Blog von viorel-roman-bremen

Proiecte romano-germane si situatia românilor

Dupa prabusirea Imperiului Roman de vest si preluarea puterii de catre greci la Constantinopol au urmat asa zisele secolele intunecate, pina la renasterea Sfintului Imperiului Roman, numit cu timpul si de Natiune Germana. Refacerea Imperiului esuiaza ca urmare a Marii Schisme din nul 1054, care ii separa pe ortodocsi si azi de occident, si a Reformei, care a izolat nordul germanic de Roma. Crestinarea slavilor, rusilor de catre greco-bizantini si reforma lui Martin Luther au generat mari conflicte, pe care le-au infruntat si generatiile de germani si români, inca in viata.

Intru-cit baza deciziilor politice este de natura religioasa, atit germanii, cit si românii sunt supusi presiunilor generate de orientarea, de convulsiile religioase si a formelor lor laice, secularizate. In acest context, o suta de milioane din Germania, Austria, Elvetia, Benelux isi cauta identitatea nationala si o perspectiva. Asa numita chestiunea germana este urmarea Reformei, a degenararii Sfantului Imperiu Roman, al Sonderweg-ului concomitent cu expansiunea in intreaga lumea a tarilor euro-atlantice, Portugalia, Spania, Franta, Olanda, Anglia, USA si formidabilul succes al imperialismului occidental, astazi cunoscut mai mult sub genericul globalizarea.

Germanii protestanti, prusaci, dar si cei catolici, habsburgi, erau tratati de euro-atlantici ca o natiune „intîrziata“, la limesul cu imperiile despotice ruso-ortodox si cel turco-musulman. Pentru a depasi impasul, incepind cu Imparatul Iosif al II-lea, Viena a urmarit realizarea unui amplu proiect, care se baza pe acceptarea unei multitudini de culturi si religii sub coroana Sfintului Imperiu. La Berlin, protestantii incepind cu regele Friederich al II-lea voiau un popor, un imperiu, un conducator. Proiect infaptuit vremelnic de Bismarck in cel de al II-lea, si Adolf Hitler in cel de al III-lea Imperiu German. Un consens burghezo-democratic pentru chestiunea germana esuiaza la Revolutia din 1848, ca urmare a panslavismului in ascensiune, si la scurt timp Berlinul invinge cu forta armelor Viena. Astfel proiectul multicultural pierde si Viena devine mai degraba o "anexa" a Berlinului, fara ca totusi ideia imperiala romana, multiculturala sa piarda din atractivitate.

Incercarea imparatului Wilhelm al II-lea de a accepta globalizarea, de a realiza o axa Berlin-Paris si de a pune astfel bazele unei Uniunii continentale multiculturale, cum se realizeaza azi in UE, intra in conflict cu aversiunea Londrei si traditia militarista prusaca, care nu voia sa marsaluasca decit pentru un popor, un imperiu, un conducator. Iesirea tardiva, disperata, razboinica a germanilor protestanti in lumea deja globalizata, sub comanda prusaca si geniul anglo-mozaic a generat doua razboaie mondiale. In ambele, românii au fost tîriti mai mult de nevoie, decit de voie, si obligati sa-si adapteze din mers interesele nationale la modificarile generate de aplicarea in practica a celor doua mari proiecte germane si la interesele euro-atlantice.

Declansarea primului razboi mondial a demonstrat lumii ce forta dezorientata se afla in Centrul Europei. Ea cauta disperata refacerea institutiilor pierdute dupa Reforma si o reintegrare in Europa si lumea larga ocupata de Imperiile maritime, atlantice. Asa ca la Pacea de la Paris in loc sa i se ofere o solutie constructiva, s-a incercat numai umilirea si izolarea germanilor, de data asta in devalmasie, atit a protestantilor, cit si a romano-catolicilor. De aceea, la numai un deceniu, Hitler reunifica spatiul germanic si duce proiectul prusac un popor, un imperiu, un Führer la absurd. O globalizare cu forta, exclusiv germana, pentru ca o pace cu Londra si Moscova era imposibila. Ideia rasei superioare, o forma secularizata a protestantismului nordic a dus la sfarimarea structurilor prusace. Actiunile lui Hitler i-a prins pe românii din nou nepregatiti, astfel au pierdut un sfert din teritoriu si populatie, chiar inainte de declansarea razboi mondial II, ca apoi sa devina carne de tun, la inceput pentru nazisti si apoi pentru sovietici.

In calea tuturor imperiilor si religiilor, românii au iesit din izolare, din carantina greco-slava a Istambulului si Moscovei, folosindu-se de cadrul oferit de Roma si Viena, prin Unirea din 1700. Realizarea pentru doua decenii a României Mari este rezultatul unei politicii euro-atlantice antigermane si antiruse. Generozitate occidentala la reîntregirea nemului a fost insa trecuta cu vederea la Bucuresti, dupa cum s-a vazut la taraganarea Concordatului si refuzului de a urma Unirea din Transilvania. Moldo-valahii raspund globalizarii occidentale prin miscarea legionara si internationalismul comunist. Ambele erezii au ca maduva ortodoxia. De aceea, legionarii nu au fost sustinuti de Hitler, iar ortodoxo-comunistii erau obedienti spirituali Moscovei. Decizia de a tîri lanturile grele ale ortodoxiei constantinopolitane si moscovite s-a realizat ca o ironie a istoriei, prin cimentarea spiritul pravoslavnic, dominant si azi la Bucuresti, Chisinau.

Dupa cel de al II-lea razboi modial doua treimi din spatiul germanic (RFG, Austria) sunt integrate in lumea occidentala, Prusia este dizolvata in masa slava, iar zona de ocupatie rusa devine comunista. Statutul de natiune ocupata, suzerana se incheie cu Tratatul patru plus doi in 1991 si Germania reunificata, ca si Austria, sunt integrate in proiectul multicultural al Uniunii Europene. Sansa de a participa la reconstructia Imperiu Roman, in forma sa modernizata, actualizata UE/NATO, i-a prins pe români din nou nepregatiti, si a fost intirziata de incapacitatea sau refuzul elitei ortodoxo-comuniste de a dialoga constructiv cu Roma.

Dupa jumatate de secol de ocupatie, Berlinul si Viena cauta din nou, solutii la chestiune germana pentru ca bunastarea, sindicalismul postbelic sunt in criza.

pe cand politca NATO to keep Americans in, the Russian out an the Germans down, adica de a-i tine, pe americani in Europa, pe rusi in afara ei si pe germani jos nu mai are mult adepti. 

Românii sunt in cautarea portii de intrare in EU de facto, nu numai de jure si din nou derutati de unele forme actualizate ale proiectelor germane. Optiunea religiosa fundamentala cu care sunt confruntati toti românii, in lipsa unei Cortine de Fier protectoare, greco-musulmane sau slave, este pentru prima data, nemijlocita de intermediari maghiari, greci sau evrei. Astfel optiunea Roma sau Moscova? este din nou pe oridinea de zi, si ea nu poate fi aminata la calendele grecesti, cum doresc greco-pravoslavnicii. La aceasta evolutie spirituala si politica românii vor fi obligati sa actioneze, pentru ca detasamentul de avangarda occidental si al germaniei, Ungaria exercita presiuni in Transilvania. 

O retrospectiva. De la moartea lui Iosif al II-lea proiectul Vienei in Transilvania si Banat a esuat, iar de la rascoala lui Horea maghiarii se orienteaza spre Berlin. Dupa Revolutia din 1848 urmeaza o scurta renastere româneasca, dar Dualismul austro-maghiar anihileze drepturile lor pina la primul razboi mondial, dupa care România Mare devine un bastion occidental, in razboi de partea germana, apoi de partea rusilor. Dezmembrarea României Mari a fost consecinta conceptiei proiectului berlinez instrumentalizat de maghiari.

Razboiul rece i-a reizolat pe români in Lagarul comunisto-ortodox al Moscovei. Dupa retragerea armatelor rusilor si anglo-americanilor din Berlin, reactia Bucurestiului a fost o Revolutie televizata cu actori si regizori profesionisti si o tranzitie spre vest mimata. Vizitele la Bucuresti a Fericitului Ioan Paul al II-lea, a presedintelui UE si a comisarului germen pentru extinderea UE, au repus România pe harta Europei. Daca dialogul cu Roma / UE va progresa si economia va creaste, integrarea este sigura. In caz contrar, reactia lenta, inadecvata a Bucurestiului la conflictul peren al proiectelor germane, europene si a virfului lor de lance maghiar cu o influenta directa in Transilvania si Banat si indirecta pina in Vechiul Regat, va fi pusa din nou la incercare, ca in anii de rascruce pentru români: 1784, 1848, 1867, 1916, 1940, 1989.

In afara aspectul material al chestiunii, intelegerea dintre protestanti si romano-catolicii de la Augsburg este deja o realitate. Ca si dialogul dintre Biserica Ortodoxa Româna si Fericitul Ioan Paul II inceput la 7 mai 1999, numai refacerea unitatii in diversitate a crestinismului creaza bazele integrarii europene si iesirii in lume. Daca insa consensul dintre catolici, protestanti si greco-pravoslavnici va intirzia peste asteptarile legitime, nu este exclus sa asistem din nou la nemultumiri, proteste sau chiar explozii etnico-religioase necontrolate, ca de exemplu razboiul religios als slavilor de sud din ultimul deceniu.

Renuntarea la Lagarul comunist – o forma laica a ortodocsiei moscovite - a dus la reunificarea si recîstigarea suveranitatii Germaniei, parte componenta a UE. Noua Republica de la Berlin se deosebeste fundamental de RDG+RFG. S-au schimbat si România - Basarabia. Aceaste modificari refac sansele unei cooperari româno-germane, occidentale de anvergura. Românii vor spre vest. Vor reusii?

UE / NATO, dupa interventia militar umanitara din Jugoslavia, sunt oarecum distante in Chestiunea Orientala, urmare a unei superioritati militare fara precedent in istorie. Aparentele inseala, apusenii stiu ca razboiul, mizeria sau bunastarea nu ii va tine in loc pe crestini, pe toti urmasii Imperiului Roman de Rasarit, celui Bizantin sau celui Otoman. Dorinta crestinilor de unitate îi va mobiliza din nou. In acest context relatiile românilor cu occidentul capata o noua calitate. 

Daca in ciuda acestor sanse, românii nu se adapteze codului canonic romano-catolic modernizat si actualizat in UE, va invinge in rîndul moldo-valahilor spiritul antioccidental, despotia bizantina pseudo-democratica, paternalismul din perioada interbelica sau putinismul actual de la Kremlin? Proiectul actual romano-german este o Europa puternica, care nu se poate realiza atata timp cat moldo-valahii tarae dupa eu lanturile grele ale ortodoxiei constantinopolitane si moscovite si refuza dialogul cu Roma eterna.

Spionarea Germaniei

Spionarea economiei germane de catre anglo-americani, desconspirata de agentul NSA Edward Snowden, ne readuce aminte de secole de conflict latent intre Europa Centrala, continentala si cultura anglo-mozaica, imperiul anglo-saxon, maritim.

1815 la Waterloo generalul Wellington castiga batalia iar banchierul Rothschild o avere. Avantul Imperiului German II este dezavuat si spionata de strategii Amiralitatii britance cu aceleasi mijloace ca cele ale complexului militar-industrial anglo-saxon de azi, NSA, CIA, Fed, AIG, Google etc.

1905/8 agresiunea economico-financiara organizata la Londra – la acea vreme centru finanaciar si de asigurari al lumii - a fost atat de dezastruosa pentru nemti ca s-a ajuns la un razboi mondial, cu despagubiri astronomice pentru Berlin.

1938/9 se repeta scenariul de dinainte de razboi. Primul lord al Amiralitatii britanice Winston Churchill, “Partidul razboinicilor” si organizatia Focus imping din nou, cu sprijinul Poloniei, Germania in razboiul mondial II si din nou nemtii pierd. Rusii sunt fireste mereu de partea anglo-saxonilor inpotriva Europei Centrale, romano-catolice.

1945 Imperiul German III invins, n-a fost lichidat pentru ca despagubirile de razboi erau incerte, asa ca ele au fost amanate pana la un Tratat de Pace, care nu s-a mai incheiat. Anglo-americanii au si astazi trupe si centre de spionaj in Germania. Se vor retrage numai dupa Tratatul de Pace si mai ales a platii despagubirilor de razboi?

2013 Cat vor fi despagubirile? Daca grecii cer 160 miliarde euro si romanii 20 de miliarde, cat vor anglo-franco-americanii si rusii? Sunt germanii in stare de plata conflictelor generatiilor de mult apuse, mai ales ca acuma este clar ca vina nu este nici pe departe numai a celor invinsi? Istorie e scrisa de invingatori, adevarul poate fi altul.

Pentru cei care vor sa cunoasca detalii ale schitei de mai sus, recomand scrierile prof. dr. Harald James, Princeton University si dr. Stefan Scheil, Duncker & Humblot.

www.viorel-roman.ro

Romania: A Social-Democratic Periphery?

The political unification of the various different territories of Romania was accomplished as a consequence of the First World War. In the early twentieth century, the social and economic structure of this Balkan state was crude and elementary: the underclass, some 16 million peasants, lived in villages, while a select group of westernized Romanians, and communities of Hungarians, Jews and Germans - with populations each numbering about one million - represented the upper class. At the tip of this "parasitic city" stood a king.
Democracy was a mere farce and brought little comfort to the illiterate Romanian peasantry, whose life expectancy barely exceeded the age of forty. By 1938 social unrest had become so severe that King Carol II. stepped in and in a swift move proclaimed a developmental dictatorship, and in some ways it can be said that this was to last until December 1989.
The 1989 Christmas Revolution brought to an end this royal (and subsequently proletarian) dictatorship, the avowed aim of which had been to raise Romania up to the level of development of the rest of Europe.
The arguments on which the dictatorship rested have been provided by Mihail Manoilescu's theory of peripheral capitalism. According to this, the phenomenon of underdevelopment can only be explained in connection with the position assigned to third world countries on the world market. These countries fulfil the task of supplying raw materials and also act as outlets for goods manufactured in advanced industrialized countries.
However, such a set-up, Manoilescu contended, is extremely disadvantageous to third world countries. To combat its adverse effects, Carol II. adopted a policy of detachment, with the aim of keeping his country separate from the world market as far as possible and developing its own resources. He hoped that Romania would thereby become able to satisfy its requirements through its own capacities, gradually building up its own investment and consumer goods industry and expanding the domestic market.
The continuity and prospects of this policy of detachment and development were at first quite noteworthy. During the Second World War an Anglo-American plan went as far as to propose a development strategy for Romania, more or less on the model of the Soviet system!
The externally introduced and imposed break with the past was carried out ruthlessly, as a result of the Russian presence in Romania and the proletarian dictatorship; to some extent, however, it did correspond to the social priorities and orthodox traditions of the country.
When Stalin created a "cordon sanitaire" against the West, the Communists expelled first the westernized Romanians and then also the Jews, and later the German-Hungarian elite as well. Meanwhile, there was no let-up in the brutally of repressive developmental dictatorship. The thrust towards modernization proceeded so successfully that Romania even began to aspire to an "alignment of the level of development"; within the Socialist bloc.
As late as the beginning of the 1980s, the World Bank ranked Romania among the "newly industrializing countries"; together with Portugal, Israel, South Africa, South Korea, Brazil, Singapore, and others. Despite this, however, Communist policy and its goal of achieving a better performance than capitalism was doomed to remain hopelessly entrapped, until Gorbachev opened up his "Lager". This loosened the stranglehold of the developmental dictatorship, thereby enabling Romania to rush headlong into independence and capitalism.
Since the Christmas revolution the standard of living has worsened dramatically in Romania. Industrial production has fallen to one-half of previous output, and the agricultural system is in ruins: even wheat now has to be imported. Foreign debt has risen from nil to $10 billion, and is still increasing. Half of the population lives below subsistence level and 100000 children no longer attend regular schooling. With 30% of the working population employed in agriculture and a per capita gross domestic product of $1300 (World Bank Atlas), the country now counts as one of the poorest and economically most backward countries of Europe.
The planned bourgeois (and even monarchical) restoration failed after 1989 on account of the changes that had come about in the social and political structure: the old elite has all but disappeared and 50% of the population now lives in urban areas. This new state of affairs was clearly visible in the 1990, 1992 and 2000 elections. The "Democratic Alliance", which follows in the tradition of the party which was in power before the war and campaigns on a platform of restoration of the monarchy and rehabilitation of the "parasitic state". Its general orientation towards the West and untrammelled privatization have met with sharp disfavour.
Country people and the roughly four million onetime Romanian peasants who had migrated to the towns during the previous decades have successfully fought against this attempted restoration. In opposition to revival of the old state of affairs, they have espoused such elements as the Republic, labour, and social welfare.
State President Ion Iliescu and the government headed by Prime Minister Nicolae Vacaroiu (1992-1996) and Adrian Nastase(2000-) (PDSR/Party of Social-Democracy) are guided by a motley array of Social-Democrats, nationalists and representatives of the Orthodox Church. This government is endeavouring to stand back somewhat from the shock therapy administered in the first flourish of revolutionary euphoria, and hopes to achieve export-driven growth.
However, whether the new trade policy - which still places its hope in foreign aid - can truly usher in new prospects is open to doubt, in the light of previous experience both in Romania itself and in other developing countries. It would appear that Bucharest has forgotten Manoilescu's theories and/or has possibly even abandoned any strategy aimed at overcoming periphery status. The only policy adopted appears to be a form of crisis management in order to limit the consequences of the revolution and its shock therapy, and thereby at least to avert the risk of suffering the same fate as Yugoslavia or Czechoslovakia.

www.viorel-roman.ro

Ghinionul de a fi moldo-valah (5)

500 de ani au supravietuit moldo-valahi sub cea mai incompetenta administratie din lume, cea turco-fanariota, 50 de ani sub cea sovietica. Acuma ei sunt in Europa numai aparent, pentru ca noua statui a lui Kemal Atatürk pe Calea Victoriei si faptul ca in locul Aeroflot-ului rus s-a instalat la Bucuresti Turkish Air pe Magheru sunt indicii mai sigure.

Moldo-valahii sunt in continuare provinciali turco-pravoslavnici, chiar daca bacsisul se chiama acuma comision si Inalta Poarta e UE. De la vladica la opinca nu s-a schimbat mai nimic. Vezi pe viorel-roman.ro Scrisoarea deschisa adresata poporului roman de arhimandritul Iustin Parvu si pe badpolitics.ro Lucian Croitoru de la BNR: In Romania nu e capitalism, clicile antreprenori de carton-politicieni au acaparat economia.

Chiar si Voda, presedintii moldo-valahii au o soarta ca sub fanarioti. Ceausescu este lichidat, Iliescu a lichidat economia, Constantinescu s-a auto lichidat, Basescu vrea o amnestie pentru el si ii pregateste pe evreii Unghureanu & Tismaneanu cel Tanar sa-i convinga pe naivi ca o forma fara fond, statul lui, o fictiune dependenta de FMI, e cu UE compatibil. Cam cum au incercat si esuat sub sovietici si Ana Pauker & Tismaneanu cel Batran.

Noua clasa politica imita establishment-ul din vest. Cutumele turco-fanariote sunt insa cat se poate de reale. Voda e deasupra legii si cu boierii cei mari decid totul in Consiliul Suprem de Aparare al Tarii. Baronii locali, boierii mici si mazilitii isi cumpara imunitatea cum pot si chiar trebuie sa suporte procese de coruptie, acum la moda in Europa.

Totul s-a privatizat, invatamantul, sanatatea, siguranta personala, saracia, armata. Cei care supravietuiesc cu cativa euro pe zi sub administratia de la Bucuresti n-au incotro. Asa ca nu-i surprinzator ca milioane fug spre vest.

Oricum, din toate timpurile, numai in occident s-au putut afirma Enescu, Brancusi, Vlaicu, Vuia, Coanda, Cioran, Eliade etc. Probabil ca in cultura de anonimat de la Portile Orientului nu ar fi iesit din mediocritate.

La moldo-valahi nu exista o clasa de mijloc sau o burghezie nationala, ca in apus, ci numai intermediari, agenti, dealer, vatafi, interlopi, care cu totii sunt hotarati sa distruga orice sansa de integrare reala in UE, pentru ca ei nu au o religie, ci popi, care ierta mai mult decat pot ei fura. Zeci de miliarde de euro le stau la dispozitie ca sa modernizeze tara, dar ei nu le folosesc pentru ca ar trebui sa dea socoteala la UE pentru ei.

Nu mai exista banci sau intreprinderi autohtone notabile, ci numa filiale a unor banci si companii straine. Totul depinde de buget si de sansa de a primi contracte privilegiate, bineinteles in cardasie. Contractele, examenele, licentele, locurile de munca, aprobarile devin facile numai prin coruptie, influenta, spaga etc. Capitalism de cumetrie.

Ca de la buget se fura, stie arhimandritul Parvu si cum: Slujbasii tarii, caftanitii vand la pret de piatra seaca si fier vechi bunurile realizate de tine, sub obladuirea sefilor lor, impart banii, apoi sunt judecati de ochii lumii si primesc pedepse cu suspendare, adica multumesc, la revedere, te chemam noi cand avem nevoie de serviciile tale.

Croitoru e mai putin folcloric: clicile antreprenorilor de carton ale politicienilor nu se imbogatesc din riscurile pe care si le asuma pe bani proprii, ci din alocarile de la buget, iar cei care platesc impozite si taxe n-au ce face, au ghinionul de a fi moldo-valahi, romani captivi.

www.viorel-roman.ro