http://www.totpal.ro/viorel-roman-statul-la-romani-ed-a-ii-a/
Statul la români (ed. a II-a)
"Românul este un maratonist/ care a luat-o la fugă/ acum două mii de ani,/ a greşit
traseul/ şi continuă să alerge/ pentru că nu găseşte sosirea." George Astaloş
Din perspectiva creştină, omul este înzestrat cu drepturi şi calităţi, pe care statul
trebuie să le protejeze şi promoveze. În acest caz, statul merită respect, în caz contrar
el îşi pierde legitimitatea. În vremea Mîntuitorului existau opt imperii. Azi, Roma
creştină, valorile si normele ei, domina lumea. De milenii lumea e împărţită în:
1) Imperiul dă tonul şi este azi, Lumea I, dezvoltată, occidentalizată, UE/ FMI/ USA/
NATO. Sfîntul Imperiu Roman de Natiune Germana, garantează: Libertatea,
Dreptatea şi Pacea, un model de urmat şi pentru cei de altă credinţă. Valorile si
normele creştine sînt percepute si urmate ca standarde de civilizaţie universală.
20% din populatia lumii detin 85% din bogatia lumii.
2) Limesul este Lumea II, în curs de dezvoltare la periferia Imperiului si traieste din
inpulsuriele cultural-stiintifice, socio-economice, teologice care vin din Lumea I.
Între Sfîntul Imperiu şi Barbari, ortodocşii sunt la Limes, greu de integrat, pentru
ca statele de la Limes, care înconjoară Sfantul Imperiu Roman, trebuie să se
decidă de partea cui sînt. România şi Republica Moldova sînt la Limes mereu in
situatia de a se decide. Moscova sau Roma?
3) Barbarii sînt Lumea III, veşnic subdezvoltaţi şi subvenţionaţi. 20% din populatia
saraca a globului detin 1% din bogatiile lumii.
La limes
Românii, urmaşii Imperiului Roman de Apus, pierd legătura cu Roma, 395, iar după
Schismă, 1054, greco-slavii le impun o ierarhie antilatină, contra firii lor. Aşa au
ajuns românii la limes, în afara Imperiului si priviţi cu neîncredere atat de grecopravoslavnici
pentru că sînt latini şi de occidentali, pentru că sînt ortodocşi. În această
situaţie, Sfîntul Imperiu îi însărcinează pe maghiari şi pe polonezii săi readucă pe
ortodocşi pe calea romana. Maghiarii vad in misiunea apostolica si un mandat de
maghiarizare. Polonezii n-au ocupat Moldova, i-au ajutat pe cronicari si primul papa
in vizita la romani a fost polonezul, Fericitul Ioan Paul II. State româneşti, cu măduvă
greco-ortodoxă byzantină, intră în conflict cu Sfîntul Imperiu, iar, după căderea
Constantinopolului, şi cu Imperiul Otoman. Aşa ca, sute de ani, ortodocsii din Ardeal
sunt toleraţi de romano-catolici, iar la Sud şi Est de Carpaţi de turco-fanarioti.
Mihai Viteazul si Unirea cu Roma
Mihai Viteazul înţelege drama natiei şi taie nodul gordian, cu ajutorul Ligii Creştine,
condusa de papa de la Roma, la care găseşte înţelegere. Proiectul sau de reunificare şi
emancipare nationala eşuiaza, nu fără a fi un model de urmat. In 1698, Liga Creştină
creează în Ardeal condiţiile unirii românilor cu Roma. Maghiarii, slavii, grecii sînt,
fireşte, împotriva ei, dar, uniţi, îşi redescoperă latinitatea la Roma, ideile lor ajungînd
şi la Bucureşti şi Iaşi, unde se confruntă cu ideile greco-slave si cele laice, iluministe,
franceze. Biserica greco-catolică, Corifeii Şcolii Ardelene pun bazele Proiectului
national. În timp ce la "Mica Romă", Blaj, se scria cu litere latine şi se gîndea, din
nou, cu valori si norme occidentale, moldo-valahii erau dependenţi de sultanul turcomusulman
si patriarhul sau grec si ţarul rus. Astfel, în timp ce Coriferii puneau bazele
renaşterii neamului, Cantemir preferă "a treia Romă", Moscova, şi face o alianţă cu
Petru cel Mare. Pe de o parte, este subminată unitatea: care proiect este salvator, cel
al Corifeilor ardeleni, sau cel al ortodocsilor moldo-valahilor? Roma sau Moscova?
Pe de altă parte turco-fanariotii speriaţi de primejdia unirii cu Roma şi de ascensiunea
celei de a treia Roma, impun numai domnitori greco-fanarioti la Bucureşti si Iaşi.
Fanariotii, ruşii şi occidentalii
Sub "mafia grecească" statul moldo-valahilor se degradează: "Toate dregătoriile,
afirmau fraţii Macedonski, de la prima pînă la ultima, sînt cumpărate cu bani.
Dregătoria de vistiernic se cumpăra de la domn şi era plătită pînă la jumătate de
milion de lei şi mai mult. Ispravnicul de judeţ îşi cumpăra funcţia sa anuală pentru
20.000 şi 30.000 de lei, după bogăţia populaţiei din acel judeţ; ...pentru postul de
mitropolit se plătea un milion de lei etc.“ Fanarioţii nu făceau distincţie între bugetul
ţării şi interesul lor, străin de neam. Pe de altă parte, monopolul comercial garanta
preţuri de rechiziţie de circa cinc ori mai scăzute decît preţurile mondiale. Asa ca "pe
la începutul veacului al XIX-lea Principatele Dunărene păreau a merge dea dreptul
spre peire". În războaiele ruso-turce, ruşii cîştigă încet, dar sigur, teren în Principate,
si dominatia Sultanului e dublata de cea a Tarului, protectorul tuturor ortodocsilor.
În perioada regulamentară, "mafia fanariotă" e înlocuită de "oraşul parazitar"
xenocrat, cu "uşile larg deschise" spre Vest. Evreii in inlocuiesc pe greco-fanariioti si
reorienteaza economia spre vest. Desfiinţarea monopolului asupra comerţului şi
fiscalităţii otomane favorizeaza agricultura, boierii îmbogăţiţi, fii lor, orientîndu-se
spre Paris, unde curentul laic, cultural, francmason cucereşte elita moldo-valahă.
Acelaşi fenomen îl întîlnim şi la pravoslavnici, care înclina, şi ei, spre protestantism
şi cultura occidentala, ca paleativ a lipsei de unitate spirituala cu Roma.
După Adunarea de la Blaj, 1848, emanaţie a Şcolii Ardelene, emanciparea nationala,
blocată de secole de maghiari, devine reală. Dar in 1876 Viena acceptă dualismul
austro-ungar şi românii sînt supuşi, din nou, maghiarizării si chiar unii uniti accepta
linia maghiară. În lupta de idei dintre uniţi şi curentul cultural iluminist francez, care
provin din surse diferite, dar ambele sunt provestice, moldo-valahii refuză Unirea cu
Roma si optează pentru unul pseudo occidental. După Corifei (Roma), Cantemir
(Moscova), al 3-lea proiect, al moldo-valahilor, e cultural, mason, laic (Paris).
Proiectul laic francez
Esenţa acestui proiect liberal, a lui I.C. Brătianu este clar formulat într-un memoriu
adresat lui Napoleon III: "Constituirea acestui stat român ar fi cea mai frumoasă
cucerire, ce Franţa a făcuto vreodată afară din teritoriul său. Armata Statului Român
ar fi armata Franţei în Orient, porturile sale de la Marea Neagră şi de pe Dunăre ar fi
antrepozitele comerţului francez, şi, din cauza abundenţei lemnelor noastre de
construcţie, aceste porturi ar fi, totodată, şantierele marinei franceze; produsele brute
ale acestor avute ţări ar alimenta cu avantaj fabricile Franţei, care ar găsi în schimb
un mare debit în aceleaşi ţări. În fine, Franţa va avea toate avantajele unei colonii,
fără a avea cheltuielile ce aceasta ocazionează". Programul pare inca actual, in UE.
Decăderea Imperiului Otoman şi înfrîngerea Rusiei în războiul Crimeii, 1853-56 au
permis Unirea Ţării Româneşti cu Moldova 1859 şi o noua, decisiva reorientare spre
Vest. Încercarea lui Alexandru I. Cuza, inca dependent de Sultanul turc si patriarhul
sau grec, de unire cu Roma, s-a izbit de rezistenţa ortodoxă în stransa cooperarea cu
laicismul si cultura franceza. Rezultatul: eludarea fundamentului religios al cooperării
româno-occidentale a dus la diminuarea influenţei Şcolii latiniste unite cu Roma, la
Sud şi Est de Carpaţi, unde domina duhovnicia si sobornicia greco-slava, Moscova.
Sub regii germani
După Cuza, romano-catolicul Karl von Hohenzollern-Sigmaringen vine cu misiunea
de a realiza cooperarea cu Vestul, fără a mai pune de loc la îndoială lanturile grele ale
duhovniciei si soborniciei constantinopolitane si moscovite. Lipsa de perspectivă a
acestui proiectul ortodox moldo-valah, mascat de strălucirea curentului cultural
francez laic, era evidenta. Vezi rascoala din 1907, afacerea Strussberg.
Eminescu remarca : "Astăzi avem cele mai liberale instituţii, suveranitatea poporului,
coduri de legi franţuzeşti, consilii comunale etc. Ne merge de aceea mai bine? Nu, de
zece ori mai rău, pentru că noile instituţii nu se potrivesc cu nivelul nostru cultural.
Nu se potrivesc cu forţele productive de care dispunem, nu se potrivesc cu puterea
noastră economică. Noi trebuie să ne ostenim acum mai mult pentru întreţinerea
acestui aparat de stat, modern, scump şi inutil." Vechiul Regat nu a depăşit niciodată
statutul de periferie furnizoare de grîu, petrol şi lemn metropolelor occidentale.
Crearea statului român unitar a presupus alianţa cu Apusul din timpul războiului şi
prăbuşirea imperiilor de la graniţe. Dar şi după 1918, a învins, din nou, curentul
cultural, laic, mason, mult sub aşteptările momentului istoric. Fara crearea unei mari
Dioceze unite cu Roma, reintegrarea românilor în civilizaţia occidentală a eşuat.
Greco-pravoslavnicii, neliniştiţi de legăturile românilor ortodocşi cu Apusul, chiar şi
în mantia laică, fără a pomeni de primejdia constanta a uniri cu Roma, i-au ridicat
rangul mitropolitului valah la cel de Patriarh. Spre deosebire de patriarhii ortodocşi,
acesta e îmbrăcat de atunci în alb, ca papa, in schimb unirea cu Roma e boicotata.
Rezultatul: “O ţară adusă la sapă de lemn, batjocorită şi umilită. Un stat unde
minorităţile protestează mereu, fiindcă li se calcă drepturile... O ţară care şi-a pierdut
busola morală şi dreptatea şi care se zbate în expediente de aventură de la o zi la alta,
între protestarea internă şi dispreţul străinătăţii. Căci nu este o ocazie în care ţara
noastră să nu primească reproşul, ori umilinţa străinătăţii". Mihail Ralea, 1928.
Astfel a fost ab ovo pecetluită soarta ţării, care, prin Nicolae Titulescu, la Geneva,
celebra tranziţia societăţii moldo-valahe spre Vest, într-o franceză fără cusur, iar la
Bucureşti se perpetuau cutume greco-fanariote antioccidentale şi linia politică trasată
de Byzanţ şi liberalii masoni ai lui Brătianu. Coruptia continua. Vezi afacerea Skoda.
“Oraşul parazitar" (cîte un mil. de maghiari, germani, evrei şi români occidentalizaţi)
a blocat emanciparea celor 16 milioane de tarani. Totuşi, copiii lor s-au îndreptat spre
scoli, unde sau izbit de adversitatea oraşului xenocrat. Conflictul a generat Legiunea
"Arhanghelului Mihail", cu ortodoxia ca măduva şi fascismul apusean ca model.
Dupa Carol Il supravieţuirea a 2/3 din Stat a reuşit sub Ion Antonescu. Cînd ruşii
ajung din nou în Basarabia, monstruoasa coalitie interbelică încearcă revenirea sub
patronaj apusean, dar eşuează, pentru că Churchill vinde 90% din influenţa în
România lui Stalin, care reface Cortina ortodoxă antioccidentala.
Vechiul Regat ca si Romania Mare "a fost o mare ficţiune, prin care oraşul xenocrat
trăia pe seama satului românesc" (Manoilescu). Era o construcţie şubredă, pentru că
în loc să continue politica de Unire cu Roma inceputa de Cuza şi promovata de
Scoala Ardeleana, regii germani s-a lăsat corupti şi au urmat linia greco-fanariotă şi
cea culturală, laică, masona, pseudo occidentală.
Proiectul ortodoxo-comunist
În preajma şi in războiul mondial II au existat trei alternative pentru România:
1) Germania naţional-socialistă a lui Adolf Hitler urmărea dezmembrarea ţării,
apoi autohtonii urmau a fi împinşi spre Răsărit, Transnistria.
2) Anglo-americanii percepeau blocajul "oraşului parazitar" ortodox moldo-valah,
lipsa industriei, a infrastructurii, a asistenţei medicale, suprapopularea de la
sate, analfabetismul şi propuneau: "Europa de Sud-Est ar trebui să treacă la
industrializarea pe cont propriu, după «modelul rusesc» (ceea ce noi nu numim
comunism)". Dar în final au cedat Estul Europei ruşilor ortodoxo-comunisti.
3) Moscova oferea ortodocsilor moldo-valahilor o dictatura de dezvoltare, un
model de depăşire a subdezvoltării cronice, o formă laică a despoţiei, satrapei
orientale, byzantine, practicată deja de pravoslavnici cu succes, şi pentru
tradiţiile ortodoxe din Balcani un sistem uşor de intales si implementat.
Stalin a continuat consecvent opera înaintaşilor, Tarii pravoslavnici. A ocupat ţara, a
instalat la conducere agenţii săi evreii Ana Pauker, Silviu Brucan, Valter Roman,
Tismaneanu ş.a., eliminînd tot ce era pro-occidental: Biserica Unită, intelectualii etc.
Apoi a fost refăcută structura statului despotic byzantin şi obturarea legăturilor cu
Vestul. Vezi mai jos punctajul din "KGB. Istoria secretă a operaţiunilor sale externe
de la Lenin la Gorbaciov" de Andrew & Gordievski, Londra 1990, Bucureşti 1994:
5) Unificarea tuturor partidelor într-unul singur, avînd grijă ca toate rolurile cheie să
revină acelor oameni care aparţin serviciilor noastre secrete.
6) De la conducătorii de organizaţii locale de tineret în sus, în poziţiile de conducere
se vor repartiza oameni desemnaţi de serviciile noastre speciale. (...)
9) Se va urmări ca funcţionarii (exclusiv organele de securitate şi din industria
minelor) să aibe retribuţii mici. Aceasta se va referi îndeosebi la sfera sănătăţii,
justiţiei, culturii, respectiv la cei care deţin funcţii de conducere. (...)
12) Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice, în sensul ca acestea să nu
acorde acte doveditoare ale proprietăţii asupra pămîntului.
13) Politica faţă de mica gospodărie ţărănească urmează acest curs pentru a o face pe
cea particulară nerentabilă. După aceea trebuie începută colectivizarea. În cazul în
care ar interveni o rezistenţă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea
mijloacelor de producţie, repartizarea lor. Concomitent cu creşterea obligaţiilor de
predare a cotelor. Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie procedat ca
agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul
să trebuiască acoperit din import.
14) Trebuie făcut totul ca hotărîrile şi ordinele cu caracter juridic, economic sau
organizatoric să fie nepunctuale.
15) Trebuie făcut totul ca anumite cazuri să fie discutate concomitent de mai multe
comisii, oficii şi instituţii, însă nici una dintre ele să nu aibă drept de decizie înainte
de a se consulta cu celelalte. (...)
26) Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată. Trebuie
popularizate discuţiile cu muncitorii care se ocupă de problemele actuale legate de
producţie, respectiv cele care critică trecutul şi problemele locale. Nu se vor înlătura
cauzele fenomenului în discuţie.
27) Luările de poziţie ale conducătorilor băştinaşi pot avea coloratură naţională sau
istorică, dar acestea nu pot duce la unitate naţională. (...)
32) Trebuie extinsă birocraţia Statului, în cel mai înalt grad, în toate domeniile. Este
admisă critica activităţii organelor administrative, însă nu se admite nicidecum
scăderea numerică a personalului şi nici funcţionarea normală a aparatului birocratic.
35) Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee şi facultăţi, trebuie
să fie înlăturaţi profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor
trebuie să fie ocupate de oameni numiţi de noi, avînd un nivel de pregătire slab sau
mediocru. În manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau
a vrut să servească binele ţării. (...)
40) ...campania de acuzare a naţionalismului şi şovinismului. Trebuie ca
reprezentanţii Opoziţiei să fie închişi sau lichidaţi. (...)
44) Se va căuta ca acei care lucrează în diferite funcţii, indiferent cît de mici, să fie
schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori de cea mai mică pregătire profesională,
necalificaţi.
45) Trebuie ca la facultăţi să ajungă, cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin
din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sînt interesaţi să se perfecţioneze la
nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă.
După dezmembrare, R.P.R si R.S.S. Moldova au fost puse sub ascultarea Patriarhului
de la Moscova şi rusificate. Punerea în practică a programului KGB a creat un „om
nou“ obedient, dependet de furt su minciuna, singurele forme de protest, care i-au
ramas in granitele inchise ermetic. Dupa care Hruşciov şi-a retras Armata Roşie şi
conducerea a fost încrediţată, delegată, şefilor ortodocsi autohtoni fideli Moscovei.
Preşedinţii ortodoxo-comunisti moldo-valahi,
Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu continuă linia,
modelul byzantino-fanariot, plus curentele culturale, laice apusene la modă.
Ideea Corifeilor Şcolii Ardelene este diluată sau chiar distorsionata (prezentata ca
iluminista!) şi de slăbiciunea Bisericii Unite, marginalizată, dar, mai ales, şi de faptul
că aceasta acceptata linia maghiară, în contradicţie flagrantă cu programul de la 1698.
Astfel, în zilele noastre, la Bucureşti, UDMR, a preluat misiunea de reprezentare a
ortodocsilor moldo-valahilor in Occident. Agentul Budapestei, Lászlo Tökeş, îi
reprezintă pe români în Parlamentul European. Vezi Alianata PMR PCR FSN PSDR
PSD USL PNL PC cu UDMR inpotriva Bisericii unite.
În afară de maghiari, curentele culturale occidentale, masoneria liberală şi laicitatea
sînt puţinele punţi şubrede care se realizează, de bine, de rău, un contact cu lumea
occidentală. Generozitatea Fericitului Ioan Paul al II-lea a favorizat aderarea ţării la
UE / NATO. Apoi dialogul cu Roma, conditio sine qua non pentru o integrarea
autentică, bate pasul pe loc. Pentru a vedea că toti preşedinţii ortodocsi moldo-valahi
tîrîie după ei "lanţurile grele ale duhovniciei şi soborniciei moscovite …“, e suficient
să comparăm Directivele KGB-lui de mai sus cu realitatea de azi. Dar dacă acestea au
fost in trecut secrete, astăzi, atît gîndirea, orientarea moscovita, cat şi rezultatele
acestei politici la Bucureşti si Chisinau sînt la lumina zilei, accesibile tuturora:
5-6. Din decembrie 1989, la conducerea ţării au venit activişti de partid pregătiţi de
Moscova, eşalonul doi, periferizat de Nicolae Ceauşescu. Fără ca ei să fie desemnaţi,
probabil, de serviciile ruseşti, reactivarea celor cu studii în URSS este evidentă.
9. Funcţionarii, îndeosebi cei din sistemul sanitar şi cultură, au în continuare salarii
mici. Excluşi de la această practică sînt cei din Serviciile Speciale.
12. Dificultatea retrocedării proprietăţilor, a caselor nationalizae, a bisericilor si
proprietatiile Bisericii Unite cu Roma este notorie si încă nerezolvată.
13. Transformarea gospodăriei ţărăneşti într-una nerentabilă este în curs. Metodele
sînt identice cu cele de după război. De la distrugerea bazei materiale, pînă la
importul de produse agricole.
15. Hotărîrile şi ordinele cu caracter juridic, economic sau organizatoric sînt haotice.
Ordonanţele de urgenţă modifică unele legi abia adoptate de Parlament.
27. Dispariţia flotei, degradarea transporturilor, autostrazi fantoma a la Bechtel, ca şi
popularizarea criticilor trecutului este o realitate. Nu se înlătură, însă in nici un caz,
cauzele fenomenelor negative în discuţie. Critica situatie financiare, corupţia
generalizată sînt la ordinea zilei de decenii, aşa că pînă şi organele UE sau resemnat.
32. Extinderea birocraţiei corupte. România este considerată, în mediile de afaceri, ca
ţara din UE cu cel mai ridicat risc de instabilitate legislativă.
38. Cu invectivele naţionalism, şovinism este discreditat, şi astăzi, interesul naţional.
45. Degradarea învăţămîntului (in tranzitie spre tarabă de vîndut diplome!), ca şi
selecţionarea şi promovarea cadrelor, generează în rîndul tineretului sentimentul
neputinţei şi inutilităţii paralizante. Pe marea majoritate a studenţimii nu o mai
interesează nici o manifestaţie politică, exodul spre vest pare singura salvare.
Noua clasa politică sa îmbogăţit, peste noapte, prin privatizare, comisioane sau
furînd, pur şi simplu, miliarde din banul public cu credite neperformante, contracte
publice aranjate, evaziune fiscala. În spatele imaginii democratice, rezervată UE, se
proliferează degradarea socio-economică. Majoritatea populaţiei şi-a creat o cultură a
supravieţuirii şi a corupţiei, ca formă de protest social. Piaţa neagră este de 50%.
După 1989, România se află pe primul loc în Europa în ce priveşte mortalitatea prin
TBC, boli cardiovasculare şi respiratorii. Are cea mai crescută mortalitate infantilă şi
generală şi o medie scăzută de viaţă. Venitul populaţiei sărăcite se duce pe mîncare,
care, nici ea, nu este corespunzătoare calitativ. La asta se adugă consumul de alcool.
Consecinţele sînt permanentizarea subdezvoltării şi alterarea stării de sănătate.
Observaţiile lui Mircea Eliade din "Piloţii orbi“ sînt de actualitate ca si cele ale unui
profesor britanic: "România cunoaşte, la această oră, stagnarea, promovarea
mediocrităţii şi a corupţiei ... nimeni nu mai crede în nimic. Un popor care, timp de
sase decenii, a abandonat lumea civilizată, a pierdut acum nu numai gustul
democraţiei, dar şi sensul direcţiei şi voinţa de a se reface. Românii au intrat într-o
fază de sinucidere colectivă. Nimeni nu-i poate ajuta şi nici nu vor să fie ajutaţi".
Presedintele Klaus Werner Johannis
Carol I, romano-catolic, a încheiat era domnitorilor greco-ortodocşi dependenţi de
Sultan şi patriarhul său grec, ca şi de Ţarul ruşilor şi protectorul tuturor ortodocşilor.
Iohannis, catolic reformat, încheie era preşedinţilor ortodocso-comunişti moldovalahi.
PMR PCR FSN FDSR PDSR PSD USL PC a generat conducatori orientali,
providentiali, care vad statul ca al lor. Ei, anturajul lor, nu se deosebesc astfel prea
mult de o bandă de talhari obisnuiti sau de magnum latrocinium (Sf. Augustinus).
Ales ca reprezentat al valorilor şi normelor ardelene, occidentale, Klaus Iohannis
trebuie să le facă credibile şi peste Carpaţi si să realizeze un consens national, care să
impiedice dezmembrarea ţării ca în Ucraina, unde estul şi vestul ţării sunt aproape la
fel de incompatibile ca în România. Vezi harta în culori a ultimilor alegeriri: Ardealul
şi Banatul, albastre, occidentale, Moldova şi Tara Romaneasca, orientale, roşii. O
incompatibilitate ce bate la ochi şi nu mai poate fi trecută cu vederea.
Dupa 500 de ani de administratie turco-fanariotă şi pravoslavnică, moldo-valahii au
acum şansa istorică de a se integra în civilizaţia occidentală, nu numai individual, ca
milioane de ortodocşi la munca în UE, ci în totalitate, ca naţie. Mai mult decât atât, o
sinteza a Ideii şi Faptei nationale permite reluarea dialogului cu Roma început de
Fericitul papa Ioan Paul II la Bucuresti in anul de gratie 1999.
Mimarea occidentului nu mai e credibilă, pentru ca „ ... ne frică de Occident, care
ne-a fost refuzat si, adânc, ascuns, îl urâm. Pentru că ne-a furat copiii de lângă părinți.
Pentru că ne-a golit satele. Pentru că ne-a sedus medicii. Pentru că ne-a cumpărat
femeile. Pentru că ne-a răpit slova. Pentru că ne-a siluit limba. Pentru că, la mâna lui,
am stat o jumătate de secol după o cortină de fier care persistă ... Încă ne mai uităm
unii la alții din spatele unui zid invizibil.“ Aceasta analiza a dr. Gabriel Diaconu,
medic psihiatru, 2015, nu surprinde pe nimeni, fiecare aspect atat al incompatibilitatii
dintre ortodocsi si occidentali, cat si al dorintei de reunificarea este analizat si
prezentat exhausiv, accesibil tuturora, de aceea sa privim cu incredere in viitor.
Asteptata vizita a papei Francisc in Romania, Sfantul si Marele Sinod Panortodox
2016, creaza conditii noului preşedinte, Preafericitilor Daniel şi Lucian cardinal
Mureşan să taie nordul gordial şi să scoată singurul neam latin din groapa milenară
greco-slava a umilinţei, obedienţei si mizeriei materiale si morale, pentru că mai mult
decât la alte popoare, pentru cei de origine romana: Toate drumurile duc la Roma.
Criza statului
Ideea, programul emancipării sociale si naţionale a tuturor românilor o găsim la
Corifeii Şcolii Ardelene. Dacă acest Proiect era transpus în faptă, statul român n-ar fi
dezmembrat, ar fi la nivelul statelor latine, Italia, Franţa, Spania, Portugalia.
Fapta unităţii naţionale e a moldo-valahilor, dar Regatul nu a aparţinut de Sfîntul
Imperiu, iar, azi, România, fără Moldova, e in UE mai mult de jure, decît de facto.
Dihotomia dintre idee şi faptă nationala generează confuzie. Criza e cronica, blocajul
evident; Biserica unită cu Roma e marginalizată, acceptă linia maghiară, Corifeii
greco-catolici sînt rastălmăciţi ca iluministi atei. In fond, plagiatorii ortodocsi moldovalahii
vor să fie admirati atat ca autori ai ideii, cît şi al infaptuirii statului, ei vor să
fie model de urmat pentru toţi românii, ceea ce este inacceptabil.
Criza statului pseudo democratic actual si a coruptiei, mizeriei morale si materiale pe
care o genereaza, duce cu timpul la bine cunoscuta dictatura orientala. Despotul
providential, salvatorul neamului, care face, ca de obicei, ordine, ingradeste libertatea
de miscare si expresie, pana cand poporul se revolta si aspira din nou la Libertatea,
Dreptatea si Pacea din Sfantul Imperiu Roman. Vezi mitul lui Sisifus.
De dialogul cu Roma, dupa mana intinsa si a Fericitului Ioan Paul II, in vederea unirii
cu Biserica universala depinde integrarea moldo-valahilor in civilizatia occidentala.
Asta este condiţiea sine qua non a stopării degradării morale si materiale, consecinta
tragica a conflictului, blocajului dintre idee şi faptă, în construcţia statului la romani.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen
Bucuresti la 14 sept. 2014