profan. Si dupa filozoful Martin Heidegger exista doua feluri de a gandi, ambele perfect legitime, dar care nu au nimic de a face una cu alta. Una orientata spre scopul, rostul existentei, imposibil de masurat si quatificat, dar absolut necesara si una, sa-i zicem practica, matematica, orientata spre obtinerea unor rezultate palpabile, concrete, pe care omul le poate stapani, reproduce si le poate demonstra stiintific in sensul stiintelor naturale.
Spatiul si timpul sacru sunt un domeniu al gandirii speculative orientate spre sensul, ratiunea de a fi a omului si cel profan rezervat activitatii rational concrete, cuntificabile. Sa urmarim relatia dintre credinta si ratiune de a lungul timpului. Nu numai Heidegger ne atrage atentia ca in vremea noastra in care gandirea stiintifica, cuantificabila, sa-i zicem matematica, sarbatoreste un trumf dupa altul, desigur spre binele tuturora, oamenii sunt oarecum tentati sa pierda din vedere nesesitatea de a reflectata si asupra lor insisi, pentru ca, la urma urmelor, fiecare om trebuie sa creada in ceva!
Credinta, dupa Eliade, Löwith, Ratzinger, papa Benedict XVII, este punctul de plecare a tuturor actiunilor mai mult sau mai putin cuantificabile si fara de care omul ar fi complet dezorietat in viata, intr-un timp si spatiu fara repere. Omul nu traieste numai din concret, din painea zilnica, el vrea, trebuie sa stie, dece e pe lume, cum sa-si organizeze viata si ce se alege de el dupa moarte.
Pozitivismul zilelor noastre este in contradictie flagranta cu crestinismul, pentru ca ne obliga sa ne marginim la metodologia stiintelor naturale, care fara doar si poate ne-a imbogatit cotidianul, dar prin pretentia de a ocupa si domeniul credintei, a rostului existentei, ne ingusteaza orizontul vietii.
Sa nu pierdem din vedere ca libertatea omului de a stapanii prin cercetarea metodica realitatea concreta, este precedata de credinta ca aceasta este si posibila si necesata. Dar sa ne reintoarcem la zorile umanitatii cand experientele religioase se concretizau in mituri, dupa care a urmat, dupa Ratzinger, trei forme de a le confirma sau depasi.
1.Prima forma de a depasi faza primitiva a mitului este experienta misticului, care intra in contact direct cu Absolutul si apoi cu comunitatea sa, cu cei care nu au acest har, asa ca ei se marginesc, sau mai bine zis sunt obligati in al crede pe primul si se multumeasca cu o credinta de mana a doua. In felul acesta mitul este conservat prin experienta misticului.
2.A doua forma este revolutia monoteista, a carei forma clasica o gasim in credinta Israelului unde mitul este inlaturat, denuntat ca o simpla facatura a omului si Absolutul este propagat de profetii care vorbesc in numele, la chemarea lui Dumnezeu. Vechiul, Noul Testamen si Coranul sunt textele fundamentale ale traditie monoteiste, abrahamice.
3.A treia forma este rationalismul, iluminismul, a caror radacini pornesc de la filozofii greci din antichitate. Pentru ei miturile sunt o forma de cunoastere primitiva, prestiintifica, care trebuie depasita si inlocuita cu Absolutul cunostiintelor rationale. Religia este astfel inutila, fara importanta, ea poate fi tolerata in cel mai bun caz ca un ceremonial politic al cetatii.
Ultima forma de depasire a mitului nu mai are nimic de a face cu religia, din contra, rationalismul, materialismul urmareste lichidarea formelor prestiintifice si este astazi cea mai raspandita forma de abordare a adevarului. In Franta laicismul a devenit pe aceasta cale chiar o pseudo religie de stat cu un Weltanschauung propriu. Nu este deloc exclus ca acest curent stiintific sa aibe in fata un viitor chiar mai stralucit decat cel din zilele noastre. Pretentia de absolut a cunostiintelor stiintifice isi depaseste mandatul si vrea sa ocupe tot Weltanschauung-ul, sa inlocuiasca absolutul, care se afla, dupa cum am constatat, pe un palier paralel, incompatibil cu rationalismul, iluminismul cotidian.
Sa urmarim, impreuna cu Löwith si Ratzinger, etapele istorice ale cunoasterii: orientarea magica, metafizica si cea din zilele noastre, stiintifica, modelul fiind cel, sa-i zicem matematic, din stiintele naturale, care fiecare are de a face cu o credinta si care-i sta oarecum in cale. Oamanii au renuntat azi sa caute sensul ascuns al existentei. Aceasta inclinatie a spiritului pare contemporanilor aproape o pierdere de vreme, fara sansa unui rezultat care sa merite efortul. De aceea, mai bine sa ne concentram asupra ceea ce avem concret in mana si ne putem face pe aceasta cale viata cat mai agreabila. Asa am inceput pe nesimtite sa pierden din vedere examinarea realitatii, adevarului si sa acceptam satatus-ul quo pozitivist, fara perspectiva sensului vietii. Cum s-a ajuns aici?
1.Verum est ens, existenta era adevarul. Pentru omul din antichitate si die era medievala existenta era adevarata pentru ca era a Divinitatii. Gandul, fapta din perspectiva Creatorului Suprem sunt unitare. Ce face omul este o activitate mestesugareasca mai mult sau mai putin intamplatore, perisabila si nu are nimic de a face cu adevarata cunoastere. Dupa Descartes istoria nu e stiinta. Universitatiile medievale nu se preocupau de cercetarea stiintifica.
2.Verum quia factum, adevarata cunoastere pentru noi este numai ceea ce facem singuri. Dupa Descartes, filozoful Giambattista Vico (1688-1744) schimba paradigma scolasticii, Verum est ens in Verum quia factum. Dupa Löwith si Ratzinger acesta e momentul in care apare gandirea moderna si se se termina vechea metafizica. Ei demonstreaza mai departe cum Divinitatea s-a transformat pe nesimtite in Progresul, la care ne inchinam, mai mult sau mai putin, noi astazi. Vico il urmeaza formal pe Aristotel, dupa care adevarata cunoastere este aceea a cunoasterii originii, esentei fenomenului, dar el merge mai departe si afirma ca putem afla numai adevarul pe care l-am produs noi insine. Astfel vechia egalitate dintre Adevar si Existenta este inlocuita cu Adevarul si Realitatea, pe care a produs-o omul. Astfel preocuparea primordiala a spiritului uman nu mai e existenta ca atare, ci realitatiile produse de om. Cosmosul nu este produsul omului si in ultima instanta este de nepatrus, de aceea omul modern incepe sa se preocupe de opera sa proprie, palpabila. Daca in trecut sensul existentei era forma suprema a gandirii ea devine dintr-o data nesemnificativa si ceea era desconsiderat, istoria, pe langa matematica, devin adevaratele stiinte. Mai mult decat atata istoriea inghite si transforma mai tot imprejurul ei. Filozofia devine prin Comte, Hegel o chestiune a istoriei, teologie la fel. Nu numai economia este vazuta de Marx din punct de vedere istoric, dar ci chiar si stiintele naturale. La Darwin avem de a face cu istoria vietii. Intr-un cuvant numai ceea ce face omul era cogniscibi. El insusi devine in final un factum.
3.Verum quia faciedum, adevarul este de realizat. Tranzitia de la Verum cum factum la Verum quia faciedum este bine definita de Marx: filozofii au interpretat pana acum lumea, acum e important sa o schimbam. Adevarul nu mai consta in existenta ca atare, nici in faptele oamenilor din trecut, ci in schimbarea lumii. Si triumful istoriei asupra speculatiilor paleste in fata noii actiuni, a viitorului luminos la care trebuie sa se raporteaze acum adevarul.
La inceput, crestinismului si rationalismul, iluminismul faceau casa buna impreuna si la ascentiunea istoricismului crestinii au tinut oarecum pasul, insa curentul care vede adevarul in schimbarea lumii a dus la Razboiul Rece. Ortodocsii s-au baricadat in mesianicul Lagar comunist, iar occcidentali erau incercati si ei de cantecul de sirena al adevarului din viitorul mai bun cu ajutorul teologiei eliberarii, de aceiasi sorginta. Criza generata de implozia Lagarului ortodoxo-comunist si iluziei viitorului de aur a omului nou in est si de esecul teologiei eliberarii in vest, continua, pentru ca refacerea armoniei pierdute dintre credinta si ratiune si pe aceasta baza refacerea unitatii crestine se lasa asteptate. Atata vreme cat adevarul este de realizat in viitor, ca pana acuma, desigur in forme noi dar cu aceisi maduva, criza se va perpetua si ea in forme la fel de diverse.
Problematica credinta si religie este vasta, totusi cateva repere se pot desprinde din lucrarile pe care le-am folosit in prezentarea de mai sus, Mircea Eliade: Geschichte der religioesen Ideen. Freiburg 1978-91; Karl Löwith: Weltgeschichtliche und Heilgeschehen. Die teologischen Voraussetzungen der Geschichtsphilosophie. Stuttgart 2004; Jopseph Ratzinger: Einführung in das Christentum. Muenchen 1968 si Glaube, Wahrheit, Tolerenz. Freiburg 2003, si nu in ultimul rand Fides et Ratio, 1998, in care Fericitului papa Ioan Paul II vede in relatia dintre credinta si ratiune - subtitlul enciclicii - cele doua aripi, care permit spiritului uman sa se inalte si sa priveasca adevarul.

www.viorel-roman.ro

 

___________________________________________

 

 

http://www.agero-stuttgart.de/

http://www.scribd.com/doina_dragut Revista Constelatii diamantine, Craiova, anul III, nr. 7(23)/2012

http://prodiaspora.de/index.php/eseuri/8620-viorel-roman-credin-i-raiune

http://www.asiiromani.com/sens-giratoriu/13319-credinta-si-ratiune.html

http://www.armoniiculturale.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=2297:viorel-roman-credin-i-raiune&catid=422:evenimente&Itemid=53

http://www.observatorul.com/Default.asp?action=articleviewdetail&ID=11614

http://www.clipa.com/a4107-Credinta-si-ratiunea.aspx

http://www.revistasingur.ro/altele/8024-viorel-roman-credinta-si-ratiunea

http://melidoniumm.wordpress.com/2012/07/22/viorel-roman-credinta-si-ratiune/

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
22. Februar 2013 5 22 /02 /Februar /2013 10:02

 

Benedict XVI (2005 - 2013)

 

Dupa ce Papa a anutat la 11 februarie 2013 in limba latina ca se retrage din lume la 28 februarie, ora 20, ceea ceste o adevarata revolutie in Biserica, deruta este totala. Un fulger din senin la Vatican! Poate un parinte sa renunte la functie? Ce consecinta va avea acest act pentru Biserica, pentru urmasi sai? Ce va face episcopul emeritus al Romei in continuare?

 

Iata un prim raspuns inspirat. Cardinalul Ravasi dupa ce isi exprima admiratia, recunostiinta fata de Papa face o analogie a derutei actuale cu Ex. 17 din Vechiul Testament: noi ramanem in vale, unde-i Amalek, unde-i praf, unde domneste frica, rautatea, teroarea, dar unde este si speranta, unde a rezistat in ultimi opt ani Papa. Din acest moment noi stim ca pe munte el se roaga pentru noi.

 

In valea zilelor noastre, pontificatul marelui teolog si filozof este perceput diferit. Dupa esecul Lagarului ortodox, ei sunt acceptati in Europa latina, dar fara refacerea unitatii crestine, ei nu pot accepta in pectore realitatea. Neoprotestantii, care in conceptia Romei, nu au Biserica ci case de rugaciune, sunt la fel de nemultumiti, ca si ortodocsii, ca modelul lor de mantuire a lumii a esuat in Razboiul Rece. Musulmanii, periferizati de rationalitatea occidentala, sunt revoltati. Evrei, poporul ales, cred ca sunt mantuiti de la nastere, si astfel iritati de rugaciunile Papei pentru ei. Confruntarea religiilor asiatice cu lumea moderna, latina nu este mai putin plina de surprize, chiar daca europenii sunt mai ales familiarizati cu disensiunile religiilor abrahamice din fostul Imperiu Roman.

 

Daca ni se arunca permanent praf in ochi si frica, rautatea, teroarea sunt omni prezente nu-i deloc surprinzator ca - in vale - domneste confuzia si este greu de a evaluat mostenirea Papei care se urca pe munte, dar ramane cu noi, chiar daca nu-l mai vedem, dupa cum ne-a asigurat el insusi. Repere gasim in vasta sa opera, in enciclicile sale, in faptul ca a ales numele Sf. Benedict, patronul Europei.

 

Determinant pentru decizia Papei trebuie sa fie, pe langa varsta inaintata, esecul refacerii unitatii crestine dupa anul de gratie 1989, care apasa acum asupra noastra, a tuturora, ca o mantie de plumb, generand, frica, rautate, teroare si o quasi jena inexplicabila, dar dominanta. La 50 de ani de la Conciliul Vatican II, unde Joseph Ratzinger a fost unul din teologi, insasi lumea catolica mai are nevoie de timp pentru a-i realiza dezideratele. Ridicarea excomunicarii reciproce, de la Marea Schisma 1054, de catre papa Paul al VI-lea si patriarhului Athenagoras 1965 este la fel o revolutie neterminata. De exemplu, in 1967 Biserica Ortodoxa Romana era inpotriva uniri bisericilor.

 

Va fi urmatorul papa un traditionalist, fundamentalist sau un reformator? Ortodocsii si protestantii, uniti in cuget si simtiri, vor un papa din lumea treia, de preferinta de culoare, ca Barack Hussein Obama II, un reformator ecumenic si daca-i posibil un adept al teologiei eliberarii (inacceptabila pentru Benedict XVI). Evreii se indoiesc ca urmatorul papa, traditionalist sau reformator, va avea nivelul profesorului de teologie fundamentala ajuns urmas al Sf. Petru si astfel dialogul cu Roma va suferi. La fel musulmanii, preocupati de revoltele lor, ca si evreii, vor regreta probabil pe actualul Papa cu care au avut totusi un diferend privind ratiunea si credinta.

 

Mult peste un miliard de fideli, sute de mii de preoti, calugari, calugarite catolice si dupa cum am vazut mai sus, toti crestinii, chiar si israelitii, nusulamanii, asiaticii asteapta ca pana la Sf. Pasti cei 117 cardinali in varsta de pana la 80 de ani (Ratzinger are deja 85 de ani) din 50 de tari sa alega din mijlocul lor pe cel de al 266 papa in Capela Sixtina din Vatican. Se vehiculeaza fireste deja mai multe nume, care vor iesi, in mod traditional, din conclava cum au intrat, cardinali si noul papa se va confrunta imediat cu exigentele exprimate de Benedikt XVI putin inainte de 11 feb.: refacerea unitatii crestine, denuntarea individualismului, (dictaturii) relativismului si falsa credinta.

 

De la inceputul pontificatului am publicat mai multe articole cu aceasta tema pe care indraznesc sa le anexez cu speranta ca ar putea fi utile intalegerii importantei dialogului romanilor cu Roma.

 

www.viorel-roman.ro

 

Bremen la 20 februarie 2013

 

 

Benedict XVI – raţiune şi credinţă

 

Prelegerea Papei la Universitatea din Regensburg despre raţiune şi credinţă, una din temele sale preferate, a generat proteste în lumea islamică în legătura cu un citat din dialogul dintre împăratului bizantin Manuel II Paleologul şi un persan în anul 1391. „Arată-mi ce a adus Mahomed nou – iî spune împăratul persanului - şi vei vedea numai lucruri rele şi inumane, el predică fidelilor propagarea credinţei cu sabia.” Impunerea credinţei cu forţa n-are sens: „Lui Dumnezeu nu-i place sângele, acţiunea fără raţiune îi displace. Credinţa este un fruct al sufletului, nu al corpului. Cine vrea să propage credinţa, are nevoie de o vorba bună şi o gândire sănătoasă, nu de forţă şi ameninţare. Pentru a convinge, nu e nevoie de braţ, nici de instrumente de bătut sau altele de acest gen, prin care poate fi cineva ameninţat cu moartea ...”

 

Pentru împăratul crescut în filozofia greacă, cine nu acţionează raţional, e de la sine înţeles împotriva lui Dumnezeu. La musulmani Dumnezeu este transcendental în mod absolut, n-are obligaţia raţionalităţii. Dacă vrea El, omul trebuie să se închine şi idolilor. Aveam ca urmare două percepţii a lui Dumnezeu. La traducerea din ebraică în greacă a Vechiului Testament – Septuaginta - era de la sine înţeles că la început a fost logosul. Dumnezeu acţionează cu logosul, ceea ce este cuvânt şi raţiune în acelaşi timp. După Evanghelie la început a fost cuvântul / logosul şi logosul, adică cuvântul este Dumnezeu. Sinteză între credinţa biblică ebraică şi raţionalitatea filozofiei greceşti nu este întâmplătoare. Ea este esenţa prelegerii papei.

 

Încă din evul mediu teologi au încercat disocierea sintezei dintre logosul grecilor şi creştinism. Rezultatul a fost un Dumnezeu voluntarist, care nu mai era legat de logos, de raţiune şi iubire, ci putea în atotputernicia sa acţiona voluntarist, absolut liber. Cum îl definesc musulmanii pe a tot puternicul Alah. Această transcendenţă şi natură complet diferită a lui Dumnezeu mergea până a nega înclinaţia noastră pentru bine şi raţiune, după chipul şi asemănarea Lui. Biserica n-a renunţat însă niciodată la analogia dintre Dumnezeu şi om, păstrând desigur proporţiile dintre finit şi infinit. Însăşi slujba religioasă este o îmbinare între cuvântul lui Dumnezeu şi raţiunea noastră. Sinteza dintre credinţa biblică şi filozofia greacă este determinantă până în zilele noastre, iar dacă mai adăugam la aceasta şi moştenirea Romei avem în faţă ce a ce numim noi azi Europa / Uniunea Europeana.

 

Elenizarea creştinismului, care era de la sine înţeles împăratul grec, s-a confruntat şi se confruntă neîncetat cu încercări de a le disocia una de alta. Reforma germană din sec. 16 cu programul sola scriptura urmarea eliberarea credinţei de corsetul filozofic. Metafizica părea reformaţilor lui Luther un model străin, de împrumut, de care trebuia eliberată credinţa originară, aşa cum a fost în forma sa genuină, biblică. Rezultatul a fost înlocuirea Bisericii cu Templul şi Casa de rugăciuni. Războaie religioase.

 

Al doilea val de marginalizare a filozofiei greceşti de credinţă are loc în sec. 19 şi 20 în Europa. Totul pleacă de la Pascal. El face o deosebire între Dumnezeul filozofilor şi cel al lui Abraham, Isac şi Iacob. Mai ales teologul Adolf von Harnack pleda pentru omul Hristos şi mesajul sau simplu, adică tot ceea ce punea în umbră elenismul. Isus a pus accentul pe morală nu pe cult. El este iniţiatorul unei chemări morale pline de omenie, care-l eliberează, aşa credea von Harnack, pe omul modern de elementele filozofice şi teologice şi mai ales de credinţa în Fiul lui Dumnezeu şi în Trinitate.

 

Pentru von Harnack, ca pentru mulţi contemporani, teologia era istorie şi ştiinţă, iar sinteza dintre platonism (cartesianism) şi empirism, atât de populară în zilele noastre, întăreşte această tendinţă. Ştiinţa se bazează pe raţionalitatea matematică a materiei şi pe experiment, care-i dă certitudinea valabilităţii experimentului. Acest concept din ştiinţele naturii este aplicat însă cu aceiaşi stringenţă şi istoriei, psihologiei, filozofie, sociologiei. Dumnezeu, credinţa este lăsată la o parte, ca o chestiune pre- sau chiar neştiinţifică. În felul aceste este redusă şi sfera ştiinţei şi cea a raţiunii. Nihilismul.

 

Din încercarea de a trata teologia ca ştiinţă a rezultat un creştinism fragmentat şi sărăcăcios, cu rezultatul că şi omul, care se întreabă „de unde venim şi încotro mergem?” rămâne chircit. În ceea ce defineşte ştiinţa ca raţiune, problemele legate de religie şi etică devin subiective. Aşa devine conştiinţa subiectivă şi ultima instanţă morală. Religia ca şi etica pierd astfel forţa colectivă, devin aleatori şi periculoase pentru umanitate. Patologia religiei şi raţiunii din vremea noastă este urmarea îngrădirii raţiunii, căreia chestiunile de credinţă şi morală i-au devenit străine.

 

Al treilea val de marginalizarea elenismului din creştinism a apărut în era globalizării în care o multitudine de culturi întră în contact. În dialog cu alte culturi se afirmă că grecizarea creştinismului nu mai trebuie să fie o condiţie preliminară. Mesajul Noului Testament trebuie sa redevină mai simplu, eliberat de filozofia greacă, pentru a permite diferitelor culturi să se definească din nou, şi de la sine. Aceasta idee este falsă pentru că Noul Testament a fost scris în greacă şi poartă pecetea acestui spirit. Bine înţeles că nu toate culturile trebuie să urmeze etapele devenirii Bisericii, dar interdependenţa dintre credinţă şi raţiune este componenta indisolubilă credinţei.

 

Critica raţionalităţii moderne nu trebuie să fie înţeleasă ca o încercare de a ne reîntoarce la vremurile de dinainte de iluminism. Toată lumea este recunoscătoare pentru progresele pe care le-a făcut omenirea în ultimele două secole. În afară de asta, etica cercetătorului ştiinţific este pătrunsă de respect faţă de adevăr şi în felul acesta poartă în sine una din caracteristicile fundamentale ale creştinismului.

 

Raţiunii trebuie să i se deschidă noi perspective. O critică negativă nu-şi are locul. Dar în ciuda bucuriei în faţă atâtor noi posibilităţi pe care şi le-a cucerit omul, nu se poate trece cu vederea primejdiile care-l pasc. De aceea trebuie găsită o cale de reîmpacare a credinţei cu raţiunea. Teologia trebuie să iasă din strunga disciplinelor sociale, umaniste şi să se concentreze asupra raţonalităţii credinţei. Numai pe această cale se poate realiza un dialog autentic al culturilor şi religiilor.

 

In lumea occidental domină acum concepţia raţionalităţii pozitiviste cu şcoliile filozofice aferente. Dar tocmai această poziţie lezează profund celelalte culturi religioase din lume şi face un dialog imposibil. Marginalizarea dumnezeirii din universalitatea raţionalităţii este percepută în lumea neoccidentală ca o punerea la îndoială a ceea ce este mai preţios în credinţa fiecăruia, şi pretutindeni. Raţiunea surdă la credinţă, trimisă la subsol, e incapabilă să participe la un dialog al culturilor.

 

După această trecere în revistă a tezelor expuse de Benedict XVI la Regensburg, unde a fost profesor, putem fi optimişti în ceea ce priveşte dialogul, reunificarea bisericilor surori, romano-catolică şi ortodoxă. Discuţiile în acest sens dintre catolici şi Patriarhatul slavilor orientali de la Belgrad, de unde a pornit în ultimul deceniu războiul religios al slavilor de sud, este de bun augur şi pentru toţi români.

 

Mare problema va fi apoi dialogul cu celelalte culturi religioase, mai ales cu islamul unde demersul papei nu este încă înţeles, sau şi mai grav, greşit perceput, după cum ne-au arătat manifestaţiile de protest şi chiar victimele din ultima luna. Conştient de dificultăţile armoniei între credinţă şi raţiune, dialogului dintre teologi, filozofi şi culturi religioase, papa a fost „profund mâhnit” de felul cum a fost percepută discursul său de unii musulmani. Dar parcă având o premoniţie a acesteia, în încheierea prelegerii sale, Benedict ne reaminteşte de un moment al discuţiilor dintre Socrate şi Phaidon. După ce a auzit atâtea ideii filozofice îndoielnice şi false, Socrate îi spune: e de înţeles dacă cineva după ce a auzit atâtea idei false, rămâne pentru tot restul vieţii sale cu o ură şi dispreţ pentru toate discuţiile în legătura cu a fi.

 

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen / 2006-10-10

 

Traian - Benedict XVI

 

Anul acesta se sărbătoresc 1900 de ani de la căderea Sarmisegetuzei lui Decebal şi venirea legiunilor Împăratului roman Traian în Dacia, actul de naştere a romanităţii la nord de Dunăre. Vor găsi românii cu acest prilej, în ceasul al 12-lea al reintegrării lor în UE / Uniune Europeană - Sfântul Imperiului Roman de azi -, forţa să refacă şi unitatea spirituală cu punctul de plecarea a istoriei şi civilizaţiei lor, cu Roma eternă?

 

„Lagăr”-ul comunist s-a prăbuşit pentru că Decalogul lui Dumnezeu era scos din societate, relaţia între muncă şi salar dispăruse, interdependenţa dintre sexualitate şi procreere era alterată. Dictatura proletarilor din răsăritul Europei se baza pe doctrina marxist-leninistă şi cu toate că era o diferenţa clară între comunismul catolic din Polonia, ortodox din România, protestant din Germania, exista o aversiune comună – „religia e opium pentru popor”. Catolicii au regăsit calea spre UE, ortodocşi încă nu.

 

Din anul 1989, tranziţia de la uniformitatea, mediocritatea comunistă la libertatea şi responsabilitatea individuală este mai dificilă decât s-a presupus. În Germania sunt localităţi în care jumătate din populaţie e nebotezată, foştii comunişti cer salarii ca în vest, cu toate ca productivitatea muncii lor e numai 2/3. Transferul din vest spre est e de o mie de miliarde de euro şi va continua până în 2018, când nu mai va fi nici un muncitor, care să fie fost afectat de comunism. Într-o societate, pentru a supravieţui, o familie de două persoane trebui să aibă în medie 2,1 copii. În Germania ca şi în România raportul actual e catastrofal, de numai 1,3! Vor dispare aceste neamuri?

 

În cele două state româneşti avem de a face cu aceleaşi fenomene negative. În Moldova comuniştii dau tonul, aşa că între Prut şi Nistru restabilirea normalităţii va dura. Mai ales că România şi Moldova nu se pot baza pe un transfer financiar din vest, iar erodarea raportului muncă-salar e atât de gravă că milioane îşi iau lumea în cap, fug şi muncesc în vest, pentru a scăpa de pacostea „la comun”, încă în vigoare pe meleagurile lor. În aceste condiţii descreşterea populaţie e numai o „pierdere colaterală”? Se vor regenera moldo-valahii în tranziţie sau vor vegeta izolaţi, într-o cultură ortodoxă de anonimat la periferia Europei, zilieri cu câţiva euro / zi?

 

Nemţii şi românii au pierdut Războiul Mondial II şi fenomenele de mai sus sunt rezultatul ocupaţiei Armatei Roşii. Mai ales moldo-valahii sunt complet dezorientaţi. Interzicerea de către comunişti a Bisericii Unite şi reorientarea cu forţa a 2000 de bisericii, inclusiv a unui milion şi jumătate de greco-catolice din Transilvania, de la Roma spre Moscova, face dificilă perceperea valorilor şi normelor vesteuropene şi implicit cooperarea şi coordonarea activităţilor româno-occidentale. Iar faptul că se sabotează şi azi Biserica Unită şi dialogul cu Benedict XVI - primul Papă german de la Reformă, care cunoaşte ca nimeni altul trauma postbelică a conaţionalilor lui şi a românilor -, are consecinţe defavorabile în integrarea ortodocşilor în Europa.

 

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen / 2006-03-14

 

Benedict XVI şi Holocaustul evreilor

 

Alegerea surprinzătoare a unui Papă german, la 60 de ani de la ziua de naştere (20.4.) şi apoi sinuciderea criminalului Adolf Hitler - organizatorul Holocaustului -, atrage involuntar atenţia asupra destinului nemţilor si evreilor. Benedict XVI are misiunea de a depăşi traumele sec. XX, de a construii o Europa Unită, de a reface unitatea creştină şi mai ales prietenia unică, plină de mister dintre evrei şi nemţi, care au slujit Sfântul Imperiu, ca nimeni alţii, şi au contribuit la civilizarea lumii. Evreii sunt poporul ales a lui Dumnezeu, iar nemţii al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, care a durat o mie de ani, „Imperiul German” (II), 40 de ani, iar cel „naţional-socialist” (III), responsabil pentru uciderea evreilor, 12 ani. Statutul de popoare alese duce fără îndoială la explozii de energie creativă, imperială şi justifică poziţia lor unică la Roma, dar generează, nu de rare ori, o aversiune reciprocă şi a altor neamuri împotriva lor. Benedict XVI, cel mai mare filozof şi teolog contemporan, a ridicat ştacheta morală şi intelectuală la un asemenea nivel că şi nemţii au nevoie de timp până vor înţelege şi integra mesajul. Protestanţii din „Land”-urile din est traumatizaţi de ocupaţia rusă ortodoxo-comunistă s-au refugiat în ateism, iar cei din nord sub presiunea anglo-americană în relativism, multiculturalitate şi cultul Holocaustului. Muzeul Holocaustului din Washington, Berlin şi în curând la Bucureşti, sunt sanctuare unde se comemorează încercarea de exterminare a evreilor. Cultul Holocaustului are un canon iudaico-protestant, care nu cunoaşte iertarea păcatelor ca la creştini, iar pentru făptaşi şi urmaşi lor nu va exista iertare, în vecii vecilor. Pentru a înţelege „cultul”, protejat de legislaţia multor ţări şi de curând şi de România, sunt necesare cunoştinţe privind “regulile” după care se “construieşte” religia şi autonomia ei în raport cu societatea. Şi acest „cult” luptă pentru a câştiga adepţi, nu tolerează “revizionismul”, are o “inchiziţie” şi ca în orice credinţă, sensibilitatea fidelilor nu poate fi înţeleasă decât de cei uniţi de sacralizarea Holocaustului – izraeliţii, protestanţii şi mai nou ortodocşi moldo-valahi. Curând acest cult se va practica şi la Bucureşti, cu toate că tranziţia de la vechia izolare încă nu s-a încheiat. Românii nu sunt pregătiţi de a dialoga cu Roma şi a ieşi în lume. Benedict XVI readuce în actualitate moştenirea şi misiune istorică comună a evreilor şi creştinilor, necesitatea dialogului şi redă mai ales protestanţilor nemţi şi ortodocşilor moldo-valahi, traumatizaţi de războaie mondiale pierdute, de suveranitatea limitată de după capitularea necondiţionată şi de lungi ocupaţii militare cu ideologii anticreştine, credinţa într-un viitor comun mai bun în Europa Unită, în noul Sfânt Imperiu Roman.

 

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania / 2005-08-21

 

Benedict XVI – nomen est omen

 

Majoritatea germanilor s-au rupt de Roma prin Martin Luther, care a subminat Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană şi Adolf Hitler, care a târât Europa într-un răz-boi mondial şi a adus hoardele comuniste slave în inima Europa. La 20 aprilie 1945 el îşi serba ziua de naştere în pragul sinuciderii sale şi a germanilor. A urmat capitu-larea şi primejdia lichidării neamului, cum plănuiau Josef Stalin şi Henry Morgenthau, consilier al Preşedintelui SUA. După cinci secole, la 19 aprilie 2005 este ales din nou un papă german. Tot aşa cum papa slav, Ioan Paul II i-a reabilitat pe slavii, care s-au dezis de marxism-leninism şi s-au reîntors la creştinism, tot aşa Benedict XVI reface unitatea Germaniei, a acesteia cu Roma. Cardinalii au ales un neamţ după un slav şi pentru a reface prietenia acestor popoare. Ioan Paul II avea robusteţea fizica, fasci-naţia şi generozitatea sufletului slav. Pe de alta parte nici un papă nu a publicat atât de mult, înainte de a fi ales urmaş al Sfântului Petru, ca Benedict XVI. El este unul din marii filozofi si teologii ai timpului nostru, are disciplina, raţionalitatea şi puterea de munca germană, poate mai puţin fascinaţia mediatică, mistica înaintaşului. Cu toate astea el a fost ales şi pentru a garanta continuitatea. Nimeni nu cunoaşte mai bine Biserica, problemele vremii, ca Benedict XVI, „un simplu muncitor în via Domnu-lui”, după cum s-a autocaracterizat. La 78 de ani nu e de aşteptat un pontificat lung, dar el va veghia ca unitatea europeană să nu fie tulburată de exerimente, care în trecut au pornit de la germani şi azi de la musulmanii turci. Prea Fericitul Patriarh Teoctist (90) nu a paticipat personal la intronizarea papei, dar i-a adresat un mesaj plin de căldură în care pomeneşte de vizita la Bucureşti a lui Ioan Paul II „cel Mare” şi de „valoare de necontestat a dialogului dintre cele două Biserici surori din România, Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-Catolică... şi de nădejdea că Sanctitatea Voas-tră, ca unul ce aţi fost apropiat colaborator al sau (Ioan Paul II), veţi păstra şi sprijini acest dialog, întru împlinirea dorinţei noastre comune de realizare a unităţii depline a Bisericii.” Aceasta este condiţia sine qua non a integrării românilor în Uniunea Euro-peană, care va avea loc formal, de jure, în 2007, dar cea reală, de facto, care va face această aderare de durată şi autentică, nu duplicitară ca cea greco-ortodoxă, cere o depăşire a situaţiei în care milioane de români sunt „toleraţi” numai la munca de jos, căpşunari, sclavi pe plantaţiile occidentale. Mari speranţe se pun în Traian Băsescu în depăşirea acestui blocaj de comunicare, comuniune religioasă între români şi Roma. Vor găsi Preşedintele şi Prea Fericitul Teoctist calea scoaterii românilor din groapa milenară a mizeriei, corupţiei şi nedreptăţii? Papă îi va ajuta mai mult de cât predecesorii. Numele e program – nomen est omen - şi pentru cel de al 264 papă. Benedict este patronul Europei.

 

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania / 2005-04-24

 

Benedict XVI

 

Noul Papă va continua cursul Conciliului Vatican II, 1962-1965. Cariera cardinalului german Joseph Ratzinger începe ca preot 1951; doi ani mai târziu doctoratul; 1957, la 30 de ani, habilitarea, după care e prof. de dogmatică la Bonn, Münster, Tübingen, Regensburg; consilier al cardinalului Frings la Vatican II; 1977 arhiepiscop şi cardinal în München; 1981 urmaş al „marelui inchizitor”; 1986-92 preşedinte al comisiei Constituţiei Apostolice „Fidei Depositum”. Benedict XVI e un mare teolog şi filozof, care alături de Ioan Paul II, a contribuit la formularea documentelor recente ale Bisericii. Alegerea sa, după cea mai scurta conclavă din istorie, este atât garanţia continuării cursului predecesorului său, cât şi a cristalizării unor puncte de vedere tradiţionale, care vor da din nou siguranţă creştinilor ajunşi în bătaia vântului unei modernităţii îndoielnice. În sec. trecut mitul „clasei” şi „rasei” superioare au generat catastrofe. Divinizarea Revoluţiei şi Rasismul sunt depăşite, dar au apărut noi mituri politice, mai subtile, pentru ca sunt mai puţin clar definite şi nu de rare ori amalgamate cu valori autentice. In cartea „Valori în vremuri de tranziţie. Să facem faţă cerinţelor viitorului” apăruta în ed. Herder simultan cu alegerea sa, Benedict XVI precizează mituri noi: progresul, ştiinţa şi libertatea. Progresul a devenit o normă în politică şi în activitatea curentă. In ultimul secol s-au obţinut mari progrese în tehnică, medicină etc., dar ele încep să pericliteze omul şi natura. Cum poate fi pus progresul în slujba omului şi nu invers? Ştiinţa e raţională, dar există o patologie a ei, atunci când omul e în pericol să-şi piardă demnitatea. Ea poate devenii chiar inumană în experimente pe om, omul ca bancă de organe etc. De aceea trebuie subordonată imperativelor morale. Libertatea a început să fie anarhică, antiinstituţională, idolatrică. Libertatea umană nu poate fi altceva decât libertatea dreptăţii, a convieţuirii într-un respect reciproc, altfel devine o minciună şi duce la sclavie. Moralitatea raţională e mai presus de hotărârile colective, nu invers. Nimănui nu-i este permis în vest a batjocorii evreii sau musulmanii, dar în numele aceleiaşi libertăţii nici normele creştine nu trebuie călcate în picioare sau împroşcate cu noroi. În centrul noului pontificat stau modernizarea Bisericii, refacerea unităţii creştine şi dialogul cu celelalte credinţe. Fundamentul acestora, a precizat primul Papă al sec. XXI în cartea sa pomenită mai sus, e vechi de când lumea şi acceptat de toţi, cele 10 porunci nu-s proprietatea evreilor sau creştinilor, ci recta ratio, expresia raţională a unei morale universale. Ioan Paul II a învins colectivismul, a refăcut Europa, a schimbat Polonia şi faţa lumii. Benedict XVI începe lupta cu „dictatura relativismului”, va reface Germania, va da stabilitate Uniunii Europene şi siguranţă celor peste un miliard de creştini răspândiţi pe toate continentele.

 

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen / 2005-04-20

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
22. Februar 2013 5 22 /02 /Februar /2013 10:02

MIHAI VITEAZUL, CONTEMPORANUL NOSTRU

 

Comemorarea domnitorului Mihai Viteazu (1593-1601) se face azi, intr-o conjunctura surprinzator de similara cu cea in care a fost el ucis in urma cu secole. Cruciatii apusenii sunt din nou in razboi cu musulmanii, si românii, tot din proprie initiativa, de partea occidentalilor.

 

Sfinta Liga condusa de Papa Clemens VIII si Imparatul Rudolf II l-a primit pe Mihai cu bratele deschise si l-au indemant sa paraseasca ierarhia spirituala straina de romanitate. Papa Ioan Paul II, UE, NATO ii indeamna pe români la fel, sa revina la Roma, in tabara occidentalilor.

 

Unificarea Transilvaniei cu Tara Româneasca si Moldova sub auspicii apusene n-a durat pentru ca Mihai Viteazu nu a mers pe linia Romei. Acest refuz si orientarea lui subversiva spre Moscova si Constantinopol i-au fost fatale. A fost ucis de un general al Sfintei Ligi, iar valahii au recazut apoi din nou in servitudinea orientala, dezmembrati in mai multe provincii, dependente de straini.

 

Din aceleasi considerente si dupa aproape acelasi scenariu, acest destin tragic l-au avut dupa Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Ion Antonescu si Nicolae Ceausescu, chiar daca asasinii au fost, pentru primul din tabara greceasca si pentru ultimi doi, mina lunga a Moscovei.

 

Aspiratia românilor de a revenii, de a se reintegra in civilizatia latina, de care au fost izolati in mileniul trecut de greco-ptavoslavnici, este contracarata cu succes de centrele spirituale si politico-militare orientale, de a "doua Roma", Constantinopol si mai nou de "a treia Roma", Moscova.

 

Tranzitia, reforma, reintegrarea din zilele noastre in structurile occidentale, euro-atlantice nu se deosebesc de eforturile lui Mihai Viteazul, chiar daca limbajul nostru este secularizat, sofisticat si mijloacele propagandei raspindesc o ceata mai densa, peste un adevar elementar.

 

Dilema românilor este simpla si mereu aceiasi - Moscova sau Roma? Spre cine ne orientam? Mai ales in vremuri de restriste. Incercarile de a trage de timp, de a folosi intermediari, tinte false si duplicitatea bizantina pentru a eluda optiunii fundamentale duc cu necesitate spre dezastre nationale si moartea conducatorilor.

 

In acest sens, la comemorarea lui Mihai Viteazul n-are rost "debizantinizarea" sau "democratizarea" activitatii lui, el este contemporanul nostru.

 

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
22. Februar 2013 5 22 /02 /Februar /2013 09:59

 

Traian Basescu la Roma 2013


Pontificatul papei Benedict XVI si mandatul prezidential al lui Traian Basescu aproape ca se suprapun, de aceea ultima lor intalnire, 15 februarie 2013, a marcat situatia actuala a dialogului inceput atat de promitator de Fericitul Ioan Paul II la Bucuresti in anul 1999 si mai ales liniile directoare pentru urmasi.

  • In primul rand exista un consens privind promovarea acquis-ului comunitar, adica a drepturilor și a obligațiilor, a normelor si valorilor europene, a codului canonic romano-catolic modernizat si actualizat in permanenta, fundamentul juridic al UE, ceea ce presupune un dialog a occidentalilor cu toti ortodocsii, care sa depasesca nivelul miscarii ecumeniste din perioada Razboiului Rece.

  • In al doilea rand, Biserica Romei este angajata in procesul educational, nu numai prin Colegiul Pio Romeno, care pregateste preoti romani de aproape un secol, si doreste sa participe in continuare cu vasta sa experienta la depasirea marasmului din sistemul de invatamant actual din Romania. Pentru ca un tineret cu o slaba pregatire profesionala n-are sanse intr-o Europa unita.

  • In al treilea rand, milioanele de emigranti, care vor sa traiasa intr-un spatiu de civilizatie occidentala in care acquis-ul comunitar este de la sine intales (nu ca in Romania unde nici nu e intales, nici nu e transpus in practica) se bucura de sprijinul Bisericii romano-catolice prin punerea la dispozitie a sute de biserici unde greco-catolicii si ortodocsii romani sunt bineveniti. Integrarea lor in societate se face nu de rare ori cu sprijinul nemijlocit al Bisericii Romei.

  • In al patrulea rand, saracia mai ales a pensionarilor, actualmente mai numerosi decat salariatii sunt ajutati direct de Ordinul maltez, care a inplinit recent 900 de ani. In semn de apreciere presedintele Romaniei s-a intalnit cu Marele Maestru al Ordinului Cavalerilor de Malta si a decorat mai multi cavaleri.

  • In al cincilea rand, situatia Bisericii romano-catolice si greco-catolice sunt in mod firest, permanent in atentia papei de la Romei, mai ales ca jumatate de secol de dictatura ateista, ortodoxo-comunista, catolicii au suferit privatiuni si persecutii, care nici pana in zilele noastre nu au fost inlaturate.

Presedintele Basescu a fost extrem de impresionat de intrevederea cu papa Benedict XVI: Sa ma scuzati pentru sinceritate, dar daca nu as fi sincer, mai bine nu as vorbi. Sentimentul cu care am plecat a fost acela ca am avut o intalnire unica, care nu se va mai repeta, si care nici nu va mai putea avea vreodata un sentiment asemanator.


In calitatea sa de sef al statului si al bisericii ortodoxe, Traiana Basescu lasa urmasilor sai un sincer indem de continuarea dialogului cu Roma pentru integrarea de facto in marea familie europena occidentala. In conceptia constantinopolitana, seful statului este si capul bisericii ortodoxe. In simfonie cu statut. Si cu acest prilej presedintele n-a lasat nici un dubiu ca in Romaniei seful statului este si capul bisericii, pentru ca absolut toti preotii si ierarhii indiferent de rit sunt subordonatii, salariatii sai, ai statului.


In anul 2005 am avut prilejul, incurajat de prof. unv. dr. Dan Popescu, prorectorul Universitatii Lucian Blaga din Sibiu, sa prezint in cadrul unui simpozionul stiintific international - Saracie / bogatie si integrarea Romaniei in UE -, zece teze cu titlul Traian Basescu la Roma. Fara sa fac vreo modificare sau completare anexez aceasta comunicare in speranta ca importanta dialogului cu Roma va fi mai usor de intales.


www.viorel-roman.ro

Bremen la februarie 2013



Simpozionul stiintific international Saracie / bogatie si integrarea Romaniei in UE Universitatea Lucian Blaga, Sibiu, 20 - 21 mai 2005

Traian Basescu la Roma

(10 teze)

I.

În tradiţia bizantină a culorilor definitorii pentru partide, la alegerile din 2004 au concurat pravoslavnicii „albaştrii” şi „portocalii” prooccidentali. După victoria surprinzătoare a celor din urmă până şi în Ucraina, ce obligaţii are de îndeplinit în est şi vest, România? Vizita noului Preşedinte Traian Băsescu la Chişinău, la poporul său din republica vecină direct subordonată politic Cremlinului şi religios Patriarhului întregii Rusii Alexei II, a fost de bun augur, dar piatra de hotar, de încercare a noului regim, ca şi a celor precedente de altfel, e vizita la Papa de Roma.

II.

Patriarhul occidentului, Papa Ioan Paul II primeşte de la sine înţeles pe toţi şefi de state şi patriarhi orientali. Acesta este punctul de plecare a agendei noului Preşedintelui şi a Peafericitului Părinte Patriath Teoctist în Europa, în lumea romano-catolicilor. Roma are din totdeauna, dar mai ales în zilele noastre, o deschidere fără precedent faţă de români, dar ea a fost boicotată şi de ortodoxo-comunistul Nicolae Ceauşescu şi de (neo)comunistul Ion Iliescu. Primul era oarecum încătuşat într-un „Lagăr”, după o Cortina de Fier păzită de Armata Roşie, în Pactul de la Varşovia, CAER. Al doilea era un agent de influenţă, pregătit de Moscova încă sub Stalin să-i apere pe români cu duhul şi sobornicia pravoslavnică în forma sa secularizată, marxist-leninistă, de influenţa nefastă a capitalismului şi occidentului.

III.

Ceauşescu a fost la Roma şi a promis marea cu sarea occidentului, ceea ce a făcut posibilă dezvoltarea şi bunăstarea anilor 70, dar când Mihail S. Gorbaciov a deschis larg porţile Lagărului comunist, Ceauşescu şi-a dat arama pe faţă şi a fost împuşcat. Iliescu cu Preafericitul au fost şi ei de nenumărate ori la Papa de la Roma, în occident şi au căutat să preamărească Revoluţia din 1989 şi reorientarea moldo-valaha de la est spre vest. Dar n-au fost nici credibili, nici la înălţimea mometului istoric după vizita Papei Ioan Paul II la români şi sunt marginalizaţi.

IV.

Preşedintele democrat Traian Băsescu va trebui să-i depăşească pe predecesori ortodoxo-(neo)comunişti. El, împreună cu BOR-ul, Parlamentul etc., are voinţa şi legitimitatea de a-i scoate pe români din izolarea, mizeria milenară prin începerea unui dialog deschis şi sincer cu Roma. Acesta este fundamentul autentic şi singura garanţie a integrării durabile a României, Moldovei în Europa şi în acelaşi timp oferă şi şansa emancipări românilor din Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Grecia şi a milioanelor la munca în occident.

V.

Domnitorii moldo-valahi, de la Stefan cel Mare şi Sfânt, Mihai Viteazul până azi, cooperează pozitiv sau negativ, volens, nolens cu „a doua şi a treia” Romă, Imperiul Otoman şi Rus, dar şi cu Sfântul Imperiu Roman, Roma. Latini pravoslavnici, moldo-valahii sunt religios şi politic, duhovniceşte, soborniceşte, geostategic predispuşi şi într-un anumit sens, chiar condamnaţi la o duplicitate bine cunoscută şi în occident. În efortul lor de supravieţuire, cu un picior în răsărit şi altul în apus, sunt însă prinşi în final cu ocaua mică şi lichidaţi ca Ceauşescu, Ion Antonescu, Mihai Viteazul sau înlăturaţi de la putere ca tademul Iliescu-Năstase, dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen. Alexandru Cuza moare în exil etc.

VI.

După marea invazie a slavilor din sec.7 in Europa şi grecizarea Imperiului Roman de răsărit, urmaşii romanilor, românii pierd legătura geografică şi spirituală cu Roma, iar alianţa greco-slavă împotriva elementului latin, i-a îngenunchiat definitiv, politic şi religios. De atunci greco-slavii îi pedepsesc pe românii, când ei înclină spre Vest mai mult decât consideră oportun Sultanul, Ţarul rus, ambi susţinuţi necondiţionat de Patriarhii greco-pravoslavnici. Şi occidentali trec la măsuri drastice când românii trădează. În acest conflict de interese, est-vest, atât turcii cât şi ruşii sunt interesaţi în cooperarea cu occidentul, aşa că românii se folosesc de această marjă de manevră, de regulă chiar la comanda stăpânilor lor, şi încerca să iasă de sub tutela Constantinopolului şi Moscovei, şi să revină la Roma.

VII.

Roma îi ajuta pe români, ajunşi în robie la duşmanii lor naturali, grecii şi slavii. De la ocuparea Constantinopolului 1204, la Conciliul de la Florenţa 1439, la Unirea transilvănenilor 1700, la crearea Principatului moldo-valah 1859, a Vechiului Regat 1881, a României Mari 1920, la Revoluţie 1989, la vizita Papei Ioan Paul II la Bucureşti 1999, la integrarea în UE 2007, occidentalii întind mai tot timpul o mână de ajutor românilor decăzuţi în captivitatea babiloniana greco-pravoslavnică. Dar moldo-valahii ori n-au reuşit prin ei înşişi, ori au fost boicotaţi, ori pur şi simplu n-au înţeles (cu excepţia uniţilor, a lui Cuza şi Kogălniceanu), că originea lor latină nu-i suficientă, ci trebuie refăcute şi legăturilor spirituale cu Roma, punctul de plecarea a civilizaţiei lor, singura din lume, care nu se defineşte rasial (anglo-saxonii, ungurii) sau geografic (ibericii, italienii), ci cultural - de la Roma.

VIII.

Moldo-valahi se tem de occident, pentru că nu cunosc „Acquis”-ul UE, de aceea, ori nu fac deosebire între normele, valorile vesteuropene şi cele ortodoxe, ori nu acceptă incompatibilitatea dintre estul şi vestul continentului. Românii sunt geografic în Europa. Dar asta nu-i însă de ajuns pentru UE. În „Lagărul” moscovit era instituţionalizată prăpastia dintre ortodoxo-comunism şi occidentul imperialist. Dar şi acum se refuză, în mod cu totul surprinzător, că două societăţii nu pot face casă comună în UE fără armonizarea normelor divergente, că UE se bazează pe codul canonic romano-catolic, nu cel greco-bizantin, că efortul de a eluda, cu paleative culturale occidentale fondul religios al integrării europene, e contraproductiv.

IX.

Religia e fundamentul şi cheia comportamentului politic, social-economic, aşa că aderarea românilor la UE, fără dialogul cu Roma şi reunificarea într-o forma sau alta a creştinismului e o minciună pioasă. Interdependenţa religie-politică tabuizată de ortodoxo-(post)comunişti, ca şi bariera de comunicare, de sorgintă religioasă, cu care se luptă de secole colonialiştii, capitaliştii, comuniştii, imperialiştii, globaliştii, adepţii aderări tehnocratice, „fără Dumnezeu” la Europa, nu dispare peste noapte. Totuşi fără armonizarea valorilor orientale cu cele occidentale, integrarea europeană politică şi social-economică e numai o faţadă, a la prinţul rus Potemkin.

X.

Cele două state româneşti, ori se reorientează şi reorganizează după legislaţia UE, şi astfel se vor reunifica (ex. Germania), ori rămân la periferia Europei, unde divide et impera e la ordinea zilei. Daca refuză sau nu înţeleg importanţa dialogului cu Roma, România are soarta Basarabiei dezmembrată. Banatul, Transilvania se vor „regionaliza” de Bucureşti, ca Ţările Baltice de Moscova, sau ca Slovenia, Croaţia etc. de Belgrad. De un mileniu se încearcă refacerii unităţi europene creştine şi apoi politice. Acum se implementează „Acquis”-ul UE, codului canonic romano-catolic modernizat şi apoi se speră că va avea loc automat armonizarea cu tradiţia ortodoxă. De un deceniu se introduc la moldo-valahi legi şi instituţii UE în speranţa că după eşecul „formelor fără fond”, acum forma va genera fondul. Dar pentru că s-a întârziat dialogul cu Roma - conditio sine qua non a aderări la UE -, rezultatele sunt modeste, la cel mai sărac neam latin din Europa.

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen

www.viorel-roman.ro



Viorel Roman, carti si articole:

De la Râm la Roma. Studii, articole şi conferinţe, 1990-1999. Anexe: Discursuri prilejuite de vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România. Bucureşti 1999, 220 p.

Iliescu la Roma. Cine va începe dialogul? Partida Naţională sau Convenţia Neoliberală? In: Dimineaţa, Nr.184 (696), Bucureşti, 20 sept. 1992

Integrarea în Europa / UE de la Impăratul Traian la Papa Ioan Paul II. In: Dias natalis Traiani, Deva, 18 sep. 2004; In: România Mare, Bucureşti, 15 oct.-5 noe. 2004

Integrarea românilor în Uniunea Europeană. In: Timpolis, Timişoara, 1,8,17 martie 2004; in: Viaţa Basarabiei. Seria noua, anul III, Nr. 2 (10), Chişinău 2004

Putin la Papa de la Roma. In: Magazin, Timişoara, ian. 2004

Revenirea românilor la Roma. In: România Mare, Nr. 700-704, Buc. 2004

Roma, Bizanţul şi postcomuniştii. In: Vremea, Bucureşti, 6 apr. 1996

Români şi maghiarii la limes. In: Graiul Maramureşului, Baia Mare 6-22 martie 1995; in: Totuşi iubirea, Buc., mai 1996; in: Curierul Primăriei, Cluj-Napoca 1,1995,9-17

Romania´s Transformation 1711-2003. In: The 27Th Annual Congress - ARA, Târgu Jiu, 3 iun. 2003; in: Lumina. Nr.4-5-6, Pancevo 2003; in: România Mare, Nr. 675-7, Buc. 2003

Traian Basescu. In: România Mare, Nr. 756, Buc., 7 ian. 2005; in: Clipa, Anaheim (USA) 20 ian. 2005; in: Alo, Bucureşti, ian. 2005

Transilvania. Românii la încrucişarea intereselor imperiale. Cu H. Hofbauer. Buc. 1989, 188 p.

Transition in Romania. In: The BAL Baloldali Alternativa Egyesülés, Budapest, 1 noe. 1997

Unirea cu Roma - 1698 şi 1998 - integrarea in Uniunea Europeană. In: România Mare, Buc., 16. ian 1998; in: Graiul Maramureşului, Baia Mare, 17, 18 ian. 1998,

Unirea cu Roma a Românilor. In: Clipa, Nr. 672-4, Anaheim (USA) 2004

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
9. November 2012 5 09 /11 /November /2012 20:03

Marile puteri si democratia 2012 (I.)

Romania e in UE / NATO (forme noi ale Sfantului Imperiu Roman / Liga Crestina), dar trebuie facuta totusi o diferentiere intre ardeleni, care au facut parte din Sfantul Imperiu Roman pana in 1806 si din Imperiul Habsburgic pana in 1918 si moldo-valahi, care au supravietuit 500 de ani sub cea mai corupta administratie orientala si 50 de ani sub cea ortodoxo-comunista. Ambele pe picior de razboi cu occidentul. Teologia, sistemul de drept occidental sunt complet straine moldo-valahilor. Muntii Carpatii despart din totdeauna civilizatia occidentala de cea de ortodoxa, orientala.

In orient, de la inceputul istoriei, faraonul, imparatul, secretarul general PC, presedintele este „rege si preot“ (Geneza 14, 17-24), de natura divina. In occident, papa si imparatul au misiuni diferite, ceea ce a dus treptat la emanciparea nobilimii, apoi a oraselor, burgheziei, proletariatului si in final s-a creat o societate civila democrtica, de neinteles si inacceptabila in orient. Acum moldo-valahi mimeaza o societate civila democratica, dar ea nu are nimic de a face cu modelul original, dupa cum am putut constata la lovitura de stat si referendumul din 2012. (Vezi comentariile divergente din presa occidenala si cea ortodoxa si corespondenta Ponta – Barosso)

In „Jaful vs dreptul de a nu mintii. Libertatea politica nu poate exista fara libertate economica“ Lucian Croitoru face la 2 august 2012, 13 p. in HotNews.ro, cea mai competenta analiza a situatiei socio-politice din Romania. Bibliografia, metodologia sunt exclusiv occidentale, asta face si mai clara incompatibilitatea dintre moldo-valahai si occidentali. Presedintele la Bucuresti este „rege si preot“, inscaunat din gratia marilor puteri protectoare, apoi tot harul puterii purcede de la el.

Sub turci, sultanul vindea scaunul domnesc, apoi domnitorii moldo-valahi dadeau, vindeau toate demnitatiile la boieri, care vindeau posturi si sinecure la prostime. Mitopolitul la fel, isi cumpara postul si hirotonisea pe bani (simonie). Dupa 1774 tarul rus, ajuns protector al ortodoxiei, se implica direct la inscaunarea domnitorilor la Bucuresti si Iasi. La inscaunarea dinastiei germane, Moscova a fost neglijata, cu atat mai mult s-a implicat dupa 1944 cu Ana Pauker si dupa 1989 cu Ion Iliescu, care au avut si acordul occidenatal in lichidarea lui Ion Antonescu si Nicolae si Elena Ceausescu.

Romania este o tara ortodoxa unde Tarul rus are un cuvant greu de spus si cine aude Vocea Rusiei constata ca Basescu n-are binecuvantarea Moscovei. Asta i-a determinat pe Iliescu / Voiculescu si sectia de tineret Ponta / Antonescu sa-l inlature pe Basescu si sa organizeze un referendum spre bucuria rusilor si dezacordul Europei. Oricine ar castigta, cutumele orientale multiseculare, coruptia, clientelismul moldo-valaha nu va fi inlatura peste noapte. Croitoru constata chiar ca libertatea politica la romani se deterioreaza 2012 ca urmare a unui „deficit substantial de libertate economica, cu radacini adanci in dreptul de proprietate precare si in coruptia inalta“.

Intr-adevar, in lumea modo-valaha, dupa cum am vazut mai sus, totul apartine din mosi stramosi domnitorului, care da ce vrea, dupa bunul sau plac, supusilor. O liberate economica, ca in vest, in Sfantul Imperiu Roman / UE, n-a exiata niciodata la Dunarea de Jos, iar drepturi de proprietate egale cu cela ale „regelui si preotului“ protejate de o justitie independenta, sunt de neimaginat, nici nu exista in conceptia ortodoxa. O departajare a puterilor, ca in occident, e de neimaginat in orient.

„In Romania, deficitul de libertate economica a aparut in urma unui jaf „subtil“ de mari proportii, la care toata lumea a asistat dupa 1989“ si sclavii lui Ceausescu ajung sub Iliescu, care mentine drepturile de proprietate neclare pentru a-i putea rasplati pe credinciosii sai revolutionari, baroni si asistati sociali. Poate fi acest biotop parazitar oriental propiece unei evolutii economice prospere si a unei democratii? Societate civila? Intentia de a corecta ceva sub Constantinescu, care l-a primit in acest sens, fara avizul Moscovei, pe Fericitul papa Ioan Paul II la Bucuresti, esueaza.

Dupa ce Iliescu revine la putere si cu prim-ministrul Adrian Nastase depaseste toate normele coruptiei fanariote, este ales Basescu cu speranta ca va face Dreptate si Adevar, va combate cel putin coruptia inalta si va reda o oarecare libertate oamenilor si firmelor. Cine va invinge, Iliescu, Nastase, Ponta sau Basescu? Orient si occident? Romanii aleg intre modelul greco-ptravoslavnic si UE / NATO. Grecia a inspirat guvernele care au dublat din burta salariille, pensiile si ajutoarele sociale. Rusia paternalista, autoritara a lui Putin este modelul USL. Occidentul cere departajarea puterilor, o justitie independenta si un stat de drept, conditio sine qua non a integrarii in Europa.

In „Romania, numarul pensionarilor si al angajatilor din sectorul public si al celor asistati social este de peste doua ori mai mare decat numarul celor care muncesc in sectorul privat.“ (Croitoru) Exact pe dos ca la anglo-americani sub Thatcher si Reagan, unde 2/3 din alegatori isi permit sa neglijeze interesele a 1/3 de asistati social. Vor reusi rusii si asistatii sociali sa-si impuna vointa celor ce muncesc?

In Romania pe langa (1) drepturi de proprietate precare, (2) afaceristi cu imunitate parlamentara dependenti de jaful de la bugetului de stat, (3) buget cronic deficitar si asistat de UE si FMI, (4) o birocratie supradimensionata, corupta la toate nivelurile si (5) mai bine platita decat salariatii de la firmele productive, (6) o libertate de expresie si o presa indoielnica, (7) crearea artificiala a unei majoritati de 2/3 de „pomanagii“, desavarseste o societate genuin orientala.

Sclavi lui Ceausescu, Iliescu si dizidentii lui Basescu isi pun 2012 nadejdea intr-un presedinte providential, care sa le satisfaca nevoile. Bineinteles dupa ce UE/NATO si Rusia, marile puteri protectoate, se vor intelege.

www.viorel-roman.ro
Bremen, 19 august 2012


http://www.ziarulromaniamare.ro/274/marile-puteri-si-democratia--2012.html

http://clubuldepresatransatlantic.wordpress.com/2012/08/23/marile-puteri-si-democratia-2012/

http://noutati.intercer.net/bloguri-personale/confluente-romanesti-internationale/viorel-roman-marile-puteri-si-democratia-2012-de-viorel-roman.html

http://www.niuzer.ro/Societate/Marile-puteri-si-democratia-2012-4501424.html

http://www.get.ro/topic/religie

http://www.stiriazi.ro/ziare/cuvinte/stiri-despre/bineinteles-burta/pp/50/video/1/

http://www.mondonews.ro/Marile-puteri-si-democratia-2012+id-47288.html

http://confluente.ro/Viorel_roman_marile_puteri_si_democra_viorel_roman_1345607136.html

http://www.clipa.com/a4157-Marile-puteri-si-democratia-2012.aspx

http://www.revistasingur.ro/eseu/8251-viorel-roman-marile-puteri-si-democratia-2012

http://www.gandaculdecolorado.com/editorial/10-editorial/3911-marile-puteri-si-democratia-2012

http://www.valcea-turism.ro/j15/index.php?option=com_content&view=article&id=4556:marile-puteri-si-democratia-2012-&catid=22:diverse&Itemid=39

http://www.prodiaspora.de/

http://elenatomaxxl.blogspot.ro/2012/08/prof-dr-viorel-roman-marile-puteri-si.html


http://herculanehercules.ro/data/uploads/ziarul_hercules_nr_21.pdf


GRUPUL DE REFLECȚIE PRIVIND DEMOCRAȚIA REALĂ
caiet de dezbateri, opinii și considerente referitoare la nevoile României Nr. 1 / 2012
COLECȚIA PERSONALISTĂ SUB ÎNGRIJIREA LUI CORNELIU LEU

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post
9. November 2012 5 09 /11 /November /2012 20:01

Credinta si ratiunea

Mircea Eliade a demonstrat convingator nevoia oamenilor de a se orienta in viata prin diferentierea clara dintre timpul si spatiul sacru si profan. Si dupa filozoful Martin Heidegger exista doua feluri de a gandi, ambele perfect legitime, dar care nu au nimic de a face una cu alta. Una orientata spre scopul, rostul existentei, imposibil de masurat si quatificat, dar absolut necesara si una, sa-i zicem practica, matematica, orientata spre obtinerea unor rezultate palpabile, concrete, pe care omul le poate stapani, reproduce si le poate demonstra stiintific in sensul stiintelor naturale.
Spatiul si timpul sacru sunt un domeniu al gandirii speculative orientate spre sensul, ratiunea de a fi a omului si cel profan rezervat activitatii rational concrete, cuntificabile. Sa urmarim relatia dintre credinta si ratiune de a lungul timpului. Nu numai Heidegger ne atrage atentia ca in vremea noastra in care gandirea stiintifica, cuantificabila, sa-i zicem matematica, sarbatoreste un trumf dupa altul, desigur spre binele tuturora, oamenii sunt oarecum tentati sa pierda din vedere nesesitatea de a reflectata si asupra lor insisi, pentru ca, la urma urmelor, fiecare om trebuie sa creada in ceva!
Credinta, dupa Eliade, Löwith, Ratzinger, papa Benedict XVII, este punctul de plecare a tuturor actiunilor mai mult sau mai putin cuantificabile si fara de care omul ar fi complet dezorietat in viata, intr-un timp si spatiu fara repere. Omul nu traieste numai din concret, din painea zilnica, el vrea, trebuie sa stie, dece e pe lume, cum sa-si organizeze viata si ce se alege de el dupa moarte.
Pozitivismul zilelor noastre este in contradictie flagranta cu crestinismul, pentru ca ne obliga sa ne marginim la metodologia stiintelor naturale, care fara doar si poate ne-a imbogatit cotidianul, dar prin pretentia de a ocupa si domeniul credintei, a rostului existentei, ne ingusteaza orizontul vietii.
Sa nu pierdem din vedere ca libertatea omului de a stapanii prin cercetarea metodica realitatea concreta, este precedata de credinta ca aceasta este si posibila si necesata. Dar sa ne reintoarcem la zorile umanitatii cand experientele religioase se concretizau in mituri, dupa care a urmat, dupa Ratzinger, trei forme de a le confirma sau depasi.
1.Prima forma de a depasi faza primitiva a mitului este experienta misticului, care intra in contact direct cu Absolutul si apoi cu comunitatea sa, cu cei care nu au acest har, asa ca ei se marginesc, sau mai bine zis sunt obligati in al crede pe primul si se multumeasca cu o credinta de mana a doua. In felul acesta mitul este conservat prin experienta misticului.
2.A doua forma este revolutia monoteista, a carei forma clasica o gasim in credinta Israelului unde mitul este inlaturat, denuntat ca o simpla facatura a omului si Absolutul este propagat de profetii care vorbesc in numele, la chemarea lui Dumnezeu. Vechiul, Noul Testamen si Coranul sunt textele fundamentale ale traditie monoteiste, abrahamice.
3.A treia forma este rationalismul, iluminismul, a caror radacini pornesc de la filozofii greci din antichitate. Pentru ei miturile sunt o forma de cunoastere primitiva, prestiintifica, care trebuie depasita si inlocuita cu Absolutul cunostiintelor rationale. Religia este astfel inutila, fara importanta, ea poate fi tolerata in cel mai bun caz ca un ceremonial politic al cetatii.
Ultima forma de depasire a mitului nu mai are nimic de a face cu religia, din contra, rationalismul, materialismul urmareste lichidarea formelor prestiintifice si este astazi cea mai raspandita forma de abordare a adevarului. In Franta laicismul a devenit pe aceasta cale chiar o pseudo religie de stat cu un Weltanschauung propriu. Nu este deloc exclus ca acest curent stiintific sa aibe in fata un viitor chiar mai stralucit decat cel din zilele noastre. Pretentia de absolut a cunostiintelor stiintifice isi depaseste mandatul si vrea sa ocupe tot Weltanschauung-ul, sa inlocuiasca absolutul, care se afla, dupa cum am constatat, pe un palier paralel, incompatibil cu rationalismul, iluminismul cotidian.
Sa urmarim, impreuna cu Löwith si Ratzinger, etapele istorice ale cunoasterii: orientarea magica, metafizica si cea din zilele noastre, stiintifica, modelul fiind cel, sa-i zicem matematic, din stiintele naturale, care fiecare are de a face cu o credinta si care-i sta oarecum in cale. Oamanii au renuntat azi sa caute sensul ascuns al existentei. Aceasta inclinatie a spiritului pare contemporanilor aproape o pierdere de vreme, fara sansa unui rezultat care sa merite efortul. De aceea, mai bine sa ne concentram asupra ceea ce avem concret in mana si ne putem face pe aceasta cale viata cat mai agreabila. Asa am inceput pe nesimtite sa pierden din vedere examinarea realitatii, adevarului si sa acceptam satatus-ul quo pozitivist, fara perspectiva sensului vietii. Cum s-a ajuns aici?
1.Verum est ens, existenta era adevarul. Pentru omul din antichitate si die era medievala existenta era adevarata pentru ca era a Divinitatii. Gandul, fapta din perspectiva Creatorului Suprem sunt unitare. Ce face omul este o activitate mestesugareasca mai mult sau mai putin intamplatore, perisabila si nu are nimic de a face cu adevarata cunoastere. Dupa Descartes istoria nu e stiinta. Universitatiile medievale nu se preocupau de cercetarea stiintifica.
2.Verum quia factum, adevarata cunoastere pentru noi este numai ceea ce facem singuri. Dupa Descartes, filozoful Giambattista Vico (1688-1744) schimba paradigma scolasticii, Verum est ens in Verum quia factum. Dupa Löwith si Ratzinger acesta e momentul in care apare gandirea moderna si se se termina vechea metafizica. Ei demonstreaza mai departe cum Divinitatea s-a transformat pe nesimtite in Progresul, la care ne inchinam, mai mult sau mai putin, noi astazi. Vico il urmeaza formal pe Aristotel, dupa care adevarata cunoastere este aceea a cunoasterii originii, esentei fenomenului, dar el merge mai departe si afirma ca putem afla numai adevarul pe care l-am produs noi insine. Astfel vechia egalitate dintre Adevar si Existenta este inlocuita cu Adevarul si Realitatea, pe care a produs-o omul. Astfel preocuparea primordiala a spiritului uman nu mai e existenta ca atare, ci realitatiile produse de om. Cosmosul nu este produsul omului si in ultima instanta este de nepatrus, de aceea omul modern incepe sa se preocupe de opera sa proprie, palpabila. Daca in trecut sensul existentei era forma suprema a gandirii ea devine dintr-o data nesemnificativa si ceea era desconsiderat, istoria, pe langa matematica, devin adevaratele stiinte. Mai mult decat atata istoriea inghite si transforma mai tot imprejurul ei. Filozofia devine prin Comte, Hegel o chestiune a istoriei, teologie la fel. Nu numai economia este vazuta de Marx din punct de vedere istoric, dar ci chiar si stiintele naturale. La Darwin avem de a face cu istoria vietii. Intr-un cuvant numai ceea ce face omul era cogniscibi. El insusi devine in final un factum.
3.Verum quia faciedum, adevarul este de realizat. Tranzitia de la Verum cum factum la Verum quia faciedum este bine definita de Marx: filozofii au interpretat pana acum lumea, acum e important sa o schimbam. Adevarul nu mai consta in existenta ca atare, nici in faptele oamenilor din trecut, ci in schimbarea lumii. Si triumful istoriei asupra speculatiilor paleste in fata noii actiuni, a viitorului luminos la care trebuie sa se raporteaze acum adevarul.
La inceput, crestinismului si rationalismul, iluminismul faceau casa buna impreuna si la ascentiunea istoricismului crestinii au tinut oarecum pasul, insa curentul care vede adevarul in schimbarea lumii a dus la Razboiul Rece. Ortodocsii s-au baricadat in mesianicul Lagar comunist, iar occcidentali erau incercati si ei de cantecul de sirena al adevarului din viitorul mai bun cu ajutorul teologiei eliberarii, de aceiasi sorginta. Criza generata de implozia Lagarului ortodoxo-comunist si iluziei viitorului de aur a omului nou in est si de esecul teologiei eliberarii in vest, continua, pentru ca refacerea armoniei pierdute dintre credinta si ratiune si pe aceasta baza refacerea unitatii crestine se lasa asteptate. Atata vreme cat adevarul este de realizat in viitor, ca pana acuma, desigur in forme noi dar cu aceisi maduva, criza se va perpetua si ea in forme la fel de diverse.
Problematica credinta si religie este vasta, totusi cateva repere se pot desprinde din lucrarile pe care le-am folosit in prezentarea de mai sus, Mircea Eliade: Geschichte der religioesen Ideen. Freiburg 1978-91; Karl Löwith: Weltgeschichtliche und Heilgeschehen. Die teologischen Voraussetzungen der Geschichtsphilosophie. Stuttgart 2004; Jopseph Ratzinger: Einführung in das Christentum. Muenchen 1968 si Glaube, Wahrheit, Tolerenz. Freiburg 2003, si nu in ultimul rand Fides et Ratio, 1998, in care Fericitului papa Ioan Paul II vede in relatia dintre credinta si ratiune - subtitlul enciclicii - cele doua aripi, care permit spiritului uman sa se inalte si sa priveasca adevarul.

www.viorel-roman.ro

http://www.agero-stuttgart.de/

http://www.scribd.com/doina_dragut Revista Constelatii diamantine, Craiova, anul III, nr. 7(23)/2012

http://prodiaspora.de/index.php/eseuri/8620-viorel-roman-credin-i-raiune

http://www.asiiromani.com/sens-giratoriu/13319-credinta-si-ratiune.html

http://www.armoniiculturale.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=2297:viorel-roman-credin-i-raiune&catid=422:evenimente&Itemid=53

http://www.observatorul.com/Default.asp?action=articleviewdetail&ID=11614

http://www.clipa.com/a4107-Credinta-si-ratiunea.aspx

http://www.revistasingur.ro/altele/8024-viorel-roman-credinta-si-ratiunea

http://melidoniumm.wordpress.com/2012/07/22/viorel-roman-credinta-si-ratiune/

Repost 0
Published by viorel-roman-bremen
Kommentiere diesen Post

Über Diesen Blog

  • : Blog von viorel-roman-bremen
  • : Beiträge zur Kultur und Geschichte der Rumänen
  • Kontakt

Links